Când şi cum va exploda Europa?

Un protestatar pro-independenţă stă în faţa parlamentului din Catalunia în timp ce parlamentarii voteaza în Barcelona, Spania   FOTO Reuters

Ieri, Parlamentul catalan a aprobat cu o majoritate de 87 de voturi pentru, 43 împotrivă şi trei abţineri, o rezoluţie care solicită guvernului spaniol autorizaţia pentru organizarea unui referendum în favoarea independenţei regiunii cu 7.5 milioane de locuitori, exact pe modelul negociat de guvernul britanic în cazul referendumului pentru independenţă al Scoţiei.

Tehnic, acest tip de transfer de competenţe pentru organizarea unui referendum este posibil conform art. 150 pt.2 al Constituţiei spaniole. Se îndeplineşte promisiunea făcută de Artur Mas care, în cadrul Manifestaţiei pentru independenţa Cataluniei din 11 septembrie 2013 de la Barcelona, afirma :

Suntem una dintre cele mai vechi naţiuni ale Europei şi, de-a lungul istoriei, a trebuit să facem faţă unor provocări extrem de complicate, am suferit înfrângeri importante..Dar am depăşit dificultăţile, am luptat împotriva unor armate întregi, ne-am ridicat contra dictaturilor, am trecut peste înfrângerile suferite şi acum suntem în viaţă, cu o cultură care trăieşte, cu o limbă a noastră, cu o naţiune care continuă să trăiască...Nu suntem vasalii statului (spaniol, n.n.).

Reacţia Madridului s-a făcut instantaneu auzită prin vocea preşedintei filialei catalane a Partidului Popular, dna Alicia Sanchez-Camacho care a subliniat că prim-ministrul Mariano Rajoy „nu va accepta o soluţie impusă sau un şantaj” şi că Artur Mas acţionează „în afara democraţiei”. Iar fostul premier spaniol Aznar declara şi el că ar trebui aplicate toate măsurile legale împotriva celor care încalcă legea şi vor să acţioneze împotriva unităţii statului spaniol.

Ce urmează? Un vot programat pentru luna martie  în Parlamentul de la Madrid care, mai mult ca sigur, va da un aviz begativ iniţiativei catalane. Se închide problema? Nu, deloc, căci partidele independente catalane vor folosi noua lege catalană asupra referendumului (urmează a fi aprobată în martie de Parlamentul catalan) pentru a organiza, totuşi, o consultare populară. Să nu uităm faptul că există un Statut Catalan al Autonomiei care deja a fost aprobat de Parlamentul spaniol şi de populaţia din Catalonia în cadrul unui referendum în 2006, Statut în termenii căruia se permite ca Guvernul catalan să organizeze propriile referendumuri, odată ce legea corespunzătoare va fi votată. Ceea ce se va şi întâmpla.

Şi apoi? Cum va reacţiona guvernul de la Madrid? Va accepta de bunăvoie independenţa Cataloniei ştiind foarte bine că, în secunda următoare, va fi obligat să soluţioneze o extrem de probabilă cerere similară din partea Ţării Bascilor? Sau, dimpotrivă, va trimite armata să facă ordine şi să impună prin forţa armelor ideea statului unitar riscând un conflict deschis care se poate oricând transforma în război civil? Vom vedea, căci deja avem o dată anunţată pentru referendumul catalan, decembrie 2014...

Cum se va corela o asemenea suită de evenimente cu ceea ce ar trebui să însemne visul construcţiei europene? Care vor fi consecinţele politice ale unui vot pro-independenţă în cazul Cataloniei şi Scoţiei la care s-ar putea adăuga, extrem de previzibil, problema ruperii statului federal belgian în condiţiile în care alegerile din acest an vor confirma victoria unui partid care-şi propune programatic independenţa Flandrei?  Ce se va întâmpla dacă aceste evenimente se unesc într-o spirală a revendicărilor de gen care ar putea inflama şi alte regiuni ale Uniunii Europene?

Să nu uităm, sau să nu trecem la capitolul „şi altele” revendicările susţinute, spre exemplu la Londra, în cadrul unei manifestări organizate pentru comemorarea a „91 de ani de la dezmembrarea Ungariei”, ocazie cu care au fost arborate afişe cu „Ţara Secuilor nu este România” sau „Dreptate pentru Ungaria” ”91 de ani fără compromisuri! Numai soluţia armată este acceptabilă!”. Nu trebuie ignorată frazeologia folosită în iunie 2013 cu ocazia unei manifestări organizate de PPMT Cluj, ocazie cu care Matis Jeno, vicepreşedintele partidului, a afirmat:

Guvernul României, susţinut de o majoritate parlamentară de două treimi, plănuieşte reorganizarea administrativă a teritoriului ţării având intenţia de a diviza România – pornind de la cele opt regiuni de dezvoltare existente – în opt provincii străine de experienţele istorice ale ţării şi de identitatea regională a locuitorilor. Procedura ne este cunoscută: hotarele interne ale Transilvaniei vor fi trasate la Bucureşti, pe mesele de birou ale oficialilor, iar ulterior se va trimite pe capul nostru un stăpân sau un baron roşu. Nu putem accepta!.

