INTERVIU Don Airey, Deep Purple: „Abia aştept să mă întorc în România“

Don Airey s-a alăturat trupei Deep Purple în anul 2001 FOTO EPA

Trupa britanică Deep Purple revine în România pe 13 mai, la Romexpo, în cadrul turneului „The Long Goodbye“. Cu două săptămâni înainte de concertul de la Bucureşti, „Adevărul“ a stat de vorbă cu clăparul Don Airey.

Membrii trupei Deep Purple – Ian Gillan, Roger Glover, Ian Paice, Steve Morse şi Don Airey – se numără printre cei mai reprezentativi artişti ai scenei rock, grupul fiind introdus recent în Rock & Roll Hall of Fame.

În ultimul timp, Deep Purple a explorat noi stiluri, stârnind interesul celor care nu erau născuţi pe vremea în care trupa britanică se afla în topurile industriei muzicale. Albume de succes precum „In Rock“ (1970), „Machine Head“ (1972) şi „Made In Japan“ (1973) au propulsat trupa în topul vânzărilor de bilete şi de albume.

Rockerii britanici îşi promovează la Bucureşti cel de-al 20-lea album al trupei, „inFinite“, lansat pe 7 aprilie. Materialul discografic, produs de Bob Ezrin, care a lucrat cu artişti precum Alice Cooper şi Pink Floyd, cuprinde zece melodii, ultima dintre acestea fiind „Roadhouse Blues“, compusă de Jim Morrison şi lansată în 1970.

Cu nenumărate piese catalogate drept clasice în palmares, apariţiile lor live iscă multiple dezbateri între fanii mai vechi şi mai noi, mai ales după reeditarea albumului „NOW WHAT?!“. Disc de Aur şi Top Ten în jurul lumii, albumul s-a vândut în peste un million de exemplare, la care se adaugă peste un milion de spectatori la concertele de până acum. Videoclipurile „From the Setting Sun in Wacken“ şi „To the Rising Sun in Tokyo“ s-au clasat în aceeaşi zi pe primele două poziţii ale topurilor muzicale britanice, dovedind încă o dată fascinaţia pe care o oferă show-urile trupei asupra publicului.

Don Airey: „Publicul din România este incredibil“

Pianistul Don Airey, cel care, în 2001, l-a înlocuit la clape pe regretatul Jon Lord, este încântat de concertul pe care Deep Purple îl va susţine, pe 13 mai, la Bucureşti. Spune că revine de fiecare dată cu mare drag în România, că avem o ţară frumoasă şi rockeri entuziaşti. „Publicul din România m-a surprins de fiecare dată într-un mod plăcut. A fost o surpriză să văd în sală nu doar rockeri bătrâni, din generaţia noastră, ci şi mulţi tineri care au cântat absolut toate piesele cu noi. Ştiau versurile, este un public incredibil“, spune muzicianul.

Cu două săptămâni înainte de concertul de la Romexpo, Don Airey a acordat un scurt interviu pentru „Adevărul“.

„Adevărul“: Care a fost momentul în care v-aţi apropiat de muzică? Şi de ce tocmai de pian?

Don Airey: Îmi amintesc cu exactitate momentul. Aveam doi ani şi jumătate. Eram aşezat pe podea, în cameră, şi mă jucam. În acel moment, am auzit la radio o baladă cântată la pian. Oricât de mic eram, acea revelaţie m-a marcat profund. Am realizat că acel sunet îmi e atât de familiar pentru că îl aud des venind din cealaltă cameră. Părinţii mei cântau amândoi la pian... M-am ridicat şi am mers direct la pian şi am încercat să ajung la clape, spre surprinderea tatălui meu. Nu după mult timp am început să studiez. A fost dragoste la primul acord.

Cântaţi cu Deep Purple din 2001. Eraţi un muzician prolific şi înainte de asta, ce v-a determinat să vă alăturaţi trupei?

A fost o propunere pe care pur şi simplu nu am putut s-o refuz. Îmi place sound-ul Deep Purple, îmi plac toate melodiile, a fost o provocare căreia, se pare, îi fac faţă cu succes de peste 15 ani. 

De-a lungul anilor aţi cântat cu mari muzicieni din sfera rockului, cum ar fi Ozzy Osborne, Gary Moore, Black Sabbath, Jethro Tull, Rainbow, Brian May şi mulţi alţii. Cu cine v-a fost cel mai uşor să colaboraţi?

Au fost experienţe interesante, din toate am avut câte ceva de învăţat. Şi-mi place să cred că şi eu, la rândul meu, i-am influenţat pe muzicienii cu care am colaborat. În plus, cu fiecare colaborare în parte a trebuit să mă adaptez la cerinţele publicului, ceea ce a fost o provocare în plus. De departe, cel de la care am avut cel mai mult de învăţat a fost Ritchie Blackmore. E un muzician complex şi îndrăznesc să spun că e genial.

Că tot veni vorba, nu mai e secretă ruptura dintre Ian Gillan şi Ritchie Blackmore, după plecarea chitaristului din Deep Purple. Credeţi că se vor împăca vreodată?

Nu cred că vor mai face pace, din păcate. Însă nu pot spune mai multe, sunt doar un clăpar...

Ce muzică ascultaţi în timpul liber?

Clasică. Compoziţiile pentru pian ale lui Schubert, dar îmi place şi Chopin.

Cum staţi cu proiectele muzicale personale?

Am timp şi pentru ele. Lucrez la un nou album cu trupa mea şi, în paralel, voi lansa şi un album cu compoziţii proprii, cu influenţe jazz. Scriu şi o carte, dar asta merge mai greu.

Concerte live sau munca în studio?

Astea două merg mână în mână. Dacă nu compui, nu ai ce cânta în concerte. Totuşi, mă simt mai bine în studio.

În ultimii ani, din ce în ce mai mulţi fani au criticat vocea lui Ian Gillan. Credeţi că ar fi momentul să se retragă?

Desigur că nu mai prinde tonalităţile înalte, nimeni nu întinereşte. Însă vocea lui Ian e OK şi, cât timp ne place ceea ce facem şi publicul este încântat de concertele noastre, noi vom continua să cântăm.

Un mesaj pentru fanii din România?

Abia aştept să îi revăd! Sper să fie la fel de entuziaşti ca de fiecare dată. Promitem un show de zile mari!

Deep Purple a fost înfiinţată în Hertford, Anglia, în anul 1968. Printre muzicienii care au făcut parte din grup, de-a lungul timpului, se numără Ritchie Blackmore (chitară, cofondator), Jon Lord (clape) şi David Coverdale (voce). Trupa a fost inclusă, în 1975, în Guinness Book of World Records, ca „cea mai zgomotoasă formaţie din lume“. Albumele trupei au fost vândute în peste 120 de milioane de copii în întreaga lume. Între cele mai importante apariţii discografice semnate Deep Purple se numără: „Deep Purple in Rock“ (1970), „Fireball“ (1971), „Machine Head“ (1972), „Burn“ (1974), „Stormbringer“ (1974) şi „Perfect Strangers“ (1984). Formaţia a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame în 2016.