Trei portavioane americane prezente în Pacificul de Vest. Creşte serios riscul escaladării crizei nord-coreene

Desfăşurarea impresionantă de forţe militare din Pacificul de Vest a Statelor Unite, ce include trei portavioane şi o escadrilă formată din noile avioane de vânătoare F-35, amplifică considerabil, nu atât posibilitatea unui atac - ce totuşi nu poate fi ignorată, dar mai ales posibilitatea unei escaladări a tensiunilor şi chiar a unui conflict accidental în criza nord-coreeană.

Portavioanele USS Nimitz, USS Theodore Roosevelt şi USS Ronald Reagan - trei dintre cele mai puternice nave de luptă din lume - converg în acest moment în Pacificul de Vest într-o etalare extraordinară de forţe, ce coincide cu vizita în Asia a preşedintelui Trump.

Cele trei portavioane, împreună cu navele ce la însoţesc - crucişătoare, distrugătoare şi submarine - toate dotate cu rachete de croazieră Tomahawk şi alte sisteme de arme avansate - sunt capabile să distrugă aproape orice stat din lume la ordinele comandantului suprem, Donald Trump. O astfel de etalare de forţă în zona Asia-Pacific nu a mai fost observată din anul 2007, iar, în opinia mai multor comentatori de peste ocean, explicaţiile pentru acest lucru sunt fie „genul de extravaganţă militară pe care Trump o preferă şi/sau să pregătească un atac militar preventiv asupra Coreei de Nord”.

În ceea ce priveşte aceste portavioane, în mod normal, Pentagonul are desfăşurat un singur portavion în Pacificul de Vest, în baza de la Yokosuka, Japonia. În prezent acest portavion este Ronald Reagan. În plus, Statele Unite au avut desfăşurat un alt portavion în Oceanul Indian pentru susţinerea operaţiunilor din Irak; până recent acest portavion a fost Nimitz. În prezent însă, Nimitz a părăsit Oceanul Indian şi se află în Pacific în drum spre baza navală din Washington. Theodore Roosevelt, nava care-l înlocuieşte pe Nimitz în Oceanul Indian se află şi ea în Pacific, ceea ce înseamnă că toate cele trei nave se află în acest moment în Oceanul Pacific. Conform Pentagonului, acest fapt este doar o coincidenţă, însă comentatorii din presa americană susţin că „această explicaţie cu greu poate fi luată în serios”.

Însă desfăşurarea de forţe a Pentagonului nu se limitează la cele trei portavioane şi grupul de nave însoţitoare. Pe lângă acestea, şi poate cel mai înspăimântător din perspectiva Phenianului, este desfăşurarea a 12 avioane de vânătoare stealth F-35A la baza aeriană din Okinawa. Conform publicaţiei The National Interest, aceste avioane „oferă un mijloc eficient de a lovi centrele de comandă şi sistemele anti-aeriene nord-coreene în cazul unui conflict”, deschizând calea unor atacuri aeriene pentru restul avioanelor din dotarea armatei americane, incluzând aici F-15 şi bombardierele B-1.

În plus, două submarine nucleare americane se află, oficial, în aceeaşi regiune - USS Tucson, capabil să lanseze rachete Tomahawk şi USS Michigan, la fel dotat cu rachete de croazieră şi o echipă de trupe speciale Navy SEALs.

În ciuda declaraţiilor belicoase din trecut ale preşedintelui Trump la adresa liderului nord-coreean Kim Jong-un, este totuşi dificil de a vedea în aceste desfăşurări de forţe elementele pregătitoare ale unui atac preemptiv împotriva Phenianului. Calculele raţionale şi costurile prohibitive ale unui conflict cu Coreea de Nord îi fac pe cei mai mulţi comentatori să se îndoiască de posibilitate reală a unui conflict, cel puţin unul în care Statele Unite să intre de bună voie.

USS Ronald Reagan în Pacificul de vest/ Foto: EPA

Riscul real prezentat de aceste desfăşurări de forţe este amplificarea posibilităţii unui conflict accidental dintre cele două state.

Din perspectiva Phenianului, aceste desfăşurări de forţe militare trebuie să fie percepute cel puţin drept o ameninţare provocatoare, dacă nu drept pregătiri pentru un atac viitor. Cum va răspunde Kim? Dată fiind prioritatea pe care regimul o pune în securitatea naţională şi a propriei supravieţuiri, trebuie totuşi să ia în calcul într-o oarecare măsură, şi cea de a doua posibilitate. Acest lucru poate însemna adoptarea unor măsuri preventive, precum mobilizarea forţelor într-o stare de alertă maximă, desfăşurarea rachetelor în poziţiile de lansare - genul de măsuri ce pot fi interpretate de către Statele Unite drept elementele unui atac nord-coreean iminent, suficient cât să declanşeze un atac preemptiv în răspuns. Ce este mai grav este că o astfel de dinamică nu trebuie să fie rezultatul unor decizii directe, ele pot proveni dintr-un accident sau o neînţelegere.

O astfel de escaladare ar putea fi cauzată, de exemplu, de un nou test balistic sau nuclear al Coreei de Nord, test care să solicite un răspuns ferm din partea Americii. Deşi Phenianul nu a mai desfăşurat vreun astfel de test în ultimele şase săptămâni - principala explicaţie pentru acest fapt pare a fi dorinţa de a nu antagoniza China, singurul său aliat în regiune, în momentul în care oficialii de la Beijing au fost concentraţi asupra Congresului Partidului Comunist. Însă acum că acesta s-a încheiat, Phenianul a indicat că ar urmări desfăşurarea unui nou test.

„Odată ce începi să muţi piesele pe tabla de joc, lucrurile devin mult mai periculoase”, a afirmat Adam Mount, analist militar.