Cei de la PPMT au mai arătat că dacă nu li se va acorda atenţie vor ieşi în stradă şi vor bloca şoselele şi căile de acces şi vor recurge la toate mijloacele posibile de nesupunere dar şi că vor iniţia referendumuri locale...

Dar, vă rog, atenţie la acest document care a început deja să fie arătat şi la Bruxelles, original difuzat în română şi maghiară, acum evident cu traducere în engleză, franceză, germană şi în care se cere autonomia Transilvaniei :

7,014 people have helped this campaign

Sign the Petition to Guvernul României, Parlamentul României

Progress

7,014

signed

2,986

more needed

UPDATE

                            4300 signs/semnaturi/aláírás
Thank you for your support! Go to 10.000! Multumim pentru suportul acordat! Hai la 10.000! Köszönük a támogatásotokat! Hajrá a 10.000-ig!                                                   

Autonomie pentru Transilvania: Banat, Crisana, Maramureş, Transilvania

Capitala: Cluj

Guvern regional la Cluj, cu control politic şi economic pe teritoriul Transilvaniei Autonomă.  

Istoria şi tradiţia din Transilvania sunt complet diferite de fostul Regat. Regiunea noastră a fost întotdeauna partea Europei civilizate. Aici a fost declarată prima oară libertatea confesională în 1568 la Dieta din Turda. Transilvania a participat la tratatele de pace de la Westphalia în 1648. Transilvania a avut domnitori care au pus mare accent pe cultură si toleranţă. În secolele 17-19, Transilvania a avut o autonomie largă. La Unirea din Alba Iulia în 1918, Transilvania a fost regiunea cea mai dezvoltată din România Mare. Guvernele centrale ne-au degradat la colonie. Biserica Greco-Catolică, având credinciosi numai din Transilvania, era eliminată, bunurile erau confiscate.

După 1989, starea regiunii noastre nu s-a înbunătăţit. Impozitele acumulate în Transilvania ajung în Moldova si Oltenia pe nedrept. Transilvania este trezoreria ţării noastre fără autodeterminare. Ei au mai mare nevoie de noi, decât noi avem de ei. Regiunea noastră s-ar putea autosusţine. Avem păduri, ape minerale, un potenţial turistic foarte mare, oraşe medievale unice în România, sute de castele, cetăţi, o universitate care mulţumită multiculturalismului este în fruntea Universităţilor din ţară. Noi nu vrem nimic de la alţii, dar ce e al nostru nu lăsăm

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

címzettek: Románia Kormánya, Románia Parlamentje

Autonómiát Erdélynek: Bánság, Partium, Máramaros, ErdélyFőváros:KolozsvárRegionális kormányt Kolozsváron, politikai és gazdasági ellenőrzéssel az Autonóm Erdélyben.

Az erdélyi történelem és hagyomány teljes mértékben különbözik az Ókirályságitól. A mi régiónk mindig a civilizált Európa része volt.  Itt kiáltották ki először a vallásszabadságot, 1568-ban a Tordai Országgyűlésen. Erdély részt vett a Wesztfáliai béketárgyalásokon 1648-ban. Erdély fejedelmei nagy hangsúlyt fektettek  a kultúrára és a toleranciára. A 17-19. századokban , Erdélynek széleskörű autonómiája volt.  Az 1918-as Gyulafehérvári  Egyesüléskor, Erdély volt a legfejlettebb Nagy-Románia régiói közül. A központi kormányok azonban gyarmattá degradálták a régiót. A Görög-Katolikus egyházat megszüntették, javait elkobozták mivel hívei csak Erdélyben voltak feltalálhatók.

1989 után a régió helyzete nem javult. Az Erdélyben összegyűjtött adók, jogtalanul Moldvát és Olténiát gazdagítják. Erdély Románia önrendelkezés nélküli kincsestára. Nekik nagyobb szükségük van ránk, mint nekünk rájuk. A régiónk képes lenne az önfenntartásra. Vannak erdőink, ásványvizeink, jelentős turisztikai potenciálunk, Romániában egyedülálló középkori városaink, több száz vár és kastély, egy egyetem ami a multikulturalitásnak köszönhetően az élen van az ország egyetemei sorában. Ami a  másé az nem kell, de ami a miénk azt nem adjuk!

Poate, acum, toate acestea încă vi se par probleme marginale şi oarecum depărtate de actualitatea sărăciei şi lipsei de orizont cu care se confruntă o României evoluând în fiecare zi în focurile unui alt scandal între politicieni. Numai că nu este aşa. Şi, mai ales, s-ar putea să nu fie deloc aşa atunci când explozii autonomiste în alte zone ale Europei ar putea inflama prin contagiune şi revendicări ca cele menţionate anterior şi care se conturează deja ca program politic şi de acţiune civilă.

Există riscul major ca, în perioada imediat următoare, să asistăm la fenomene care, ieşite de sub control, să pună în primejdie construcţia europeană, dinamitând-o şi reformulând o hartă continentală revenită la imaginea trecutului, cu reizbucnirea instantanee a tuturor urilor şi intoleranţelor care au generat conflictele mondiale ale secolului XX. Politicienii noştri de ce nu vor sau de ce le atât de cumplit de frică să vorbească despre asta?