David Bowie: o aniversare, un nou album înregistrat în secret şi o întâlnire a trecutului cu prezentul

Fanii legendarului David Bowie vor considera noul său album, „The Next Day”, o adevărată răsplată pentru cei zece ani de aşteptare, în care artistul britanic nu a mai lansat nicio melodie.

Recunoscut pentru personalitatea sa artistică de o complexitate fascinantă, Bowie confirmă valoarea imaginii sale, lansând un nou album chiar de ziua sa, pe 8 ianuarie 2013.

Reinventându-se continuu, de-a lungul anilor, de la începuturile sale timide în care numele său adevărat, David Jones, nu fusese încă „răpit” de niciunul dintre alter-ego-uri („Ziggy Stardust”, „Thin White Duke”, „Major Tom”, „Aladdin Sane”) şi până în prezent, reputaţia lui Bowie a rămas strălucitoare şi controversată.

Dincolo de faimă obţinută în anii '70, „asasinul” lui Ziggy, a căutat cu disperare să se autodepăşească, fiecare nouă imagine adoptată venind la pachet cu abordări foarte originale, din punct de vedere muzical.

                                                                         Foto: The Mirror

Să asculţi toate albumele lui Bowie din  anii '70 ar putea să fie chiar şi în 2013 o experienţă năucitoare, pentru că fiecare material în parte încearcă să fie superior, prin mesaje puternice şi inovaţie, sunetul celor precedente, scrie Dorian Lynskey pentru „CNN”.

Pe albumul „Alladin Sane”, Bowie a explorat relaţia existentă între show-business şi anumite probleme de ordin mintal.

„Diamond Dogs” a transformat cele mai întunecate angoase ale anilor săi într-o capodoperă glam-rock.

„Young Americans” a fost o replică bizară la muzica negrilor din America, în timp ce „Station to Station”, album înregistrat într-o perioadă umbrită de consumul de cocaină, în Los Angeles, de către un Bowie ascuns sub masca rafinată a lui „Thin White Duke”, a premeditat revenirea sa în Europa.

În mod remarcabil, aceste albume au apărut la intervale destul de scurte de timp, unul faţă de celălalt, singurul fenomen care ar putea să fie comparat, la nivel creativ, cu David Bowie, fiind formaţia The Beatles.

Pentru că a căutat neîncetat noi stimuli creativi, Bowie a reuşit să îi găsească, sub toate formele de exprimare, de la film la teatru, de la modă la arte vizuale. Acestea au contribuit la conturarea unei imagini pline de stil, motiv pentru care muzeul V&A din Marea Britanie va realiza prima retrospectivă internaţională asupra carierei lui David Bowie, analizând şi expunând procesele creative ale artistului şi capacitatea sa nemaipomenită de a se reinventa continuu, în cadrul unei expoziţii speciale, în primăvară.

Vorbind despre coperta noului album David Bowie, „Next Day”, Jonathan Barnbrook, autorul copertei, a explicat pe blogul său de ce a refolosit imaginea de pe albumul „Heroes” .

„Am dorit să facem ceva diferit, ceea ce este un lucru destul de dificil într-un domeniu în care totul s-a mai făcut înainte dar îndrăznim să credem că am realizat ceva nou. În mod normal, să foloseşti o imagine din trecut înseamnă fie „reciclare” fie o reprezentare pentru „o colecţie de melodii celebre”, dar noi ne-am legat foarte mult de titlul albumului „The next day” („Ziua următoare”). Coperta albumului „Heroes”, ascunsă în spatele unui pătrat alb, sugerează de fapt spiritul muzicii pop sau rock, care în prezent, a uitat, sau a şters trecutul. Mai mult decât atât, albumul „Heroes” este unul contemplativ, iar noul album se potriveşte pe starea respectivă. Piesa „Where Are We Now” este o comparaţie între oraşul Berlin, în perioada căderii zidului şi Berlinul de astăzi.” 

Versurile piesei care beneficiază şi de un videoclip, sugerează o imagine aproape mistică pe care Bowie a dezvăluit-o în cele trei albume înregistrate la Berlin, spre sfârşitul anilor '70: „Low”, „Heroes” şi „Lodger”, albume care echilibrează curentul pop şi avangarda artistică, deopotrivă.

Cât despre sentimentul melancolic pe care single-ul „Where Are We Now” îl transmite pe noul album, producătorul Tony Visconti a declarat, pentru „BBC News”: „Este singurul cântec de pe album care are o semnificaţie profundă pentru Bowie. Restul pieselor de pe album sunt compuse în stil rock. Chiar m-am întrebat şi eu: Oare de ce David a compus această piesă lentă, deşi frumoasă, adică o baladă? De ce a făcut asta? Ar fi trebuit să lanseze ceva mai dinamic, însă el este stăpânul propriului său univers şi cred că a fost o mişcare foarte inteligentă, prin care el aduce laolaltă trecutul şi prezentul. Cu siguranţă următoarea piesă va fi ceva foarte diferit.”

Producătorul, care a fost alături de Bowie încă din 1969, a mai adăugat şi că artistul britanic a lucrat la acest album în ultimii ani.

„Dacă publicul caută să îl regăsească pe clasicul Bowie, va avea surprize plăcute odată cu noul album. Dacă ascultătorii sunt interesaţi să descopere noi direcţii în muzică, albumul îi va satisface şi din acest punct de vedere.”