Brexit. Săptămâna de foc a Europei

Referendumul din 23 iunie din Marea Britanie privind apartenenţa ţării la blocul comunitar, dar şi alegerile care vor avea loc duminică în Spania ar putea schimba fundamental Uniunea Europeană.

Un vot în favorea Brexitului (ieşirea Marii Britanii din UE) la referendumul care va avea loc joi în Marea Britanie şi care ar putea netezi drumul conservatorului populist Boris Johnson spre funcţia de premier şi un scor foarte bun al stângii radicale spaniole Podemos la alegerile legislative de duminică nu mai sunt, în momentul de faţă, ipoteze de lucru pe hârtie, ci scenarii plauzibile.

Deşi, în ambele cazuri, rezultatul final este foarte greu de anticipat, cert este că Europa se schimbă tot mai mult pe zi ce trece, iar instituţiile europene trebuie să înfrunte realitatea: curentul antieuropean, generat de politicile UE, este tot mai puternic. Mişcările populiste, indiferent dacă sunt de stânga sau de dreapta, mizează pe discursul împotriva Uniunii Europene, discurs care are un succes tot mai mare la public.

Nu doar Spania şi Marea Britanie se confruntă cu un cutremur pe scena politică. În Italia, mişcarea populistă Cinci Stele, fondată în urmă cu numai şapte ani de umoristul Beppe Grillo, este pe val. La alegerile locale din 19 iunie, această mişcare antisistem a reuşit să-şi adjudece primăria Romei. A câştigat şi primăria din Torino, dând astfel o lovitură partidului de stânga al premierului Matteo Renzi.

În Franţa, sondajele de opinie îl plasează pe François Hollande abia pe locul patru în primul tur al alegerilor prezidenţiale ce vor avea loc anul viitor, iar în Germania formaţiunea antiimigraţie Alternativa pentru Germania (AfD) a făcut ravagii în peisajul politic, cu doar un an înainte de legislative, în timp ce coaliţia aflată la guvernare a ajuns la mai puţin de 50% în sondaje, o premieră pentru democraţia germană postbelică, notează politico.eu. 

Salt în necunoscut

Dacă alegătorii britanici vor decide săptămâna aceasta ieşirea din UE, fostul primar al Londrei Boris Johnson, cap de afiş al campaniei pro-Brexit, are toate şansele să devină principalul rival al actualului premier, David Cameron, la şefia Partidului Conservator. Mai mult, o victorie a taberei care vrea ieşirea ţării din blocul comunitar ar putea pune în discuţie şi viitorul Regatului Unit – Scoţia ar putea emite noi pretenţii de independenţă, nefiind exclus ca şi Ţara Galilor să facă acelaşi lucru.

În Spania, stânga radicală Podemos, antiausteritate, ar putea intra la guvernare, umilind Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, care a condus ţara timp de 23 de ani din cei 42 de ani de democraţie scurşi de la moartea lui Franco. Iar în contextul în care Podemos sprijină cererea Cataloniei privind organizarea unui referendum pentru independenţă, divizarea Spaniei nu mai pare un scenariu fantasmagoric.

Problema este că Uniunea Europeană nu are niciun plan de acţiune pentru aceste scenarii, care, în urmă cu şase luni, stârneau doar zâmbete.

Acum, cancelarul german, Angela Merkel, şi preşedintele francez, François Hollande, vor să se întâlnească înainte de referendumul din Marea Britanie pentru a discuta posibile măsuri în cazul unui Brexit. Dar cum o asemenea situaţie va include foarte multe necunoscute, un plan detaliat de răspuns este aproape imposibil de făcut.

Un mesaj din partea celor doi ar fi, oricum, mai mult politic decât practic, după cum a declarat un consilier al Guvernului francez. 

Se impune o nouă abordare

„Ar fi important să aibă ceva de prezentat, o abordare comună, dar nu pot avea un plan pentru o situaţie ce va fi complexă, cu multe aspecte impredictibile“, a declarat Bruno Tertrais de la Fundaţia de Cercetare Strategică din Paris.

Dacă în urmă cu câteva luni, atât guvernul german, cât şi cel francez vorbeau despre o „iniţiativă“ pentru a demonstra că se gândesc la o reformare a Uniunii Europene, acum nu mai este cazul. 

În plus, având în vedere euroscepticismul care a învăluit continentul sau actuala „euroalergie“, termen folosit de fostul ministru francez de Externe Hubert Védrine, este puţin probabil ca vreun guvern să aleagă acest moment pentru a insista pentru o mai puternică integrare europeană. De data aceasta, ideea de „mai multă Europă“, promovată de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, nu mai este prezentată ca răspuns la multitudinea de probleme cu care se confruntă Europa, ca în trecut. 

„Cred că întreaga idee de federalism european tocmai a murit, iar acum este timpul ca guvernele şi instituţiile europene, care au pierdut contactul cu alegătorii, să se oprească şi să se gândească la ce anume nu a mers bine în acest proiect“, a afirmat Charles Grant, directorul Centrului pentru Reformă Europeană, cu sediul la Londra.

În căutarea de calmante pentru „stresul postraumatic“ 

Dincolo de consecinţele pe care le-ar avea ieşirea Marii Britanii asupra politicilor interne ale acestei ţări, prima preocupare a guvernelor europene va fi să evite ca un proces similar să se declanşeze şi în alte state UE. De asemenea, Europa va trebui să facă faţă problemelor ce ar putea apărea pe pieţele financiare.

Roluri majore în acest sens vor reveni Băncii Angliei şi Băncii Centrale Europene, însă într-un context politic tulbure niciunul dintre şefii celor două instituţii financiare - Mark Carney, respectiv Mario Draghi - nu vor putea face prea multe.

Crucial este însă ca executivele europene să găsească o cale pentru a „furniza ceea ce clasa de mijloc aşteaptă: performaţă la nivel socio-economic şi perspectiva ca măcar urmaşilor să le fie mai bine“, a explicat Pascal Lamy, fost comisar european şi fost director al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, adăugând că această chestiune a fost „în centrul consensului“ în ultimii ani, dar nu şi acum. „În acest context, ideea că unii au beneficii mai mari, iar alţii sunt lăsaţi pe dinafară este o puternică sursă de frustrare politică“, a mai spus Lamy.

Totuşi, nu este clar care sunt paşii pe care i-ar putea face politicienii care conduc Uniunea Europeană nici măcar în ceea ce priveşte zona euro. Totodată, există mari semne de întrebare legate de rolul pe care l-ar putea juca institutţiile UE - Comisia şi Parlamentul - în noul climat injectat cu sentimente antieuropene. 

Mulţi analişti sunt de părere că Uniunea Europeană îşi poate recâştiga legitimitatea numai prin obţinerea de rezultate - începând cu piaţa unică şi până la rezolvarea crizei refugiaţilor. Dar având în vedere că, anul viitor, în Franţa şi în Germania vor avea loc alegeri, este puţin probabil ca Hollande şi Merkel să vină cu idei măreţe de reformă.