Cunoaşteţi Marea Chinei de Sud?
0
Ambasadorul Chinei în România, Xu Feihong, abordează în cotidianul „Adevărul“ chestiunea Mării Chinei de Sud, care, în ultima vreme, este în atenţia comunităţii internaţionale.
În ultima vreme, chestiunea Mării Chinei de Sud atrage atenţia din partea comunităţii internaţionale. Esenţa acestei chestiuni constă în disputele teritoriale asupra Arhipelagului Nansha a Chinei cauzate de ocuparea ilegală a unor insule şi recife de către nişte ţări vecine, precum şi disputele legate de revendicările suprapuse de drepturi şi interese asupra unor zone maritime din Marea Chinei de Sud. Acest articol vă va ajuta să cunoaşteţi adevărul despre acest subiect.
1. Apartenenţa suveranităţii Mării Chinei de Sud
Poporul chinez este primul care a descoperit, nominalizat, dezvoltat şi gestionat Arhipelagul Nansha. Guvernul chinez este primul care a exercitat în mod paşnic, eficient şi fără înterupere suveranitatea asupra acestui arhipelag. Încă în timpul dinastiilor Qin şi Han (221 î.e.n.-220 e.n.), strămoşii chinezi aveau activităţile de navigaţie, comerţ şi pescuire la Marea Chinei de Sud. În 1973, printre relicvele istorice dezgropate la mormântul Han nr. 3 de la Mawangdui, aflat lângă oraşul Changsha, China, a fost găsită o hartă antică de acum 2100 de ani, care arată clar că Marea Chinei de Sud se afla atunci în zona administrată de regele Nanyue din Dinastia Han de Vest. Guvernele chineze din toate timpurile administrează susţinut Arhipelagul Nansha şi zona maritimă aferentă prin restructurări administrative, patrule militare, activităţi productive şi comerciale, precum şi salvări maritime. China dispune de suveranitatea incontestabilă asupra Arhipelagului Nansha şi apelor adiacente.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Japonia a ocupat pentru scurt timp Arhipelagurile Xisha şi Nansha. Iar conform Declaraţiei de la Cairo, Proclamaţiei de la Potsdam şi altor documente internaţionale, au fost retrocedate Chinei teritoriile furate de Japonia, incluzându-se sigur şi Arhipelagurile Xisha şi Nansha. În 1946, Guvernul chinez de atunci a trimis înalţi demnitari la Arhipelagul Nansha pentru preluarea acestuia. La arhipelag a fost organizată ceremonia de preluare, a fost ridicat un monument comemorativ şi au fost trimise trupele staţionale. Guvernul japonez a şi declarat că renunţă la toate drepturile şi revendicările legate de Taiwan, Arhipelagurile Penghu, Nansha şi Xisha, restituind astfel oficial Chinei Arhipelagul Nansha.
2. Originea chestiunii Mării Chinei de Sud
Până în anii 70 din secolul XX, era larg recunoscut de către comunitatea internaţională că insulele din Marea Chinei de Sud aparţin Chinei şi nicio ţară nu avea obiecţiuni şi nici nu exista aşa-zisa problemă a Mării Chinei de Sud. Tratatul de pace de la Paris din 1898 şi Tratatul de la Washington din 1900 semnate între Statele Unite şi Regatul Spaniei delimitează în mod clar teritoriul lui Filipine şi acesta nu include Arhipelagul Nansha. Aceasta a fost confirmată în continuare de către Constituţia statului Filipine din 1953 şi Tratatul de Alianţa militară între Statele Unite şi Filipine din 1951.
Nu puţine ţări şi rezoluţiile conferinţelor internaţionale au recunoscut că Arhipelagul Nansha este teritoriul Chinei. În 1955, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) a convocat la Manila conferinţa pentru aviaţia regională Asia-Pacific, adoptând Rezoluţia nr. 24, care a solicitat autorităţilor din Taiwan din China să consolideze urmărirea meteorologică asupra Arhipelagului Nansha. Niciun reprezentant prezent la conferinţă nu a avut observaţii sau reţineri faţă de aceasta. Hărţile tipărite într-un mare număr de ţări marchează că insulele din Marea Chinei de Sud aparţin teritoriului Chinei, de exemplu, Atlasul Mondial Standard din 1952, apărut şi recomandat de ministrul japonez de externe Katsuo Okazaki, Noul Atlas Mondial apărut şi recomandat în 1962 de ministrul japonez de externe Masayoshi Ohira, Welt-Atlas publicat în Republica Federală Germania în 1954, Atlasul Mondial Pinguin publicat în Marea Britanie în 1956, Atlasul Internaţional Larousse publicat în Franţa în 1956, s.a. marcheză clar că Arhipelagul Nasha aparţine Chinei. De asemenea, enciclopediile de mare autoritate din multe state recunosc că Arhipelagul Nansha aparţine teritoriului Chinei, de pildă, Enciclopedia Naţiunilor Worldmark publicată în Statele Unite în 1963, Marea Enciclopedia Sovietică din 1973, Anuarul Mondial publicat de agenţia de presă Kyodo News Japonia în 1979, s.a..
