Adevărul Live: „Fortăreaţa Europa“ şi „Necunoscuta Turcia“

Este una dintre temele politice fundamentale şi cele mai discutate acum: ce este şi, mai ales, ce va însemna opţiunea geopolitică a Turciei în viitorul apropiat? Este limpede câ, atât UE, cât şi Turcia îşi remodelează relaţiile, dar având în plus şi inevitabilul reper euro-atlantic, totul în contextul unor tensiuni complexe şi în creştere, atât în zona principală de atenţie, Orientul Apropiat, cât şi cea a Mării Negre.

Care sunt perspectivele care se pot intui acum, ce poate schimba Turcia în contextul regional, intens curtatâ acum, de nevoie, atât de europeni cât şi de ruşi, mai ales după ce americanii nu mai au prezenţa de odinioară ca actor unic de securitate în zonă?

Întrebări al căror răspuns îl puteţi din emisiunea Adevărul LIVE, în în cadrul discuţiei dintre jurnalistul Cristian Unteanu şi generalul Ioan Talpeş, fost Director al Serviciului de Informaţii Externe.

Principalele declaraţii din emisiune:

O necunoscută geostrategică de o importanţă colosală este Turcia.

Turcii sunt deranjaţi de o asemenea abordare pentru că au conştiinţa unei Turcii otomane care a ţinut Europa în şah timp de sute de ani. În Al Doilea Război Mondial au început să se echilibreze şi să se impună ca un fact decisiv în materie de prezenţă NATO în Orientul mediteranean şi inclusiv pe latura de sud-est în relaţie directă cu ce era URSS la acea dată.

Ce devine Turcia în acest moment? Partenerul pe care UE trebuie să-l integreze?

Un aflux din acesta uman este formidabil. Turcia a jucat o carte fabuloasă. Turcia anului 1971 era ceva care te deziluziona, nu doar ca stare economică în totală decădere, ci şi ca mentalitate. Ei aveau cu totul alte preocupări decât noi europenii. Începând cam din 1980, au intrat într-un proces de dezvoltare extraordinar. După '90 au început să se impună ca un fact conştient de şansele lor. Marea lor problemă este stat secular sau stat islamic? Deja în 1990 ei se aflau între negociatorii pentru UE, fiind membri NATO.

Atunci am aflat ceva de la ei: nu puteau să nu constate că nivelul lor de dezvoltare era inferior celui european, dar nu voiau să plătească preţul integrării fără şanse egale. „Noi nu putem să venim în UE fără să renunţăm la valori fundamentale ale Statului“, se gândeau ei.

Aderarea Turciei este încă un semn de întrebare.

Problema este că Turcia a moştenit toată partea de răsărit care s-a şi islamizat - musulmană, pe care a dus-o până în 1918. Vă daţi seama ce moştenire de mentalitate se poartă prin cabinetele de la Ankara. Lumea respectivă funcţionează şi comunică pe fondurile tradiţiei ei. Cel mai dotat în materie de negociere şi de abordare a relaţiilor cu Vestul este Turcia.

Turcia nu este, de fapt, dorită, de Fortăreaţa Europa care vrea să se închidă din cauza tehnicii. Datorită suprafeţei şi populaţiei, Turcia va dobândi în UE o putere enormă. Pentru că totul se calculează pe baza acestui algoritm bazat pe populaţie şi suprafaţă. Atunci bate poate chiar şi Germania, Franţa sigur. Vom avea o poziţionare musulmană care poate deveni o forţă majoră în luarea deciziilor.

Cred că disputa este mult mai profundă şi ţine de ce înseamnă relaţionarea viitoare a Turciei cu lumea din care vine. Vine împreună cu Turcia? Pentru acea lume, ar putea fi o perspectivă în care ar putea să-şi negocieze şi poziţia. O nouă lume...

Sunt istoric şi trebuie să pun lucrurile într-o perspectivă. Situaţia este invers decât ce spuneţi... 

Nu pot să nu iau în considerare faptul că Turcia de azi se afă într-un progres demenţial. Au reuşit să atragă interesul finanţatorilor. Aproape nu există domeniu în care Turcia să nu concureze cu altcineva, a ajus printre primele 10 puteri ale lumii. Turcia poate intra într-o altă categorie, nu în aceea de fortăreaţă. Turcia este cea care echilibrează relaţiile dintre Europa şi orientul musulman.

Fortăreaţa Europa rămâne în minţile multora. Frontiera aceea care se face ar trebui să ne deranjeze din cauza semnificaţiei ei simbolice. Trebuie să luăm în seamă faptul că noi suntem într-o geografie în cadrul căreia alţii îşi permit să se reprotejeze. Cine intră în acest efect şi cine rămâne în afara lui?