Cei mai „entuziaşti“ alegători din lume votează astăzi. Cum se desfăşoară alegerile din Coreea de Nord

Nord-coreenii au votat duminică, dansând şi cântând, la alegerile parlamentare în cadrul cărora, în fiecare circumscripţie a fost un singur candidat desemnat, un exerciţiu departe de practicile democratice ce le permit autorităţilor să rencezeze câte persoane au fugit în străinătate, relatează AFP.

Alegătorii, „nebuni de bucurie", s-au grăbit spre birourile de vot din întreaga ţară, unii dansând, alţii cântând cântece în onoarea liderului Kim Jong-un, a anunţat agenţia publică KCNA.

Imagini difuzate de televiziunea oficială au arătat că sute de persoane în costume tradiţionale dansau pe străzi.

Un singur candidat, desemnat de partidul unic, este autorizat să solicite voturile cetăţenilor în fiecare dintre cele 687 de circumscripţii. Alegătorii nu au de ales decât între „da" şi „nu" pe buletinul de vot.

Iar alegătorii se supun: rata de participare în 2009 a fost de 99,98 la sută, candidaţii câştigând cu 100 la sută din voturi. 

Scrutinul se desfăşura duminică fără dificultate, potrivit agenţiei KCNA, cu o participare de 91 la sută la începutul după-amiezii.

Presa oficială, care aminteşte de datoria „fiecărui individ" de a merge la vot - chiar dacă votul nu este obligatoriu -, a promovat puternic scrutinul şi participarea electorală, publicând poeme intitulate de exemplu „Valuri de emoţie şi bucurie".

Acesta este primul scrutin legislativ de la preluarea puterii de către Kim Jong-un, după moartea tatălui său, Kim Jong-il, în decembrie 2011.

Ca şi tatăl lui, Kim se prezintă în circumscripţia 111, din Muntele Paektu.

Muntele Paektu este situat la limita de nord a Coreei de Nord, în apropiere de frontiera chineză. Acesta este considerat sacru de către nord-coreeni, deoarece fondatorul ţării, Kim Il-sung, tatăl lui Kim Jong-il, a stabilit acolo tabăra de gherilă antijaponeză în timpul colonizării Coreei de către Japonia.

Istoriografia oficială a regimului asigură că Kim Jong-il s-a născut pe acest munte în 1942.

„Am votat pentru a-mi dovedi loialitatea faţă de tovarăşul nostru suprem", se bucură un soldat, care se numără printr sutele de persoane care stau la coadă în faţa unui birou de vot din circumscripţie.

FOTO Reuters

Alegerile parlamentare au loc o dată la cinci ani şi Adunarea legislativă nu se reuneşte decât o dată sau de două ori pe an, adeseori pentru o sesiune unică de o zi pentru a vota bugetul şi a aproba deciziile luate de Partidul Muncitorilor.

Ultima sesiune datează din aprilie 2013. Atunci a fost adoptat un decret special care oficializa statutul de putere nucleară al Coreei de Nord.

Interesul real al scrutinului pentru observatorii străini este să descopere lista finală de candidaţi, susceptibilă să ofere explicaţii cu privire la persoanele aflate în graţiile regimului după epurarea de anul trecut ordonată de Kim Jong-un.

Liderul nord-coreean a îndepărtat un număr de personalităţi din centrul puterii şi a executat mai multe cadre ale partidului, între care pe propriul său unchi şi mentor, Jang Song-Thaek, executat în decembrie sub acuzaţia de trădare şi corupţie.

Scrutinul serveşte, de asemenea, regimului drept recensământ popular, pentru că funcţionarii care se ocupă de organizarea alegerilor merg în fiecare casă pentru a se asigura de prezenţa sau absenţa alegătorilor înscrişi.

„În oricare alt moment din an, rudele persoanelor care lipsesc pot să scape minţind sau acuzând agenţii de supraveghere, afirmând că persoanele pe care le caută lucrează într-un alt district", explică New Focus International, un site animat de refugiaţii nord-coreeni din Sud.

„Alegerile permit dezvăluirea fugii unui nord-coreean în China sau în Coreea de Sud", adaugă el.

Kim Jong-un şi-a consolidat securitatea la frontiere pentru a încerca să limiteze şansele candidaţilor la exil. Peste 1.500 de plecări către Coreea de Sud, prin China, au fost înregistrate anul trecut.

În opinia lui Ahn Chan-il, transfug instalat în Sud şi specialist în regimul nord-coreean, recensământul electoral nu ar trebui să permită Phenianului să îşi facă o idee precisă privind fuga în străinătate deoarece numeroşi oficiali locali preferă să tacă mai degrabă decât să se expună unor sancţiuni.