Adevărul Live: Armistiţiul din Ucraina, pătat de sânge din prima zi. Va rezista acordul de pace?

La Adevărul Live am discutat cu profesorul universitar Marius Văcărelu şi cu corespondentul „Adevărul” la Bruxelles, Cristian Unteanu, despre fragilitatea acordului de pace încheiat joia trecută, la Minsk. Atât armata ucraineană, cât şi separatiştii proruşi anunţă încălcări ale armistiţiului, iar cinci soldaţi şi doi civili au murit în timpul luptelor, deşi, oficial, acordul de pace este în vigoare de duminică.

Luptele continuă şi luni în estul Ucrainei, deşi un armistiţiu a intrat în vigoare în noaptea de sâmbătă spre duminică. Tiruri de mortieră au lovit zona oraşului Mariupol, a declarat Dmitro Cialov, un purtător de cuvânt al armatei ucrainene în regiune, citat de CNN. 

Am văzut lideri europeni fericiţi la Minsk. Totuşi, de ce la Minsk ce ne-a spus discursul liderilor europeni de joi dimineaţă?

- Eu nu sunt deloc de acord cu folosirea termenului „acord de pace“. În niciun moment al discuţiilor nu putem să intrăm în zona acoperită de acest termen. Nu este nici măcar formal şi în acceptţiunea clasică a diplomaţiei. Nu este un armistiţiu, este un acord de încetare a focului. Dacă era acceptată ideea că s-ar putea ajunge la un acord de pace, Rusia ar fi câştigat definitiv. Un acord de pace se semnează între două părţi egale, explică Cristian Unteanu, aflat la Bruxelles.

– E foarte important că s-a ales Minskul pentru că are o dublă semnificaţie. O răzbunare a celui pe care UE l-a scos din toate cărţile: Lukaşenko. Să nu uităm că totul a avut loc după ce regimul lui era curtat atunci când Belarusul a fost unul dintre statele desemnate pentru a forma celebrul parteneriat estic. Belarusul era dat, alături de Ucraina, pentru a forma un nou front al democraţiei. Belarusul a fost prima ţară care s-a rupt de parteneriat şi s-a apropiat de Rusia. Astfel Minskul a însemnat o pliere extrem de severă a diplomaţiei europene pentru a face pe plac cuiva. Ruşii nu veneau într-un loc în afara graniţei lor istorice.

– Veştile despre acord sunt că, în general, e respectat. Dar, întrebarea este cât va rezista şi dacă acest acord nu ar fi decât o metodă de liniştire a pieţei internaţionale înainte de a vedea alte mişcări pe această linie de demarcaţie făcută de Rusia în faţa NATO. Spre stupoarea tuturor observatorilor, s-a repetat exact greşeala de la Vilnius. AU fost trimişi reprezentanţi şi mai înalţi, şefi de stat, pentru a vorbi în numele Europei. Vocea pe care UE o are prin tratatul de la Lisabona pentru a vorbi în numele politicii externe a lipsit. În locul ei au fost doi reprezentanţi de state membre. Unde a fost UE? 

Domnule Văcărelu vă surprinde că în prima zi de acord am avut victime? Separatiştii deja denunţă acordul.

– Acest armistiţiu era cumva solicitat de militarii ambelor părţi, pentru că ne aflăm după războiul de iarnă. Părţile erau suficient de obosite pentru un interval de odihnă. Despre acest dezacord dintre voinţa celor patru şi voinţa celor din teren se ştia dinainte.S-a spus că e un acord între patru oameni, s-a vorbit că preşedintele rus a făcut presiuni ca ceilalţi să accepte. Mai mult, nu avem textul în sine să vedem ce şi cum s-a semnat. Avem doar un comunicat, dar ce s-a discutat anume acolo nu ştie nimeni. S-a transmis din toate părţile că s-a ajuns la un acord minimal de încetare a ostilităţilor. S-a vorbit de o zonă tampon, de retragerea armelor. Atenţie! SUA, chiar dacă n-au fost prezente, sunt prezente prin sateliţi. Ambasadorul american la Kiev a postat imagini din Ucraina. E un mesaj că ei veghează la respectarea acordului. 

Totuşi, de ce nu a fost publicat textul acestui acord, domnule Unteanu?

- Nu am văzut textul pentru că ceea ce a fost semnat este un acord exclusiv de încetare a focului. Textul ar putea fi un fel de manual de punere în aplicare însoţit de câteva percepte politice. Ceea ce interesa ambele părţi este exact momentul acesta, pentru că nu se putea mai mult. Baza este din ce înc e mai ciudată. În următoarele două săptămâni nimeni nu se pregăteşte pentru pace, toată lumea îşi recapătă forţele. Să nu uităm că Ucraina, pentru a începe ceva serios, nu se mai poate baza exclusiv pe puterea armatei. Ea nu a reuşit şi nu va reuşi să scoată din joc diverse forţe.Ucraina mai are, din nefericire, o serie de miliţii cetăţeneşti care se grupează în jurul unor şefi cu sau fără experienţă militară, miliţii care pot influenţa foarte mult ucrainenii.

Stabilirea liniei de demarcaţie a reprezentat unul dintre cele mai aprinse puncte ale negocierii. Cât de real e scenariul de a nu lăsa separatiştii să formeze un coridor terestru spre Crimeea?

- Trebuie să ne amintim de 2014. Luptele s-au terminat la Slaviansk, dar armata ucrainei a fost multă vreme în ofensivă. Ofensiva care a fost în această toamnă-iarnă a demonstrat încă o dată că o armată era bine pregătită, dar că cealaltă era slabă. Statul nu a putut să acorde propriilor militari armament, conducere, un flux de militari în permanenţă, pentru că nu poţi ţine un om încontinuu pe front. Pe teren unii controlează, iar ceilalţi nu-i pot da la o parte. Aceea este linia frontului. După ce ai cucerit ceva, aşa rămân şi este foarte dificil să reocupi sau să obţii în urma unui acord de pace teritoriile pierdute.

- Dacă observaţi, din punct de vedere diplomatic mai avem un hop. Ruşii au câştigat pentru că scopul a fost stabilirea liniei de demarcaţie. Asta a fost marea victorie obţinută. Noi vorbim despre Ucraina, despre linia de front, despre viitor, dar nu am vorbit un cuvânt despre o parte a teritoriului ucrainean care nu mai e parte din stat - Crimeea. Problema Crimeei este una închisă. Acel coridor duce la o situaţie mult mai gravă: în jurul acestor republici separatiste s-ar putea crea o oarecare frontieră recunoscută printre dinţi şi de comunitatea internaţională. Cât există acest acord, nu poate trimite nimeni arme în zone. Asta nu va împiedica pe ruşi să trimită toate tipurile de materiale de care au nevoie separatiştii. În Ucraina, în schimb, dipserarea armatei este foarte mare. Acum, zona de aprovizionare începe să devină din ce în ce mai disperată pentru Ucraineni. Pierderea bazelor maritime şi distrugerea flotei se văd acum ca importanţă. 

- Estul Europei este o zonă mult mai cinică în ceea ce priveşte strategemele de a distruge adversarul. Câtă vreme Crimeea are o vulnerabilitate, nu se va simţi în siguranţă. Nu vor avea apă. Consumă apă multă. Câtă vreme nu se realizează acest coridor, Crimeea va avea probleme. Totul ţine de geografie pură.