INTERVIU Paula Seling şi Ovi, sabotaţi la telefon înaintea finalei Eurovision: „M-au sunat să-mi spună că mama mea a murit“ VIDEO

Paula şi Ovi au obţinut una dintre cele mai bune clasări ale României la Eurovision, locul trei în 2010 FOTO Dorin Constanda

Paula Seling şi Ovi Cernauţeanu au vorbit la Adevărul Live despre muzică, experienţa Eurovision, provocări, compromisuri şi cum văd industria muzicală din România. Cei doi artişti au povestit şi cum au ajuns să se lupte în fiecare duminică la „Duelul Pianelor“.

Pe Paula Seling şi Ovi îi puteţi vedea în fiecare duminică la emisiunea „Duelul Pianelor“ pe TVR 2. Cei doi artişti au povestit cum au ajuns de pe scenă în studioul TVR, cum au trăit experienţa Eurovision şi dacă se mai gândesc să participe în viitor la Selecţia Naţională. 

Adevărul Live: Cum aţi ajuns de la „echipa perfectă“ să vă duelaţi în „Duelul pianelor“ de la TVR?

Paula Seling:  Între noi întotdeauna a fost o competiţie amicală, pentru că râdem foarte mult când avem ceva de lucrat, ne ironizăm unul pe celălalt, ne provocăm unul pe celălalt şi probabil că de aici i-a şi venit ideea lui Ovi să facă o emisiune, el şi-a dorit foarte mult şi i-a propus-o producătorului nostru. 

Ovi: Noi am avut norocul să devenim un cuplu muzical pe scenă, a fost un succes şi ne-am bucurat foarte mult că am reuşit să reprezentăm ţara de două ori la Eurovision. Eu mi-am dorit întotdeauna să am proiecte cât mai grandioase alături de Paula. Acest proiect de emisiune, până să-l punem pe picioare la TVR, cu ajutorul producătorului nostru Iuliana Marciuc, a avut un istoric, cu doi ani înainte de a-l începe am încercat să-l tatonăm şi cu alte televiziuni. Dar iată că tot televiziunea naţională, cea care a fost alături de noi şi în 2010, este alături de noi şi acum. 

Paula Seling şi Ovi, de la echipa perfectă la duel

Paula: A trecut prin multe transformări înainte să ajungă în această formă. La început am fost doar noi trei - Radu, soţul meu, Ovi şi cu mine - şi am tot discutat, l-am tot rescris şi, până la urmă, iată că am ajuns o echipă destul de mare, alături de producători şi TVR, o familie mare şi frumoasă. 

Ovi: Să nu uităm că printre noi îl avem şi pe Adrian Enache, prezentatorul nostru, cel care ne ţine spiritul sus, şi nouă, şi invitaţilor, pe parcursul acestei emisiuni (râde). 

Ce noutăţi aţi adus în sezonul patru?

Ovi: Încercăm să nu ne mai „duelăm“ noi între noi atât de mult, îi lăsăm acum pe concurenţii noştri să facă asta. 

Paula: Am redevenit o echipă, lucrăm mai puţin unul împotriva celuilalt şi îi lăsăm pe concurenţii noştri să fie mai competitivi, să se lupte. 

Ovi: Cred că în acest sezon vom avea un conţinut şi mai interesant, vom avea mai puţină vorbă şi mai multă competiţie, să nu uităm că este totuşi un show de divertisment, iar cei de la TVR ne dau şansa asta, să producem doar conţinut de calitate, nici nu ni se cere altceva, doar conţinut frumos, cu invitaţi care sunt chiar legende în industrie. 

Paula: Totodată, concurenţii au foarte multe poveşti de spus, legate de debutul lor în muzică şi ei sunt uneori surprinşi, că mulţi dintre ei nu-şi mai aduc aminte nici cum arătau cu mulţi ani în urmă, iar aici TVR, având foarte multe imagini în arhivă, ne ajută în acest sens şi ne distrăm foarte tare pe seama asta. Sunt oameni cu o vârstă onorabilă care văd imagini cu ei de la 14, 15 ani şi sunt şi câteva lacrimi pe acolo. 

Ovi: E un format foarte frumos, foaret cald, un program pentru toată familia. 

Paula: Cel mai picant lucru din emisiunea noastră, dacă vreţi, este o rubrică în care sunt inserate cele mai ciudate, uneori chiar stupide lucruri scrise în presa tabloidă despre invitaţi. Şi râdem foarte mult şi pe tema asta. 

Despre voi ce s-a scris urât şi neadevărat în tabloide?

Paula: Pe noi presa ne-a tot combinat. Şi mi se pare amuzant de-a dreptul, nu poţi să te uiţi decât cu îngăduinţă asupra celor care s-ar putea gândi că o asemenea colaborare nu se poate sfârşi decât în acest fel. Dar nu le mai luăm de mult în seamă. 

Cum v-aţi cunoscut voi? Prima colaborare a fost în 2010 pentru Eurovision?

