Bruxelles şocat, Bruxelles traumatizat. Cireşii tocmai au dat în floare…

De azi de dimineaţă de la ora 8, Belgia a devenit epicentrul terorismului din Europa. De azi de dimineaţă, am un gol un stomac şi o durere explozivă de cap. În timp ce cireşii explodează în floare, fanatismul explodează direct în inima Europei paralizând respiraţia oamenilor, traficul aerian şi terestru, cursul normal al vieţii... Abdeslam, le soldat terrible şi acoliţii săi au dat din nou lovitura.

Belgia a câştigat la loteria Primăverii islamice din Europa tichetul unei enorme publicităţi gratuite, dar mai bine rămânea pe tuşă şi îşi mânca liniştită cartofii prăjiţi. De câteva luni, laboratorul de fabricat terorişti, Molenbeek, îi detronase deja toate simbolurile, de la delicioasele ciocolate până la neobrăzatul Manneken-Pis.

De azi de dimineaţă însă, începând cu ora 8, Belgia a devenit epicentrul terorismului din Europa.

Scene de panică, scene de groază, repetiţii nereuşite şi triste înainte de Apocalipsă... Cavalerii jihadului însă  excelează în a provoca o dezordine absolută, totală, infernală în întreaga Europă. Este tot mai clar că am depăşit nivelul unei simple declaraţii de război, suntem în plin război iar inamicul se joacă pe degete cu mii de vieţi nevinovate. Între timp pe strada mea, un cireş a dat în floare...

Va urma un nou val de solidaritate, de cântece, de zdringhi zdringhi, de mesaje lacrimogene, de steaguri lipite pe faţă, de chipuri triste decupate în suava lumină a lumânărilor, de marşuri mână-n mână, noi cei de toate culorile, formele, sexele şi de toate religiile vom scanda că vrem pace pe pământ, că iubirea e mai puternică decât ura, că vom  transforma kalaşnikoavele în trandafiri catifelaţi, că bla bla bla... Şefii de state vor fi consternaţi, politicienii indignaţi, forţele de ordine în alertă cosmic de maximă, analiştii vor spumega, jurnaliştii vor trepida, întreg universul va vibra din cauza undelor celor două, trei, nici nu mai contează câte explozii sinucigaşe. Să moară toţi infidelii! Să-i nimicească pe toţi! Cruciaţilor să le fugă pământul de sub picioare! Să se prăbuşească toţi în neant! Undeva, pe o stradă din Bruxelles, un cireş a dat floare dar nimeni nu are ochi să-l privească...

"Atentate oarbe, violente şi laşe", bâguie Prim Ministrul belgian. Oarbe?! Păi, bine domnule Michel Charles, oare cine a fost orb mai întâi? Politicianul sau teroristul? Spre ce orizonturi priveaţi când, chiar sub nasul vostru, de atâţia ani sunt cetăţeni care refuză cu toată fiinţa lor să facă parte din comunitatea belgiană? Violente?! Când aţi văzut ultima oară un kamikaze care să ofere flori trecătorilor? Laşe?! Mai laşe decât politicienii care continuă să nege cauzele profunde ale acestor tragedii?

Spuneţi că 99% dintre locuitorii cartierului Molenbeek condamnă virulent faptele teroriştilor. Serios?! Dar nu le auzim vocile ca să-i credem. Şi culmea fatalităţii, tocmai ăia 0,1% l-au adăpostit, hrănit şi protejat pe cel mai căutat om din lume.

Mă întreb oare, la Molenbeek cireşii pot înflori sau e contrar religiei dominante?!...

Ce aţi mâncat la micul dejun? Două bombe... direct în faţă. Vâzând amploarea acestor atacuri nenorocite, provocate de un armament atât de consistent, nu este greu să-ţi dai seama că totul a fost pregătit dinainte. Sutele de percheziţii şi intervenţii ale forţelor de securitate belgiene s-au dus pe apa sâmbetei în numai câteva secunde, cât a durat detonarea. Evident că organizaţia teroristă Statul Islamic e mai activă ca oricând, acum când unul dintre soldaţii săi a căzut în mâinile cruciaţilor. Nu au spus bărboşii ăştia de atâtea ori că vor muta Infernul în inima Europei? Uite frumuseţe de stop cardiac! Dar nu vă aşezaţi încă în fotoliu! Următoarea ţintă vor fi centralele nucleare iar Europa se va transforma în Hiroshima, mon cimetière. Măcar dacă ne-ar lăsa să plantăm nişte cireşi pe aleile dintre morminte...

Azi nu am disponibilitatea nici emoţională, nici psihică să solidarizez cu nimeni. M-am săturat să fiu solidară cu pro..., pardon, cu naivii. Azi nu vreau să mă mai uit la torentul de ştiri, de poze cu oameni morţi, răniţi, descompuşi şi traumatizaţi pe viaţă, să văd acel steag negru care flutură deasupra infernului, nu vreau să mai aud transmisii dintre ruine şi cioburi şi nici să aud sunetul frenetic al ambulanţelor, nu vreau să mai particip la spectacolul mediatic al lumii, pentru că totul este doar o emoţie efemeră. În seara aceasta, Turnul Eiffel va fi luminat în culorile drapelului belgian. La ce bun?! Nu de la turnuri avem nevoie de lumină, ci de la oameni, de la aceia în mâinile cărora ne-am încredinţat viaţa. Voi lua un cireş în braţe şi voi plânge pe scoarţa sa aridă. "Dragă cireşule, de acum înainte va trebui să ne obişnuim cu aceste atacuri sângeroase. Azi au fost ei, mâine s-ar putea să fim noi... Te rog, atâta timp cât va mai fi viaţă pe pământ, să nu încetezi să înfloreşti! Florile tale sunt singura dovadă că Dumnezeu încă se mai uită spre noi...".