Analiză. Cum ar putea reîncepe războiul în Balcani INFOGRAFIE

Administraţia Trump ar putea regreta faptul că a căutat soluţii aparent simple în cazul disputelor teritoriale din Europa de Est, întrucât un schimb de teritorii între Kosovo şi Serbia ar putea declanşa un conflict în regiune.

 „Nu excludem ajustări teritoriale... Suntem de părere că ei trebuie să-şi rezolve singuri problemele“, declara luna trecută consilierul Casei Albe pe probleme de securitate naţională, John Bolton, referindu-se la posibilele schimburi teritoriale dintre Serbia şi Kosovo, un subiect intens dezbătut la nivel european în ultimele săptămâni.

Această declaraţie a lui Bolton ameninţă însă să anuleze efortul internaţional de mai bine de două decenii pentru a face pace în zonă, este de părere Edward P. Joseph, profesor de la Johns Hopkins School of Advanced International Studies.

Într-un articol publicat în „Foreign Policy“, Joseph scrie că, bazându-se pe zvonurile cu privire la discuţiile private dintre liderii Serbiei şi Kosovo de a face un troc teritorial pentru a pune capăt conflictului dintre părţi, Bolton a dat undă verde acestui demers ca o modalitate de a ieşi din impasul în care se află Priştina şi Belgradul de vreme îndelungată.

O idee aparent atrăgătoare

Desigur, afirmă profesorul, acest potenţial schimb teritorial are o logică atrăgătoare. Cele două părţi se află într-un impas generat de independenţa Kosovo; discuţiile conduse de Uniunea Europeană privind normalizarea relaţiilor lor nu duc nicăieri; nici una dintre ţări nu poate avansa pe calea aderării la blocul comunitar atât timp cât acest impas continuă şi fiecare are zone populate de etnici ai celeilalte, recunoaşte Edward P. Joseph. Ca urmare, dacă s-ar face un schimb teritorial care să deblocheze situaţia, se pune întrebarea de ce ar trebui să se opună SUA sau Europa.

În fapt, dacă în cele din urmă ar avea loc, un astfel de troc teritorial ar deschide în regiune cutia Pandorei. Sârbii din Bosnia, albanezii din Macedonia şi, în general, aproape orice minoritate din regiune ar putea emite pretenţii similare.

Iar în cazul Bosniei, susţine profesorul de la Johns Hopkins School of Advanced International Studies, nu există nicio cale de a realiza acest lucru fără ca scânteia războiului să se reaprindă. 

Majoritatea bosniacă nu va achiesa niciodată la o pierdere teritorială în estul ţării. Această zonă, care include Srebreniţa, este exact cea în care populaţia musulmană bosniacă a fost epurată în mod brutal la începutul anilor ’90. Acum este dominată de sârbi. 

Apariţia unui stat-problemă

Şi chiar dacă un acord privind o divizare a Bosniei este posibil, rezultatele se anunţă de pe acum a fi neatractive. Ceea ce îi deosebeşte pe bosnici de restul grupurilor etnice din regiune este religia. Şi este greu de spus dacă, în condiţiile în care Bosnia este puternic influenţată de turci şi de diverşi actori din Orientul Mijlociu, aceasta va fi sau nu laică după diviziune laică. Nu în ultimul rând, este de aşteptat ca şi croaţii din ţară să-i urmeze pe sârbi într-un proces de secesiune.

Având în vedere recrutările masive făcute de gruparea jihadistă Statul Islamic în regiune şi faptul că mulţi dintre cei recrutaţi sunt gata să se întoarcă, Bolton şi nu numai el ar trebui să ia în calcul că un schimb teritorial ar putea duce la crearea, poate chiar violentă, în inima Europei a unui stat care s-ar confrunta cu provocări economice şi care ar fi supus unei influenţe islamiste şi ale cărui principale caracteristici ar fi suferinţa şi abandonul, este de părere profesorul Edward P. Joseph.

Efect de contagiune

Nici în privinţa Macedoniei lucrurile nu stau mai bine. Minoritatea albaneză din ţară, care reprezintă până la o treime din populaţie, aproape că a purtat un război cu majoritatea etnică macedoneană în 2001. Albanezii din Macedonia se simt foarte legaţi de cei din Kosovo, iar pentru mulţi dintre ei graniţa internaţională nu există.  Şi dacă s-ar uni Kosovo cu Albania, logica seccesiuni ar reveni în rândurile lor. 