Ovi: Povestea e foarte frumoasă şi cred că ne va urmări până la adânci bătrâneţi. Eu participam în 2009 la Cerbul de Aur, ultima ediţie care s-a desfăşurat la TVR şi pentru a doua participare am fost foarte hotărât să fac o impresie cât mai bună. Atunci, Paula era în juriu şi chiar dacă eu am fost plecat foarte mult din ţară, în Norvegia, am ţinut legătura cu tot ce se întâmplă în industria muzicală de la noi şi întotdeauna am apreciat-o, chiar îi spuneam că o văd ca pe o Alicia Keys de România. Şi atunci ne-am cunoscut, eu i-am propus această colaborare, gândindu-mă că ar fi foarte frumos ca noi, doi cantautori şi instrumentişti, să avem o piesă împreună. Şi aşa s-a întâmplat să avem acel succes şi cu Eurovision şi sperăm să ne meargă tot mai bine şi cu emisiunea. 

Vă mai gândiţi să participaţi la Eurovision?

Ovi: Îţi dai seama că microbul Eurovision a intrat şi uşor nu iese. Niciodată să nu spui niciodată, vorba aceea. Dar dacă vom mai participa vreodată, va fi tot împreună. 

Paula: Noi ne-am dori, pentru că acest concurs creează dependenţă. Este un loc şi o perioadă unde primeşti foarte multă atenţie, te promovezi ca artist, îţi promovezi şi piesa ş.a. Dar sunt atât de multe lucruri ce intervin în parcursul tău, încât munca ta şi dedicarea sută la sută nu sunt suficiente. Dincolo de astrele care trebuie să se aranjeze, să vrea cineva acolo sus să ocupi un loc bun, mai sunt şi voturile geopolitice care sunt foarte reale şi am văzut asta şi la ultima ediţie. 

FOTO Dorin Constanda

Ovi: Noi am simţit acest lucru cel mai bine în ediţia din 2014, când am văzut alb pe negru, fără să intrăm în prea multe detalii. 

Paula: Noi în 2014, în semifinală, la etapa notelor juriului, pentru că notele se văd, dar fără nume, un jurat ne-a clasat pe locul doi sau trei. În finală, unde mai vin doar 12 piese din cealaltă semifinală, unde am avut o prestaţie la fel de bună, ne-a pus pe locul 26. Imaginaţi-vă acest lucru. 

Ovi: E clar că nişte cifre trebuiau să se aranjeze şi, astfel, noi am fost clasaţi pe 26 din partea acelui membru al juriului. 

Am vorbit foarte mult despre Eurovision şi cu alţi invitaţi, iar unii dintre ei spuneau că, poate, una dintre explicaţii ar fi că România nu este pregătită să găzduiască o ediţie Eurovision. Voi cum vedeţi lucrurile?

Ovi: Nu, în niciun caz, cu siguranţă edilii noştri ar face faţă organizării unui asemenea concurs, nici nu se mai pune problema de locaţie. Noi suntem pregătiţi, din punct de vedere logistic. Oricum, EBU vine cu aproape toată producţia, iar în momentul în care câştigă România sau Moldova sau altă ţară nu înseamnă că sunt lăsaţi de capul lor. Nu. Toată producţia este venită de la ei şi sunt ajutaţi. Dar noi ca ţară trebuie să contăm foarte mult în acele frăţii care se fac, să nu uităm că noi am avut şi nişte probleme financiare legate de EBU, acumulate în timp, care s-au rezolvat până la urmă.  

Paula: Nu se pune problema de acest lucru. Există doar nişte strategii şi nişte jocuri de marketing. Unele ţări chiar îşi doresc foarte tare să câştige. Amintim de scandalul cu Azerbaijan când s-a descoperit că a cumpărat mii de cartele şi s-a votat din multe ţări. 

Ovi: Apropo de voturile menţionate de Paula, noi în 2010 am fost foarte aproape de locul doi, pentru că România a dat corect opt puncte Turciei şi Turcia ne-a dat nouă şase. Dacă România n-ar fi dat acele puncte Turciei, noi ne-am fi clasat pe locul doi, dar sigur că nu ne-am gândit la aşa ceva atunci. Dincolo de asta, trebuie să ai şi o prestaţie muzicală foarte bună, ca să poţi avea pretenţii la un top cinci, dar sigur că Eurovision nu mai este de mult doar un concurs de creaţie muzicală.

Paula: Noi n-am putut să înţelegem cum în Selecţia Naţională am putut folosi proiecţia holografică, am comandat ecranul acela din străinătate pentru că am vrut să surprindem publicul cu ceva nou. Iar în semifinala marelui concurs ni s-a spus că nu o putem folosi, că nu pot agăţa nu ştiu ce lucrui de tavan şi că vor face ei o chestie pe croma. Apoi ne-au anunţat că vor veni în România să filmeze postcardurile şi astfel, eu trebuia, cu două luni înainte de finală, să ştiu brusc cum voi fi îmbrăcată pe scena concursului, că altfel n-ar mai fi funcţionat holograma. Îţi dai seama prin ce stres am trecut. Şi ce nervi am avut când am văzut apoi că, de fapt, toată scena avea acea tehnologie prin care se putea realiza acea proiecţie holografică şi că ne-ar fi putut ajuta. În fine, nu vreau să ne lamentăm acum. 

