Pe bună dreptate, poţi spune că vremurile pe care le trăim sunt cele mai rele din istoria umanităţii! Oamenii sunt furioşi, sunt frustraţi. Aruncă cuvinte grele, înjurături, fac glume obscene şi morbide. Într-o dezbatere de idei [aşa cum se doresc secţiunile de comentarii] părţile sunt ireconciliabile - dacă nu eşti de acord cu mine înseamnă că „Eşti prost, eşti manipulat, eşti dobitoc”. „Ba tu eşti dobitoc, manipulatule şi prostule!”

La prima vedere, ura este mai răspândită decât echilibrul sau decât răbdarea. Ura e mai populară decât optimismul.

Dar eu nu cred că e aşa. Eu cred că ura ţipă mai tare. Iar mecanismele intrinseci ale Internetului ajută foarte mult la amplificarea mesajelor negative sau pesimiste.

Şi nu e de vină doar Internetul şi puterea lui de a viraliza conţinutul negativ, ci şi noi înşine, ca societate. Ce vreau să zic: Pesimismul vinde bine pentru că noi îl vrem, într-un mod inconştient, dar bine „programat” de societate, familie, religie, politicieni, media.

Ei vor ca noi să fim pesimişti, ca să ne vândă în fiecare sezon o nouă dietă salvatoare. O rochie nouă şi un jeans nou care ne vor face mai slabi. Un fond de ten mai bun care ne va face mai frumoşi. 

Politicienii vor să fim scârbiţi de ei ca să nu-i mai urmărim şi să-i lăsăm să-şi facă jocurile.

Statul vrea să fim obosiţi ca să nu ne vină idei să schimbăm sistemul.

Televiziunile şi site-urile de ştiri vor să fim panicaţi, pentru a consuma ce transmit.

Optimismul e greu de vândut. E greu de marketat. Dar e aşa pentru că am fost învăţaţi de mici să ne fie frică şi să nu visăm prea departe.

Hai să fac un test: care e melodia preferată din toate timpurile? 90 din 100 de răspunsuri vor fi cu o piesă tristă, o baladă, ceva romantic. Cine ar răspunde că piesa lui preferată este O-Zone „Ma-i a-hee, Ma-i hooo”? Sau „Macarena”? Muzica tristă pare mai profundă, mai serioasă.

Ne raportăm la tristeţe cu mai multă apreciere. Cei care spun „Sufăr din dragoste” o zic cu o anumită mândrie. Nimeni nu ţipă „Sunt fericiiiiit”. Optimismul pare superficial, pare neserios...

Din acest motiv, ura pare câştigătoare - pentru că optimismul nu vinde, iar nu noi vrem să-l cumpărăm.