EUROVISION 2013. „În ciuda problemelor cu casca, Cezar a fost impecabil, momentul memorabil!”
0
S-a vorbit mult despre momentul României la Eurovision. Peste tot. E normal. Punerea în scenă a fost un risc pe care echipa Romaniei şi l-a asumat şi a avut dreptate. România este în finală, învinge ţări pe care mulţi le vedeau finaliste.
Cezar NU putea sa treacă neobservat, iar tot ce l-a înconjurat pe scenă a fost pentru a atrage atenţia, pentru a-l reţine şi pentru a-l vota. Râmane de văzut cât de tare se vor obişnui, cei care votează, cu apariţia inedită, în finală.
Oricum, nu vreau să ştiu ce-a fost, zilele astea, în sufletul lui.
De fapt...cred că pot bănui.
Cu săptămâni bune înainte de a pleca la Oslo, în 2010, am renunţat să mai deschid calculatorul. Mi-am luat un angajament faţă de mine însămi: nu mai consum niciun strop de energie pe lucruri care ar putea să mă devieze de la scopul meu. Şi discuţiile de pe internet, la care aveam acces cu uşurinţă, despre piesa "Playing with fire" - dacă e sau nu e piesa bună, dacă va trece sau nu în finală, dacă va fi sau nu pe un loc bun - m-ar fi afectat, m-ar fi consumat. Scopul principal era ca Ovi şi cu mine să fim cât mai buni pe scena de la Oslo. Era important să nu încetăm să credem în noi, în piesă, în momentul nostru.
Era greu să ne ferim de avalanşa de foc ce ardea în jurul nostru. Reprezentam România - unora le convenea, altora, nu.
Însă, din când în când, mai primeam câte un telefon de la cunoştinţe care ţineau neapărat să ne comunice vorbe care s-au mai spus despre noi de către criticul cutare din Londra, să ni se ceară părerea în legatură cu vorbele artistului X din România care a spus că nu crede că ne calificăm, de către anumite publicaţii etc. Era greu să ne ferim de avalanşa de foc ce ardea în jurul nostru. Reprezentam România - unora le convenea, altora, nu.
Şi după săptămâni de pregătire, stres, oboseală, încep să apară întrebări - nu ştii care oameni au dreptate.
Aşa se întâmplă an de an. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta doar că puţin mai grav. Cezar e contratenor şi cântă un fusion între electro-house cu instrumente clasice. Are un chip de bărbat puternic, sigur pe el, şi cântă cu voce „de soprană”, cum spun unii. Aceste contraste creează, împreună, controverse, discuţii peste discuţii şi, pentru publicul larg, un fel de... dependenţă - nu poţi să nu-ţi dai cu părerea, să nu vorbeşti despre asta. Şi asta e bine. Dar dacă eşti în locul lui şi eşti sensibil, nu mai e bine. Şi, de obicei, lumea îşi exprimă în primul rând opiniile negative.
În semifinala a doua au fost câteva momente de la care mă aşteptam mai mult, dar şi câteva care m-au surprins plăcut şi, pentru a nu ştiu câta oară, mă cert singură că am îndrăznit să anticipez „ce cred că va vota publicul”. Din nou mi se confirmă faptul că este aproape imposibil, cu câteva excepţii, să prevezi cine va merge în finală şi care va fi clasamentul.
Iată care a fost rezultatul de aseară, în a doua semifinală.
1. Letonia: PeR - „Here We Go“ - necalificat
Rămân la părerea că îmbracamintea baieţilor nu avea nicio legatură cu piesa şi că un look mai fresh, mai cool, mai rock, poate în direcţia Red Hot Chili Peppers, i-ar fi ajutat mai mult. Refrenul mi se pare bun şi faptul că au interacţionat bine cu publicul ar fi trebuit să-i ajute. Am remarcat că băieţii au avut un backing hotărât care i-a ajutat să sune mai bine decât în materialele pe care le-am văzut live, până acum.
2. San Marino: Valentina Monetta - „Crisalide (Vola) “ - necalificat
A fost un moment cuminte, chiar dacă şi-a dorit să fie dramatic. Piesa nu mi s-a părut deosebită, ca şi punerea în scenă, de altfel, aşa ca, într-o semifinală grea, era de aşteptat să nu meargă mai departe.
3. FYR of Macedonia: Esma & Lozano - „Pred Da Se Razdeni“ - necalificat
Lozano are o voce incredibilă, sper să-şi găsească pe viitor piese care să-l pună în valoare, din păcate piesa cântată în duet cu Esma nu l-a ajutat deloc. Momentul lor părea că „lipeşte” două cântece separate şi niciunul dintre ele nu avea şanse să intre în finală.
4. Azerbaidjan: Farid Mammadov - „Hold Me“ - finalist
Piesa foarte bună, voce excelentă, artist cu carismă, punere în scenă simplă şi de efect. Genială ideea cu acel cub din sticlă şi cred că lumea a ţinut minte, deja, acest moment. Iar mă aventurez să spun că, în mod normal, ar trebui sa aibă şanse bune în finală.
5. Finlanda: Krista Siegfrids - „Marry Me“ - finalist
Piesa este apropiată de ce se difuzează la radiouri în perioada asta, e bine produsă, momentul e colorat, exploziv. Krista a avut un joc foarte bun cu camerele, dar şi câteva probleme cu intonaţia şi trebuie să mărturisesc că finalul nu mi s-a părut o idee bună. Cu toate astea, era firesc să intre în finală.
