Un an fără OTV

S-a împlinit un an de când a dispărut OTV. (Motivele dispariţiei au fost discutate la timpul potrivit, CNA ştie mai multe.) Hotărât lucru, se poate trăi şi fără OTV. Dar vreo câteva sute de români, se pare, nu pot trăi fără televiziunea-tomberon.

Au ieşit în stradă, în această săptămână, împinşi (din umbră) de Dan Diaconescu şi mobilizaţi (la vedere) de Florin Condurăţeanu, un produs gazetăresc sinistru al naţionalismului găunos cultivat de Adrian Păunescu la revista „Flacăra“, înainte de ‘89. Au protestat în faţa CNA cu pancarte şi lozinci, cerând „reînvierea“ OTV. Mai bine făceau un parastas.   

În decembrie 2012, cu o lună înaintea dispariţiei, audienţa medie la nivel naţional a televiziunii lui Dan Diaconescu era de 53.000 de telespectatori pe minut. OTV se afla atunci pe locul 19 în topul audienţei naţionale.

Ce-au făcut cei 53.000 de români în absenţa gunoaielor lui Dan Diaconescu? La care televiziuni s-au dus? Răspunsul există tot în sondajele de audienţă, dar asta presupune un studiu aprofundat de „afinitate“. Merită efortul? Nu merită. Sigur, acei telespectatori nu sunt poporul, aşa cum nici OTV n-a fost vreodată „televiziunea poporului“. ştim cu siguranţă, tot din sondaje, că România TV, de exemplu, şi-a crescut audienţa în ultimul an (decembrie 2012 – decembrie 2013) cu 25.000 de telespectatori (naţional), iar Antena 3 este a patra televiziune din ţară, după Pro TV, Antena 1 şi Kanal D şi a treia în urban. Dar nici aceste creşteri nu certifică migrarea OTV-iştilor la anumite televiziuni. (Sigur, nu s-au dus la Eurosport ori la HBO.)

Moartea OTV a creat multe frustrări publicului îndobitocit de Elodia, Magda Ciumac, Tolea şi Sexy Brăileanca.

Este firesc, moartea OTV a creat multe frustrări publicului îndobitocit de Elodia, Magda Ciumac, Tolea, Ogică şi Sexy Brăileanca. Să nu uităm că şi Traian Băsescu sau Adrian Cioroianu nu s-au sfiit să treacă pragul OTV. şi cu ce s-au ales toţi politicienii şi „intelectualii” care s-au dus la OTV? S-au mânjit cu un rating urât mirositor.

Dacă destinaţia consumatorilor de OTV este incertă, ar merita de studiat ce televiziuni s-au deplasat (editorial şi stilistic) pe locul lăsat liber de răposat. Pentru că mizeria nu dispare, se conservă într-o formă sau alta, ambalată în... programe TV. În acest caz, în absenţa unor studii profesioniste, datul cu părerea este cel mai la îndemână „instrument” de evaluarea. Cine a acaparat o parte mai mare sau mai mică din „teritorului” deţinut de OTV? România TV? Antena 3? Antena Stars?

Dar şi acest efort nu se justifică. Până la urmă, nu mizeria care străbate micile ecrane reprezintă pericolul, ci capacitatea scăzută de apărare a telespectatorilor faţă de astfel de otrăvuri. Creşterea educaţiei românilor ar fi primul antidot împotriva epidemei care a izbucnit din OTV. Cum educaţia se află într-o cumplită degradare, gunoaiele TV vor mai persista mult timp de-acum încolo. Important este să trăim cu speranţa că se poate trăi şi fără alte gunoaie. După cum s-a văzut, se poate trăi şi fără OTV.