A fi sau a nu fi… în Uniunea Europeană?! Aceasta este întrebarea

Britanicii decid pe 23 iunie dacă rămân în Uniunea Europeană

Încrederea europenilor în UE a fost puternic zdruncinată odată ce Grecia a spus NU regulilor financiare ale Uniunii Europene, legitimându-şi poziţia prin vot popular. Iar criza grecească a reprezentat doar începutul avalanşei de probleme pentru Uniune.

Crizei elene i-au urmat criza imigranţilor, Brexit-ul, iar, astăzi, peste jumătate dintre francezii care au participat la un sondaj vorbesc despre Frexit, considerând că UE nu mai este nici sigură şi nici stabilă. Nici germanii nu sunt departe de aceste convingeri, iar lor li se adaugă irlandezii, polonezii, spaniolii şi suedezii.

La subminarea unităţii UE contribuie serios partidele extremist-naţionaliste, care reuşesc să cultive neîncrederea cetăţenilor europeni în valorile şi stabilitatea UE, sperând astfel la victorii facile în plan politic. Campania împotiva Uniunii Europene pe care o duce Marine Le Pen, liderul partidului de extremă dreapta din Franţa, care îi îndemna recent pe britanici să voteze în favoarea Brexitului, este doar un exemplu în acest sens.

Nevoia de reformare a UE

Atât referendumul din Marea Britanie, anunţat pentru luna iunie a acestui an, cât şi semnalele care vin dinspre Franţa, Spania sau Suedia au în substrat nevoia de reformare a Uniunii Europene. UE trebuie să reconsidere leadership-ul, să-şi revigoreze instituţiile şi să-şi reafirme credinţa creştină. Germania şi-a subminat rolul de lider lucid al Europei, prin deschiderea graniţelor, iar liderii europeni nu mai au credibilitate. Uniunea Europeană este victima propriilor decizii şi are nevoie urgent de soluţii şi conducători capabili să pună la punct o strategie de salvare. Altfel, riscă să cadă pradă liderilor extremişti care se bucură din ce în ce mai mult de simpatia cetăţenilor bulversaţi, uşor de manipulat. UE nu îşi mai poate permite să trăiască în comunismul corectitudinii politice. Ideologia europeană nu mai poate fi cea a pasivităţii birocratice şi a non-acţiunii.

De rezultatul referendumului din Marea Britanie depinde, în mare măsură, viitorul Uniunii. Care sunt consecinţele? Calculele arată astfel: odată ce Marea Britanie ar face un pas înapoi, Uniunea Europeană pierde un important contributor. La prima vedere, Londa iese în câştig, însă economiile pe termen scurt vor avea, cu siguranţă, consecinţe nefaste pe termen mediu şi lung, ceea ce ar afecta nu numai viaţa economică, ci şi pe cea socială din insulă. Este de notorietate faptul că mari companii japoneze şi americane au avertizat Londra că îşi vor reconsidera viitorul în regat dacă ţara va părăsi Uniunea.

De la neglijare la radicalizare

Cât despre teama că rămânerea în UE ar aduce imigranţii musulmani şi, implicit, terorismul mai aproape de Palatul Buckingham… Riscul poate proveni chiar din Europa şi nu din afara ei, dacă în continuare vor fi neglijaţi cetăţenii europeni care trăiesc la limita sărăciei. În UE, numărul celor expuşi riscului de sărăcie este în creştere. Dacă în 2008 populaţia săracă atingea procentul de 23%, în 2014 ajunsese la aproape 25%. În 2014, avem în UE 26 de milioane de copii care trăiau în sărăcie şi riscau excluziunea social. 26 de milioane de copii înseamnă 27% din totalul copiilor. Neglijarea persoanelor sărace este un subiect extrem de important despre care, din păcate, se vorbeşte foarte puţin. Neglijarea duce la excludere socială, excluderea socială duce la radicalizare, iar radicalizarea se materializează în acţiuni anti-sociale.

Altfel spus, nu trebuie să ne fie teamă că importăm terorişti, pentru că, dacă nu suntem suficient de atenţi, riscăm să avem propriii radicali şi atunci nu vom mai putea da vina nici pe direfenţele culturale, nici pe cele religioase. Aceşti radicali vor fi, poate mai repede decât ne-am imagina, europeni de-ai noştri, săraci, refugiaţi în enclave urbane, care se vor ridica împotriva unei societăţi care nu i-a protejat.