6. Malta: Gianluca - „Tomorrow“ - finalist
Eu nu mă aşteptam să intre în finală, deşi piesa mi se părea drăguţă şi Gianluca la fel. Chiar dacă vocea lui nu este o revelaţie, reacţia celor din jurul meu, după terminarea momentului, a fost: „ce simpatic!”. Poate că şi de aceea Malta se regăseşte în finală. Repet, mi se pare că piesa aduce, vag, în atmosfera de început, cu „Somewhere over de rainbow" a lui Israel "IZ" Kamakawiwoʻole.
7. Bulgaria: Elitsa Todorova şi Stoyan Yankulov - „Samo Shampioni (Only Champions) “ - necalificat
Elitsa s-a descurcat mai bine decât ma aşteptam, a cântat relativ corect însă piesa are un sound care nu este accesibil tuturor şi nici show-ul cu instrumentele de percuţii nu a ajutat. Cred că acea combinaţie de folclor cu cimpoi şi percuţie a speriat publicul. Mă aşteptam să nu treacă în finală.
8. Islanda: Eythor Ingi - „Ég Á Líf“ - finalist
De obicei Eythor cânta impecabil şi cred că în semifinală a avut ceva mai multe emoţii decât de obicei. Piesa este superbă, refrenul are ceva dintr-un colind, el are ceva din altă lume în privire, în voce, în felul în care interpretează. Sper ca momentul său să se claseze cât mai bine, cred că merită asta.
9. Grecia: Koza Mostra feat. Agathon Iakovidis - „Alcohol Is Free“ - finalist
Vă spun sincer că nu prea mi-a plăcut piesa înainte de semifinală, dar momentul lor a fost bun şi cred că-şi merită locul în finală. Soliţştii au cântat impecabil, amândoi şi au dat senzaţia de siguranţă şi de lejeritate. E adevărat, nici nu au o piesă prea greu de interpretat, dar au dat tot ce s-a putut din momentul lor.
10. Israel: Moran Mazor - „Rak Bishvilo“ - necalificat
Mora are o voce excepţională, curată, cristalină şi, dacă piesa ar fi avut măcar refrenul mai clar şi mai uşor de reţinut, sunt sigură că nu s-ar fi oprit aici. Îmi pare rău pentru ea. La mulţi ani, Moran, promit sa-ţi urmăresc cariera, de acum. Mă simt câştigată că te-am cunoscut în acest context!
11. Armenia: Dorians - „Lonely Planet“ - finalist
Solistul are un timbru şi un mod foarte personal de a interpreta melismele ( cântarea unei silabe pe mai multe înălţimi de note) şi simt că vocea lui interesantă face ca piesa să iasa în evidenţă. Nu m-au deranjat atât de tare nesiguranţele în interpretare, deşi au fost câteva, ci m-am simţit la un concert rock din anii ‘90. M-aş aventura să spun că e posibil ca în finală să nu se claseze cel mai bine.
12. Ungaria: ByeAlex - „Kedvesem“ - finalist
N-aş fi crezut că o piesă precum „Kedvesem” va ajunge în finală chiar dacă piesa mi se părea foarte drăguţă, iar solistul are atâta carismă că abia o poate duce. Nu ştiu daca aţi observat cum publicul ţinea ritmul la început, aplaudând. Solistul nu are o voce foarte lucrată, dar are ceva ce atrage, iar piesa e simpatică şi el, la fel. Mă bucur că a intrat în finală.
13. Norvegia: Margaret Berger - „I Feed You My Love“ - finalist
Piesa e foarte bună, dramatică, sound deosebit, versuri bune. Margaret nu este o voce tehnică, dar este o voce frumoasă, specială. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea în timpul show-ului, am ascultat versiuni live ale piesei în care interpretarea ei era puternică, dominatoare, plină de energie, iar în semifinală mi-a dat senzaţia de nesiguranţă şi nu doar din cauza intonaţiei. Sper ca, până sâmbătă, totul să fie din nou în grafic şi Margaret să plaseze piesa pe locul pe care îl merită.
14. Albania: Adrian Lulgjuraj & Bledar Sejko - „Identitet“ – necalificat
Pot să spun că solo-ul de chitară e foarte bun, dar sound-ul de rock vechi al piesei ar fi avut nevoie cel puţin de o scenografie mai spectaculoasă. Era de aşteptat că nu vor intra în finală.
15. Georgia: Nodi Tatishvili & Sophie Gelovani - „Waterfall“ - finalist
Piesa este foarte bună, un moment cald care cred că ar fi meritat o punere în scenă mai complexă şi o interpretare mai curată pe final, dupa modulaţie, unde Nody a fost sub ton în destul de multe locuri. Nu mă aşteptam să fie atâtea probleme la interpretarea ei.
16. Elveţia: Takasa - „You And Me“ - necalificat
O piesă despre care nu sunt multe de zis, nu este o creaţie deosebită şi nici nu are parte de voci foarte speciale care să o cânte. Era de aşteptat să nu treacă.
17. România: Cezar - „It's My Life“ - finalist
Bravo Cezar, interpretarea impecabilă, momentul memorabil!
Sper să mi se fi părut, dar am sesizat o problemă cu casca şi mă bucur că Cezar a trecut-o cu bine, a cântat fără cusur şi a convins publicul să voteze. M-a impresionat foarte tare faptul că era sa plângă la anunţarea rezultatelor, când prezentatoarea a rostit numele României.
Succes în finală!
Se încarcă comentariile...