V-a mai deranjat vreun lucru în legătură cu participarea de la Eurovision?

Ovi: Îmi amintesc tot în 2014, Liana Stanciu, şefa de delegaţie, a venit să-mi spună, cred că era înainte de finală, nu mai ştiu exact, că a sunat cineva din presa din ţară să-mi spună că mama mea a murit. Şi era foarte schimbată la faţă şi nu ştia cum să-mi spună, ce să-mi spună...

Înainte de intrarea în concurs?

Ovi: Da, cu o oră-două înainte să intrăm pe scenă. A sunat cineva pe telefonul meu, dar noroc că eu n-am răspuns şi a răspuns Liana în locul meu. Informaţia, desigur, nu era adevărată. 

Paula: Asta aşa, ca să vezi că se fac nişte lucruri, nişte răutăţi menite să „te facă la psihic“, apropo de Eurovision şi de toate trăirile prin care poţi trece. 

Într-un interviu cu Vanotek, cel care a câştigat locul doi la selecţia naţională din anul în care nu am mai trimis reprezentant din cauza problemelor financiare, spunea că organizarea Eurovision i s-a părut „în stil comunist“. Voi cum aţi îmbunătăţi sau schimba ceva în organizare, în etapa naţională?

Ovi: Eu am experienţa scandinavă cu televiziunea naţională din Norvegia, unde într-adevăr lucrurile sunt mai clar definite încă de la început şi se respectă toate acele lucruri, dar în ceea ce priveşte show-ul de anul acesta, cred că a fost un efort foarte mare să fie în diverse oraşe, un concept scandinav de altfel, care funcţionează de mulţi ani. Cred că TVR-ul a evoluat din punctul acesta de vedere şi au trecut cu brio de aceste teste în ultimii ani. 

De ce în România artiştii cunoscuţi se feresc să participle la Eurovision? 

Ovi: Şi în ţările scandinave există artişti consacraţi care nu au luat în serios acest concurs şi vă spun şi de ce. Din frica de a-şi asuma un eventual eşec. Pentru că dacă eşti un artist foarte cunoscut şi eşti mulţumit cu etapele pe care le-ai parcurs până acum în cariera ta, să vii şi să te expui, să rişti astfel, nu e neapărat o opţiune pentru toţi.

Asta se întâmplă şi în cazul artiştilor români? Le este frică de eşec? 

Paula: Cred că este vorba şi de istoricul prin care s-a trecut în ultima perioadă şi faptul că au văzut cu multiple ocazii că este şi un concurs foarte greu. 

Ovi: O altă explicaţie ar fi că Eurovision nu este o miză neapărat. Pentru că dacă este mulţumit cu tot ce are până în acest moment, de ce s-ar gândi să participe la Eurovision?

Paula: Sunt şi foarte mulţi care critică acest concurs, există şi foarte mulţi nemulţumiţi de tot ce se întâmplă şi vin şi scriu lucruri sau transmit o foarte mare energie negativă. Noi, de exemplu, n-am vrut să citim nimic în anii în care am participat şi au existat oameni care erau responsabili cu paginile noastre de Facebook, care aveau grijă să posteze lucruri şi să-i ţină pe fani informaţi, pentru că este imposibil să nu te afecteze toate comentariile pline cu venin care veneau într-un val foarte mare. Dar asta e inevitabil întotdeauna. Dar noi ne-am canalizat energia să dăm tot ce am avut mai bun în participarea noastră şi să stăm departe de astfel de lucruri negative, a fost un lucru foarte inteligent pe care am putut să-l facem. 

Se mai uită oamenii la Eurovision? Pe de altă parte, diferenţele sunt foarte mari anul acesta faţă de anii trecuţi, în ceea ce priveşte numărul de voturi. The Humans a câştigat anul acesta cu doar 3700 de voturi. 

Ovi: Dacă ne uităm la cifre, să ai totuşi aproape 4000 de voturi pentru câştigătoare, înseamnă foarte puţin, dar asta nu înseamnă că nu se uită lumea. Ci, probabil sunt mai puţini cei care se implică. 

Paula: Comunitatea Eurovision creşte, totuşi, iar grupul creat pe Facebook, prin forţa lui, a realizat un lucru incredibil. Au schimbat clasamentul de anul acesta în doar câteva minute. Eu am urmărit discuţiile şi am văzut că s-au mobilizat întrei ei să voteze, ca să câştige favoritul lor. Şi au votat aşa, pe ultima sută de metri, ceea ce a dus chiar la schimbarea câştigătorului.