Fac bijuteriile viaţa mai frumoasă?
0
De vorbă cu cel mai cunoscut creator de bijuterii din Orientul Mijlociu. S-a născut şi trăieşte în Abu Dhabi. A absolvit London Guildhall University. E cel mai cunoscut creator de trofee si bijuterii din Orientul Mijlociu. Este femeie.
O cheamă Azza Al Qubaisi. Într-o cultură în care prezenţa bărbaţilor este dominantă, numele ei e rostit cu admiraţie şi respect. Nu i-a fost uşor să ajungă la statutul acesta. A şlefuit mii de pietre preţioase şi semipreţioase şi a dat metalului forme dintre cele mai neaşteptate, formându-se în felul acesta pe sine însăşi şi dobândind din partea presei din Orientul Mijlociu şi a specialiştilor în domeniu numele, întru totul meritat, de Diamant al Deşertului. Un diamant cu care am avut recent prilejul de a sta de vorbă despre diamante, metale preţioase şi asemănările acestora cu oamenii şi trăirile lor.
Chiar există o legătură între caracteristicile materialelor pe care le foloseşti şi caracterul oamenilor?
- Absolut! Iată şi câteva exemple. Opalul e viu, e o piatră sensibilă. Când îl lucrezi, ca să nu se spargă, are nevoie de apă, aşa cum au oamenii nevoie de dragoste. Pentru mine echivalentul opalului este mama.
- De ce mama?
- Din pricina sensibilităţii. Mulţi o consideră diamant pentru că este foarte puternică, numai că diamantul este o piatră tare şi rece, greu de şlefuit. Ceea ce nu este cazul mamei, al cărui suflet ia întotdeauna forma iubirii ei faţă de ceilalţi.
- În privinţa mamei lucrurile sunt clare. Dar ceilalţi oameni, sau omul, în general, cu ce poate fi comparat din rândul pietrelor şi metalelor preţioase?
- Omul este o bijuterie complexă. Inima este de aur, pentru că este modelabilă, aşa cum este aurul, care îţi permite să încălzeşti doar o particică din el ca să repari numai ceea ce s-a stricat. Rubinul, nu spun o noutate, este sângele. Onixul sunt ochii.
- Adică plânge?
- Nu e vorba de lacrimi, ci de profunzime şi strălucire. Pielea poate fi asemuită cu tanzanitul, o piatră rece, calmă, care ne oferă o protecţie exterioară. Desigur, mintea este diamantul, pentru că este foarte greu să pătrunzi în ea şi să-i dai forma care să-i pună frumuseţea în valoare.
- Credeam că te gândeşti la faptul că e tăioasă.
- Şi la asta, desigur, dar în primul rând la caracterul ei de nepătruns.
- N-ai spus nimic despre argint.
- Spre deosebire de aur, care e un metal nobil, argintul şi-l poate permite toată lumea, tocmai de aceea este imperfect, ca noi, toţi.
- Cum adică imperfect?
- Îşi pierde repede strălucirea. Trecerea timpului îl îmbătrâneşte.
- Numai la suprafaţă.
- Adevărat, dar suprafaţa este sufletul său, în ceea ce se vede îi constă valoarea.
- Şi cum îl putem feri de bătrâneţe?
- Îngrijindu-l, curăţându-l…
- Ce bine ar fi să se întâmple şi cu oamenii la fel…
- Se întâmplă, dar nu pentru mult timp.
- Fac bijuteriile viaţa noastră mai frumoasă?
- Uneori, da. Sunt, însă, alte lucruri care le întrec cu mult în valoare. Bunăoară, echilibrul.
- La ce fel de echilibru te referi?
- La cel dintre tradiţie şi modernitate, de exemplu. El este măsura cu care operez în tot ceea ce fac. Forma bijuteriilor mele urmăreşte liniile deşertului, ale dunelor, ale oazelor cu palmieri. Toate acestea prezentate într-o haină modernă. Dar tradiţia nu înseamnă doar asta pentru mine. Faptul că sunt de aici şi că că iubesc locul acesta, e reflectat în viaţa mea de familie, în felul în care gătesc, în nevoia de a avea, chiar dacă la câteva sute de kilometru de Abu Dhabi, o fermă de oi.
- Eşti proprietara unei ferme de oi?
- Da.
- În acelaşi timp, însă, mergi deseori în Europa, şi în special la Londra, unde ai expoziţii şi eşti membră a Societăţii Designerilor Artizani încă din 2002!
- Exact!
- Şi cum se împacă cele două?
- Grozav! E vorba de echilibrul de care îţi spuneam. Şi oile, şi călătoriile la Londra fac parte din existenţa mea. Fără unul din lucrurile acestea m-aş simţi dezechilibrată. N-aş mai fi eu însămi. N-ar mai avea strălucire niciunul dintre metalele şi pietrele cu care lucrez.
- O ultimă întrebare. Permite cultura din Emiratele Arabe unei femei să se afirme fără oprelişti în planul creaţiei artistice?
- Eu sunt un exemplu grăitor în acest sens. Cultura din ţara mea este foarte sensibilă în raport cu celelalte culturi cu care vine în contact, fiind receptivă în mod creator la influenţele acestora. Înainte de a începe dezvoltarea industriei petrolului, îmbrăcămintea noastră era foarte simplă, neagră pentru femei, şi albă pentru bărbaţi. Toate decoraţiunile pe care le vedeţi acum pe hainele femeilor sunt provenite din alte culturi, ceea ce nu le împiedică, însă, să înceapă să facă parte din tradiţia noastră.
Se încarcă comentariile...
