FOTO Japonia. Împăratul Akihito abdică, lăsând Tronul Crizantemei fiului său Naruhito
0Akihito, cel de-al 125-lea împărat din istoria Japoniei, va abdica marţi, după 30 de ani de domnie, lăsând Tronul Crizantemei fiului său mai mare, prinţul Naruhito. Un ritual tradiţional va fi organizat la Palatul Imperial din centrul oraşului Tokyo.
În cadrul ceremoniei, împăratul, în vârstă de 85 de ani, va purta o ţinută tradiţională şi va semnala strămoşilor decizia lui de abdicare. Aceasta va fi prima abdicare înregistrată în Japonia în peste două secole, după ce împăratul Kokaku a renunţat la tron în 1817. Akihito a preluat tronul pe 8 ianuarie 1989 la vârsta de 55 de ani, după moartea tatălui său, împăratul Hirohito, în numele căruia Japonia a luptat şi a pierdut Al Doilea Război Mondial.
Aproximativ 300 de persoane, inclusiv prim-ministrul Shinzo Abe şi cabinetul său de miniştri, vor participa la ceremonia de marţi, în timpul căreia premierul ţării îşi va exprima gratitudinea faţă de împăratul Akihito, a anunţat Guvernul de la Tokyo.
Formal, Akihito abdică marţi seară, 30 aprilie dar rămâne pe tron până la miezul nopţii, când se încheie şi era sa „Heisei” sau „era păcii”. Va urma noua eră a lui Naruhito, „Reiwa” sau „minunata armonie”.
Şi încă o premieră: cu ocazia abdicării, japonezii vor avea o vacanţă de 10 zile, o raritate în Japonia.
În ziua următoare, pe 1 mai, va fi organizată o a doua ceremonie, în care care prinţul moştenitor Naruhito, fiul cel mare al lui Akihito, va urca pe tron şi va moşteni însemne imperiale tradiţionale, precum o sabie sacră şi o bijuterie, considerate o dovadă a succesiunii sale.
Publicul nipon va avea ocazia de a-i vedea pe viitorul împărat, soţia lui - prinţesa Masako, în vârstă de 55 de ani - şi pe alţi membri ai familiei imperiale pe data de 4 mai, când ei vor apărea într-un balcon al Palatului Imperial pentru a saluta mulţimea, a precizat Agenţia Casei Imperiale.
Măsuri de securitate sporite
Poliţia a sporit măsurile de securitate în jurul palatului, scafandrii inspectând şanturile, iar câinii tufişurile. Accesul publicului la esplanada din faţa palatului va fi limitată în timpul ceremoniei de abdicare şi accedere la tron.
Mii de poliţişti vor fi mobilizaţi pentru asigurarea securităţii la ceremonie şi pentru apariţia în public a noului împărat, prevăzută pentru joi.
Împăratul Akihito şi împărăteasa Michiko, care după abdicare vor deveni împărat emerit respectiv împărăteasă emerită, nu vor participa probabil la acel eveniment.
În virtutea Constituţiei din 1947, suveranul nipon nu are nicio putere politică decizională, însă el trebuie totuşi să îndeplinească numeroase sarcini asociate vieţii şi activităţilor de zi cu zi din ţara lui.
Deşi nu mai deţine calitatea de şef al statului, împăratul japonez are însă anumite atribuţii protocolare.
El este acela care oficializează numirea în funcţie a prim-ministrului, a membrilor guvernului şi a preşedintelui Curţii Supreme.
Împăratul deschide sesiunile parlamentare, promulgă legi şi tratate, înmânează decoraţii şi primeşte scrisorile de acreditare ale ambasadorilor.
Împăratul nipon semnează în fiecare an aproximativ o mie de documente şi, potrivit Agenţiei Casei Imperiale, cunoaşte de fiecare dată şi cu exactitate conţinutul acestor acte.
Vizitele de stat sunt calificate cu acest statut doar atunci când ele includ o întâlnire cu împăratul. Banchetele de stat pentru şefii de stat străini şi dineurile şi întrevederile cu alţi demnitari aflaţi în vizită în Japonia au loc în Palatul Imperial.
