Coreea de Nord: marele contrast dintre nomenclaturişti şi oamenii de rând care trăiesc cu mai puţin de un euro pe zi

În unele magazine din Coreea de Nord se vând produse „de lux” precum electronice şi bijuterii FOTO Reuters

În timp ce nomenclatura de la Phenian trăieşte în lux, restul ţării continuă să ducă o viaţă rudimentară, asemănătoare celei din Evul Mediu.

În vreme ce pe marginea drumului poţi zări ţărani nord-coreeni care trudesc pe ogor, având boii ca principală unealtă de muncă, pe şoşele circulă tot mai multe maşini scumpe. Cei mai mulţi bolizi de lux marca Audi, Mercedes sau BMW, companii auto de care unii nord-coreeni n-au auzit în viaţa lor, se găsesc în Phenian, capitala ţării considerate drept cea mai izolată de pe planetă.

În supermarketurile selecte din Phenian, alături de doze de Coca-Cola, vinuri de Bordeaux sau file de carne de viţel,  produse ce se găsesc la tot pasul în Occident, tronează sticle de băutură scumpe, care ajung să coste chiar şi 250 de euro. Însă puţini îşi pot permite un asemenea răsfăţ, având în vedere că bugetarii câştigă lunar 3.000 de woni (echivalentul a 20 de euro). Totuşi, rafturile din supermarketurile selecte nord-coreene sunt pline cu produse aduse pe şest din China, încălcând flagrant sancţiunile impuse de Naţiunile Unite Coreei de Nord.

De la venirea la puterea a tânărului lider Kim Jong-un, nepotul lui Kim Ir-sen, fondatorul statului nord-coreean, se observă un pas timid spre capitalism, scrie cotidianul spaniol „ABC”. Pe străzile din Phenian au început să apară pizzerii şi restaurante, unde se vând sticle de Cola şi pachete de Marlboro, iar de o parte şi de alta se pot zări zgârie-nori.

În afara capitalei, viaţa continuă în acelaşi ritm letargic, aducând aminte de Evul Mediu prin uneltele folosite de ţărani pe câmpul muncii. Şi în mediul rural s-au înregistrat progrese, ţăranilor fiindu-le permis să comercializeze în pieţele locale legumele pe care le cultivă în propria curte. „Doar la ocazii speciale, cum ar fi aniversările liderilor, ne dau carne”, mărturiseşte Choe Okseon, o femeie în vârstă de 59 de ani, care spune că „acum situaţia e mult mai bună decât în timpul Marii Foamete” din anii ’90, când au murit două milioane de nord-coreeni.

Şi Coreea de Nord are oligarhii ei

În ultimii ani, graniţia dintre întreprinderile de stat şi cele particulare a devenit foarte vagă. Multe întreprinderi, care sunt considerate ca fiind de stat, în realitate aparţin unor persoane particulare.

Cum funcţionează? De obicei, reprezentanţii firmei care au dreptul de a exporta se înţeleg cu un întreprinzător local, care a făcut avere din economia subterană. Pe banii investitorului sunt cumpărate mărfurile, sunt angajaţi muncitorii şi se organizează producţia. La împărţirea veniturilor, o parte merg la bugetul de stat, cealaltă parte este folosită pentru salarii, iar ceea ce rămâne merge în buzunarul investitorului particular.