A fost în Italia, unde habar nu avem ce a făcut pentru o bună parte a acestor ani. Există voci care spun că ar fi fost implicat în afaceri cu ţigări. Devine în 1995, în mod surprinzător (nimic logic care să justifice alegerea sa), şef de campanie pentru cel care urma să devină cel mai slab premier, un traseist şi un avocat al poporului catastrofal. Imediat după alegerile din 1996, devine şef de cabinet al primului bolovan preşedinte de ţară – domnul Constantinescu. Constantinescu declara că a fost învins de servicii. Servicii, desigur, prietenoase cu şeful dânsului de cabinet. Fiul domnului Constantinescu ajunge faimos într-un scandal cu trafic de ţigări.

Întâmplător, partenera domnului în cauză este numită în cabinetul şefului SIE, în ciuda faptului că nu are nici ea vreo calificare ce ar putea justifica o asemenea numire.

După un mandat remarcabil prin inaptitudinea şi corupţia „specialiştilor“ similari dânsului, domnul în cauză încearcă disperat să ajunga om politic. Devine unul dintre cei mai faimoşi „gurişti“ pentru o  arestare ciudată care pare că a fost instrumentată de prim-ministrul PSD-ist care va sfârşi drept cel mai faimos aproape sinucis puşcăriaş român. Pierde în mod dezastruos competiţia electorală pentru Primăria Bucureşti. În campanie, îl atacă foarte dur pe principalul mogul de presă, pe care îl acuză că ar fi securist şi că ar fi furat banii securităţii. 

Nereuşind să devină om politic, caută următoarea cea mai uşoară metodă de îmbogăţire. Un an mai târziu, îşi deschide o firmă împreună cu fiica mogulului securist. Se specializează în linşaj mediatic şi în slăvirea partidelor prietenoase plătitorului dânsului, sub denumirea pompoasă de analist politic.

Ajunge, în sfârşit, vedetă. Este considerat regele tupeiştilor scandalagii care îşi fac veacul prin televiziunile cele mai toxice. Împrăştie cu entuziasm mizerii la ore de audienţă maximă şi dă dovadă de abilităţi remarcabile de a transforma orice discuţie logică într-o bălăcăreală potrivită unei lipse cronice de bun-simţ. Bineînţeles, nu discută nicicând despre legăturile pe care le are cu SIE. Înfierează „sistemul“ şi luptă împotriva corupţiei în emisiuni care ar putea fi model de studiu pentru minciuna deşănţată şi propagandă împreună cu colegi de emisiune foşti securişti, foşti ofiţeri sau şefi SIE şi SRI acuzaţi de corupţie.

Creierul dânsului pare a avea o capacitate incredibilă de a genera fracturi logice greu de înghiţit până şi de sociopaţii faimoşi.

Acum la televiziunea fostului securist, plătit din averea omului care a furat banii securităţii, vorbeşte despre securişti, sistem şi propagandă în timp ce linge la greu partidul aflat la guvernare. Ochiul lui stâng pare a fi din ce în ce mai asimetric şi mai greu controlabil în mijlocul unuia dintre episoadele lui obişnuite în care abuzează verbal puţinele femei din politica românească.

James Bond-ul mârlăniei jurnalistice pare, totuşi, că dă semne de slăbiciune. După ce a răpus decenţa şi orice pretenţie de moralitate şi etică, disonanţa cognitivă ar putea fi singurul lucru care să îl oprească pe domnul Ciuvică.

Să îi urăm succes.