Membrii familiei imperiale nu au însă dreptul de a emite o opinie în spaţiul public în privinţa temelor abordate în cadrul acelor discuţii, întrucât aceasta ar putea fi interpretată ca având o dimensiune politică.
Împăratul nipon trebuie să oficieze şi numeroase ritualuri asociate credinţelor şintoiste, în special sesiuni de rugăciune pentru strămoşii din familia imperială, în sanctuarul Palatului Imperial. Suveranii japonezi se reculeg cu regularitate acolo şi se roagă pentru fericirea şi bunăstarea poporului nipon.
De la statutul divin la un rol simbolic
Conform mitologiei, împăraţii Japoniei descind din zeiţa soarelui, Amaterasu, care le-a lăsat moştenire "trei comori sacre": o oglindă, o sabie şi o bijuterie, simboluri ale unei dinastii ale cărei origini datează din urmă cu peste 2.600 de ani şi care a început cu împăratul Jimmu, al cărui nume înseamnă "curaj divin". Potrivit istoricilor, actuala dinastie japoneză datează cel puţin din secolul al VII-lea î.e.n.
În timpul unei ceremonii fastuoase, aceste obiecte legendare vor fi transmise cu solemnitate prinţului Naruhito atunci când acesta îi va urma la tron tatălui său, Akihito. Învelite în ţesături preţioase, ele nu vor fi arătate publicului, respectând astfel canoanele tradiţiei.
Statutul, puterea şi funcţiile diferiţilor împăraţi niponi au evoluat de-a lungul secolelor, în funcţie de contingenţele politice şi militare ale ţării. Însă ritualurile şi credinţele care guvernează încă şi astăzi activităţile cotidiene ale monarhului de pe Tronul Crizantemei au rămas un element constant.
"Într-o epocă, împăraţii erau ca un papă, iar în altă epocă erau ca un ţar. Astăzi, împăratul este asemănător unui rege", a explicat Asao Kure, maestru de conferinţe la Kyoto Sangyo University.
"Însă împăratul este împărat. Deşi acesta este unul dintre sistemele de monarhie (constituţională) care există şi în alte părţi ale lumii, împăratul din Japonia reprezintă un caz unic", a adăugat el.
Cel care a devenit actualul împărat Akihito s-a născut în 1933, într-o ţară care, în numele tatălui său, împăratul Hirohito, cucerise deja Coreea (1910) şi o parte din China, apoi atacase Statele Unite ale Americii (la Pearl Harbor, în decembrie 1941).
Destinul tânărului prinţ moştenitor s-a schimbat radical pe 15 august 1945 când, plecat din Tokyo ca măsură de precauţie, l-a auzit la radio pe tatăl lui, Hirohito, anunţând capitularea fără condiţii a Japoniei, nimicită după bombardamentele din Tokyo (martie 1945) şi cele - atomice - de la Hiroshima şi Nagasaki (august 1945).
Soarta familiei imperiale era atunci în joc, unii preconizau dizolvarea sistemului imperial din cauza rolului controversat jucat de Hirohito în acel război.
Şeful forţelor de ocupaţie, generalul american Douglas MacArthur, a pledat în faţa superiorilor săi pentru menţinerea împăratului cu scopul de a conserva moralul şi coeziunea Japoniei, o ţară vlăguită militar şi economic, reducându-i însă considerabil prerogativele.
O nouă Constituţie, redactată în 1946 de un comitet american şi intrată în vigoare în mai 1947, conferă împăratului un rol de "simbol al statului şi al unităţii poporului".
Hirohito a încercat să se adapteze la acest nou tipar constituţional, însă fiul lui Akihito, care i-a urmat după moartea sa în ianuarie 1989, este împăratul care a oferit o substanţă reală acestui rol inedit, jurând să "se dedice trup şi suflet" pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
Cel de-al 125-lea împărat al Japoniei a modernizat puţin câte puţin funcţia, transmiţând un mesaj de pace, respingând naţionalismul celui de-al Doilea Război Mondial şi ducându-se la locul atrocităţilor armatei japoneze, din China şi Filipine şi până în Insulele Saipan şi Palaos, însoţit de împărăteasă.
Casa imperială a Japoniei este cea mai veche monarhie continuă din lume.
Se încarcă comentariile...