Iar o Macedonie divizată ar deschide o competiţie între statele din regiune, inclusiv Bulgaria, Grecia şi Serbia, pentru noi „prăzi“, ceea ce ar putea duce la o reluare a celui de-Al Doilea Război din Balcani din urmă cu un secol, mai scrie profesorul Johns Hopkins School of Advanced International Studies în articolul din „Foreign Policy“. 

Ironic este, adaugă el, că politica semnalată de Bolton vine după ce Washingtonul a contribuit la ajungerea la un acord între Grecia şi Macedonia cu privire la denumirea celei din urmă, acord care poate rezolva efectiv tensiuni care durează de secole fără a se recurge la diviziuni teritoriale. Dar chiar şi aşa, înţelegerea, care va fi supusă luna aceasta unui referendum în Macedonia, încă se confruntă cu o opoziţie politică în ambele ţări semnatare.

Iar în cazul preconizatului schimb teritorial între Kosovo şi Serbia ar trebui luat în calcul şi ce se va întâmpla cu minoritarii aflaţi în zone care nu vor face obiectul acestui troc. 

Schimbul ar viza trei municipalităţi populate în special de albanezi din sudul Serbiei (Presevo, Bujanovac şi Medveda) şi trei sau patru municipalităţi dominate de sârbi din nordul Kosovo, care sunt învecinate cu Serbia (Lipjan, Leposavic, Zubin Potok şi părţi din Mitrovica). În aceste condiţii, numărul sârbilor care ar ajunge să fie „de partea greşită“ ar fi mai mare decât cel al albanezilor în această situaţie. Numai că protecţia oricum firavă de care se bucură acum, inclusă în Constituţia Kosovo ca preţ pentru independenţă, ar deveni lipsită de sens. Tocmai din acest motiv, există voci importante în rândul sârbilor din sudul Kosovo care se opun unui astfel de schimb teritorial.

O nouă poticnire

Discuţiile între Belgrad şi Priştina cu privire la acest schimb teritorial cunosc însă suişuri şi coborâşuri. Preşedintele sârb, Aleksandar Vucic, a refuzat să se întâlnească vineri, la Bruxelles, cu omologul său kosovar, Hashim Thaci, în cadrul negocierilor privind acest troc moderate de şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini. 

Oficili sârbi au acuzat oficiali din Kosovo că s-ar fi opus ca Vucic să viziteze, la sfârşitul săptămânii, anumite zone din Kosovo. Thaci a afirmat însă că nu are cunoştinţă de acest fapt şi că itinerariul vizitei ar trebui să fie cel solicitat de Vucic, scrie Politico.eu.

Cu numai două săptămâni în urmă, cei doi îşi anunţau dorinţa de a ajunge la un acord pentru a pune capăt tensiunilor, acord care le-ar deschide calea ambelor părţi spre aderarea la Uniunea Europeană. 

Condiţii esenţiale pentru un acord

Dar dacă Sebia şi Kosovo vor insista să facă, în cele din urmă, acest schimb teritorial, trei condiţii ar trebui avute în vedere atât de SUA, cât şi de Germania, care nu este în favoarea unui astfel de demers. 

În primul rând, nu se poate încheia o înţelegere privind schimbarea teritoriului Kosovo fără a se redeschide Acordul de la Dayton (Acordul Cadru General pentru Pace în Bosnia şi Herţegovina).

În al doilea rând, părţile implicate trebuie să accepte că nu poate apărea un schimb teritorial fără o „majoritate a minorităţilor“, adică un referendum care să implice aprobarea de către majoritatea celor care „ar fi lăsaţi în urmă“ de acest troc.

În al treilea rând, trebuie să existe măsuri speciale pentru noii membri ai UE, cum ar putea fi Serbia, care să-i împiedice să blocheze intrarea unui alt stat din regiune în blocul comunitar. Iar UE ar trebui să insiste ca acei cinci membri care nu recunosc Kosovo să facă asta, dacă un acord între Belgrad şi Priştina va fi semnat, este de părere profesorul Edward P. Joseph.