Se discută despre noile dovezi, de data asta venite din sursă franceză, privitoare la o poluare radioactivă ce se plimbă pe deasupra Europei din luna septembrie încoace, atunci când, se spunea, ar fi fost posibil să se producă un accident nuclear major în Rusia sau Kazahstan. S-au făcut multe analize, s-au desenat scenarii, dar studiul francez este poate cel mai amănunţit dintre toate şi puţine dubii rămân că, în ciuda unor dezminţiri generale date de ROSATOM, ceva foarte serios chiar a avut loc în zona delimitată cu roşu pe această hartă.

Specialiştii de la Institutul francez de radioprotecţie şi siguranţă nucleară afirmă că între finele lunii septembrie şi începutul lunii octombrie, deasupra Europei a fost detectat un nor radioactiv conţinând rutenium-106, ştire confirmată şi reconfirmată de mai multe reţele europene de supraveghere a radioactivităţii în atmosferă.

Ştirea bună este că nivelele de concentrare în aer a substanţei respective, aşa cum au fost relevate în Europa, nu reprezintă o primejdie pentru sănătatea umană sau mediul înconjurător.

Ştirea proastă este definirea geografică a zonei probabile pentru accidentul respectiv, relativ aproape de noi, acolo unde „cantitatea de rutenium-106 care a fost emisă în atmosferă aşa cum a fost estimată de simulările IRSN este foarte importantă, căci este cuprinsă între 100 şi 300 terabeckereli... iar emisia respectivă, având în vedere cantitatea emisă, ar fi avut loc în decursul ultimei săptămâni a lunii octombrie“. Aveţi acces AICI la textul integral al studiului difuzat ieri de francezi. Un studiu profesionist, argumentat, comparat cu datele obţinute de la serviciile de supraveghere meteo şi în permanent raport cu ce dădeau colegii europeni, cu scenarii credibile şi argumente foarte serioase.

Cui îi este destinat el? Informării corecte şi la timp a publicului, noţiune, la ei, luată foarte în serios de oameni cărora le place meseria pe care-o fac, dar şi de către politicienii care nu uită că banii care alimentează asemenea reţele de cercetare vin de la bugetul public. Şi mai are un rol, deloc neglijabil: dat fiind că instituţia lor face parte dintre instituţiile introduse în sistemul de securitate naţională, urmând să furnizeze tocmai asemenea studii de estimare aprofundată a riscurilor sau, după caz, de alertare a populaţiei şi punere în mişcare a sistemelor de protecţie, arată că deţin informaţia necesară şi nivelul de expertiză profesional cerut, astfel încât presa şi opinia publică să îi considere drept „surse ultime de autoritate“.

Şi acum, ajungem la ce e la noi. Un coleg de la Bruxelles m-a întrebat care este estimarea autorităţii competente de la noi. Am deschis pagina oficială a instituţiei româneşti de profil, această CNCAN şi uitaţi şi dvs ce-am găsit azi, postare care prezintă punctul de vedere al instituţiei pe care ne bazăm estimările de securitate în domeniul nuclear. Citiţi mai jos:

De necrezut, dar totuşi adevărat. O instituţie a statului român spune că reacţionează la un articol de presă şi mărturiseşte absolut senin că de-abia atunci a iniţiat demersurile necesare şi „a luat cunoştinţă prin intermediul serviciilor specializate ale Agenţiei pentru energie atomică de la Viena de posibilitatea prezenţei unor radionuclizi artificiali (ruteniu), deasupra teritoriului României“.

În consecinţă, dacă articolul cu pricina nu apărea în Ziarul Naţional, atunci nici ei nu aflau că norul radioactiv respectiv se plimba deasupra României. Caz în care, cu scuzele de rigoare, atunci ei cu ce se ocupă? Ce tip de instrumente de măsură posedă dacă nici nu detectaseră prezenţa norului radioactiv respectiv, ce să mai vorbim despre o „avertizare timpurie“ aşa cum se promisese în mai multe rânduri după tragedia de la Cernobîl? Sigur, de data asta, pesemne că zona de înaltă contaminare a fost pe o rază de câteva zeci de kilometri în jurul punctul de emisie şi la noi e linişte. Dar dacă alta era situaţia, tot din presă trebuiau ei să afle sau, dimpotrivă, ei trebuiau să ofere presei datele necesare în timp util?

Comparaţi vă rog studiul profesioniştilor francezi cu comunicatul dat de ai noştri şi veţi avea, cred, aceeaşi senzaţie de dezolare şi neputinţă. Cine e responsabil? Cine ar trebui să facă ceva? Se mai poate face ceva pentru a pune ordine în balamucul ăsta instituţional plătit cu conştiinciozitate de contribuabilii supţi pe toate părţile prin noi şi noi taxe şi impozite şi, iată dovada, descoperiţi în faţa unei probleme potenţiale extrem de grave? Nu mă îndoiesc că există specialişti competenţi în acele unităţi enumerate în comunicatul instituţiei, adică Reţeaua Naţională de Supraveghere a radioactivităţii, în Laboratorul de control al radioactivităţii mediului al centralei de la Cernavodă şi în Laboratorul de dozimetrie al Institutului de Cercetări nucleare Piteşti. Dar de unde continuarea culturii demente a secretomaniei moştenite de pe vremea comunismului, de ce alţii dădeau în serie actualizări despre situaţia respectivă şi noi am ieşi acum cu ce-aţi văzut?

Nu ştiu, dar aşa suntem şi tocmai din această cauză , în lipsa oricăror date oferite de instituţiile competente, înfloresc şi vor înflori toate teoriile conspiraţiei. Inclusiv cea asupra conspiraţiei mortale a proştilor.