No deal Brexit, asimilat unui dezastru major de către Comisia Europeană? Posibil ca unele ţări să ceară şi să primească fonduri de urgenţă

Haosul de acum din Marea Britanie poate genera un dezastru major care să afecteze nu numai economia, ci şi întreaga viaţă socială din UK. Mă rog, ei au vrut-o, aşa că trebuie aplicat cu străşnicie principiul neamestecului în treburile interne, asta însemnând că putem sta impasibili şi să asistăm la spectacolul care trimite acum în ridicol întreaga istorie a democraţiei parlamentare din această ţară? Teoretic, se poate.

Practic, este imposibil deoarece ceea ce pregătesc acum Boris Johnson şi partidul său conservator lasă Marea Britanie în faţa unei singure certitudini, adică instaurarea unui vid legislativ complet prin ruperea totală şi necondiţionată a tuturor legăturilor. Adică:

• A celor de parteneriat cu Uniunea Europeană;
• A tuturor acordurilor şi obligaţiilor asumate de către Marea Britanie, ca parte a UE, în toată perioada de la intrarea sa în ansamblul comunitar;
• Ieşirea imediată din toate acordurile care dau identitate şi forţă Pieţei Comune şi care au reglementat munca şi viaţa a milioane de cetăţeni care, de acum înainte, ar trebui să-şi renegocieze prezenţa şi statutul de cetăţenie şi dreptul de muncă în UK sau, respectiv, în UE.  

Pierderile anunţate pentru UK sunt imense. Dar ce fac cele 27 de ţări membre pentru a preveni sau limita efectul mişcării britanice în cazul în care s-ar dovedi că, într-adevăr, B. Johnson a reuşit să neutralizeze Parlamentul şi, pe cale de consecinţă, pe 31 octombrie, cum nu există altă şansă decât EXIT, el să se facă oricum, cu sau fără acord.

În consecinţă, Uniunea Europeană ar putea decide aprobarea unei asistenţe financiare de urgenţă pentru acele state membre care ar fi cel mai afectate de consecinţele economice ale unui NO DEAL BREXIT.

Comisia Europeană, pe site-ul său, vorbeşte despre o propunere de reformă a Fondului de solidaritate al UE, cel creat în 2002 pentru a ajuta guvernele naţionale şi autorităţile regionale în caz de catastrofă majoră. Fondul ar putea acorda „o asistenţă financiară destinată să compenseze grelele pierderi financiare provocate statelor membre de retragerea UK din UE fără acord“.

Tehnic vorbind, se spune că mâine, în reuniunea comisarilor, s-ar putea discuta această temă, lucru absolut logic din moment ce Republicii Irlanda i s-au promis deja în mod ferm fonduri financiare suplimentare deoarece un Raport al Băncii Centrale de la Dublin preciza că, în caz de No Deal Brexit în Irlanda s-ar pierde 34.000 de locuri de muncă până la sfârşitul anului viitor şi peste 100.000 pe termen mediu. Dar este evident şi care sunt statele europene în prima linie a „pierzătorilor“: Franţa, Belgia, Olanda, Germania, Danemarca şi Spania, adică cele care vor înregistra cele mai mari pierderi direct în următoarele luni.

Iată de ce poate este util să recitiţi un text pe care vi l-am prezentat la timpul său (îl găsiţi aici în lb. română) şi pe care unele guverne l-au analizat extrem de serios, trecând la luarea unor măsuri de protecţie. Tocmai pentru că estimau, în mod corect, că va veni momentul în care să se ceară un spijin structural mult mai important, în urgenţă, iar atunci va fi esenţial să se demonstreze că au făcut ceea ce ţinea de competenţele naţionale. Şi să aibă gata toate analizele pe care să le prezinte în sprijinul cererii de ajutor financiar de urgenţă.  În document aveţi indicată întreaga complexitate a planurilor cerute autorităţilor din cele 27 de state membre (consultaţi anexele documentului), cu precizarea esenţială că există în text multiple referinţe la ajutorul financiar suplimentar în caz de urgenţă.

Ce-au făcut cei care ştiu cum se guvernează o ţară?

Iată răspunsurile dintr-un articol pregătit de BBC:

Germania are un cabinet special dedicat exclusiv problemelor legate de Brexit şi este gata să angajeze un personal suplimentar de 900 de persoane în caz de No Deal. S-a adoptat o nouă legislaţie pentru domeniile securităţii sociale, problemelor legate de taxe şi servicii financiare şi a adoptat „Brexit Residence Transition Act“, prin care se garantează rezidenţilor britanici din Germania o perioadă iniţială de 9 luni în care nimic nu se va schimba, aşteptându-se deciziile în aceste domenii pe cale le vor lua cei de la Londra.

Franţa se pregăteşte deja de ceva timp şi are în plan angajarea de 700 de persoane suplimentare până la finele anului 2020, alocând 50 milioane euro pentru dezvoltarea infrastructurii de care e nevoie pentru efectuarea noilor controale vamale, dar şi pentru noile posturi de inspectori de frontieră doar pentru controlul plantelor, legumelor, fructelor şi animalelor (300 de funcţionari în plus, 110 fiind deja angajaţi). În ianuarie a fost adoptată o lege specială (o găsiţi aici) care permite guvernului dreptul să introducă noi decrete în regim de urgenţă legate de mod deal Brexit, dar a publicat şi publică în continuare informaţiile la zi pentru informarea cetăţenilor.

În Spania este prevăzută angajarea a 860 de funcţionari suplimentari doar pentru sectorul aeroportuar şi portuar, doar pentru ce va însemna controlul de mărfuri perisabile. Se fac pregătirile pentru momentul în care, în caz de no deal, rezidenţii britanici vor trebui să demareze procedurile fastidioase ale obţinerii unor noi permise de şedere pentru a dovedi şederea lor legală în Spania, dobândind „cardul de străin“ specificat în termenii unei legi speciale adoptate pe 1 mai special pentru cetăţenii britanici.

Planuri speciale au şi irlandezii (iată documentul adoptat în luna iulie a acestui an), iar belgienii, danezii şi olandezii se concentrează pe schimbările de legislaţie care să permită funcţionarea noilor puncte vamale în porturile unde se face comerţul cu Marea Britanie, acolo unde se prevăd aglomerări enorme şi întârzieri pe măsură.

Noi ce facem?

Păi, dacă sunteţi curioşi să citiţi, aveţi aici portalul unde Comisia Europeană prezintă, după cum veţi vedea, tot ce fac autorităţile naţionale în domeniu. Iată portalul.

Panelul principal, realizat de Ministerul Afacerilor Externe condus de doamna Ramona Mănescu, este chiar distractiv, având şi un fel de valoare de memento pentru descrierea istoricului BREXIT: se deschide cu anunţul că, la 25 oct. 2018, „liderii UE şi premierul britanic Theresa May au ajuns la un consens politic privind Acordul de retragere a Marii Britanii din UE“. Iar pentru nefericiţii antreprenori români care ar vrea să afle ce se mai întâmplă în lume, li se dau „7 lucruri pe care trebuie să le ştie“, începând, vă rog să mă scuzaţi pentru imbecilitatea care urmează, „de la data de 30 martie 2019, Regatul Unit va deveni o ţară terţă“.

Atâta ştim, atâta spunem. Numai că e foarte grav. Poate, măcar de data asta, vă veţi lămuri cine sabotează interesele fundamentale ale românilor şi le dă informaţii în batjocură şi în dispreţul total faţă de ceea ce înseamnă o guvernare responsabilă.

Cine plăteşte?