În 1968, un raport făcut de o instituţie în subordonarea Comisiei Economice a ONU pentru Asia şi Orientul Îndepărtat (ECAFE) a indicat că există rezerve deosebit de bogate de petrol şi gaze în Marea Chinei de Sud. De la debutul anilor 1970, ţările precum Filipine au început să ocupe prin mijloace militare insulele şi recifele de la Arhipelagul Nansha, exercitând exploatarea în mare anvergură a resurselor şi soliticitând suveranitarea asupra acestuia. Guvernul chinez a declarat de mai multe ori solemn că aceste activităţi reprezintă o încălcare gravă la adresa suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Chinei, fiind ilegale şi nule.
3. Arbitrajul filipinez asupra Mării Chinei de Sud
În 2013, Filipine a iniţiat unilateral cazul de arbitraj asupra Mării Chinei de Sud. În vederea exercitării drepturilor ce îi revin ei din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, precum şi pentru apărarea şi aplicarea legislaţiei internaţionale, China nu acceptă şi nu participă la cazul de arbitraj iniţiat de Filipine.
Conform articolului 298 a Convenţiei, China a făcut încă din anul 2006 o declaraţie exclusivă, excluzând diferendele legate de delimitare maritimă, golfuri sau proprietăţi istorice, ş.a. din procedurile obligatorii ale reglementării disputelor din Convenţie, iar arbitrajul impus este una dintre aceste proceduri. Pe lângă China, aproximativ treizeci de ţări din lume au făcut asemenea declaraţii, care constituie o parte inseparabilă a Convenţiei. Neacceptarea şi neparticiparea Chinei la cazul de arbitraj sunt în conformitate cu legea.
Între China şi Filipine au fost încheiate deja câteva acorduri bilaterale cu privire la rezolvarea prin negocieri chino-filipineze a disputelor asupra Mării Chinei de Sud, excluzând alte mijloace. În 2002, China şi statele membre ASEAN, printre care şi Filipine, au semnat împreună Declaraţia cu privire la Codul de conduită în Marea Chinei de Sud (DOC), în care părţile se angajează, în conformitate cu principiile unanim recunoscute ale dreptului internaţional, inclusiv Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982, ca ţările suverane în cauză să caute soluţionarea paşnică a disputelor teritoriale şi jurisdicţionale, prin tratative şi negocieri amicale. Rezolvarea disputelor prin tratative şi negocieri sunt obligaţiile ce revin celor două părţi din drept internaţional. În 2011, Filipine a făcut publică împreună cu China o declaraţie, angajându-se că va rezolva litigii prin tratative şi negocieri. Însă după doar un an, Filipine a iniţiat neaştaptat şi unilateral cazul de arbitraj, fără să anunţe dinainte şi cu atât mai mult fără să ceară acordul prealabil al China, încălcând obligaţiile internaţionale asumate de Filipine faţă de China. Litigiul asupra Insulei Şerpilor dintre România şi Ucraina a fost înaintat spre arbitrajul Curţii Internaţionale cu acordul ambelor părţi, ceea ce este total diferit de arbitrajul iniţiat unilateral de către Filipine.
China militează dintotdeauna pentru salvgardarea păcii şi stabilităţii la Marea Chinei de Sud, apărându-şi cu fermitate suveranitatea, drepturile şi interesele aferente. China susţine ca ţările aflate în cauză să-şi rezolve direct disputele în mod paşnic prin negocieri prieteneşti şi tratative. Recent, la Reuniunea miniştrilor de externe a Conferinţei pentru acţiuni reciproce şi măsuri de încredere în Asia (CARIA) găzduită de China, Preşedintele Chinei, Xi Jinping, a propus o concepţie de securitate asupra Asiei, caracterizată prin abordare comună, cuprinzătoare, conlucrată şi sustenabilă în Asia, în aşa fel în cât să se rezolve litigii pe calea paşnică, să se consolideze încrederea reciprocă prin dialog, să se rezolve diferendele prin dialog şi să se promoveze securitatea prin dialog. Aşteptăm ca ţările aferente să depună eforturi comune pentru ca Marea Chinei de Sud să devină o mare de pace, prietenie şi cooperare.
Ambasadorul Chinei în Romania,
Xu Feihong
Se încarcă comentariile...
