VIDEO De ce nu mai este sexul subiect tabu în filme

Actroii Stacy Martin şi Shia LaBeouf, într-o scenă din filmul „Nymphomaniac“ FOTO cinemagia.ro

„La vie d'Adèle“ şi „Nymphomaniac“ şi-au câştigat rapid reputaţia de „cele mai controversate filme“ din cauza conţinutului sexual explicit, dar criticii explică de ce regizorii preferă tot mai mult să abordeze această tematică, conform unei analize realizată de bbc.com.

Nu-i niciun secret că sexul vinde, dar nici nu putem ignora că asemenea filme sunt apreciate de critici, fiind recompensate cu premii prestigioase. „Black Swan/ Lebăda neagră“ a primit Oscarul, Gwyneth Paltrow a primit Oscarul pentru interpretarea din „Shakespeare in love/ Shakespeare îndrăgostit“ şi probabil cea mai cunoscută scenă de sex dintr-un film câştigător al prestigiosului Oscar este cea din „Titanic“.

„La vie d'Adèle“, un film pornografic vs. un portret onest al iubirii

Criticii de specialitate pun filmele ce prezintă tot mai des scene explicite de sex pe seama „normalizării pornografiei“ şi pe succesul de box-office pe care acestea îl asigură. 

Anul trecut, filmul francez „La vie d'Adèle“ a fost un subiect fierbinte mai multe luni la rând: „scenele de sex, dintre cele două lesbiene, au fost atât de explicite şi lungi, încât drama de trei ore a lui Abdellatif Kechiche ar putea trece drept pornografie“, notează jurnalistul Nicholas Barber de la BBC. 

Chiar dacă au existat numeroase dezbateri cu privire la moralitate unui bărăbat de 52 de ani care a pus două tinere să se dezbrace şi să se prefacă în „noduri umane ce fac sex“, chiar dacă cele două actriţe au denunţat „maniera oribilă“ în care a fost turnat acest film, pelicula a câştigat prestigiosul Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes. Mai mult, filmul a fost aplaudat de critici, aceştia acceptând că „La vie d'Adèle“ nu a fost un film pornografic, ci un portret onest al primei iubiri. 

Şi acesta nu este un caz singular, dacă arunci o privire pe lista de filme din 2013, ai putea fi iertat dacă te gândeşti că „regizorilor din zilele noastre le stă mintea doar la sex“, apreciază jurnalistul. 

Un alt favorit al festivalelor internaţionale de film a fost „Gloria“, o dramă cu accente comice despre o femeie de peste 50 de ani cu o înclinaţie cel puţin bizară: aventuri de o noapte. „Paradise: Love“ se concentrează pe povestea unei mame singure care merge într-o vacanţă în Kenya, unde ghizii ei ajung de la a-i prezenta principalele atracţii turistice în dormitorul ei. 

Gwyneth Paltrow şi Mark Ruffalo au luat o pauză de la a salva planeta în „The Avengers“ şi şi-au făcut apariţia în „Thanks for Sharing“, o dramă despre grupurile ce oferă ajutor dependenţilor de sex. Joseph Gordon-Levitt a jucat, în „Don Jon“, rolul unui barman din New Jersey care se uita obsesiv la filme porno, chiar dacă o avea drept iubită pe Scarlett Johansson. 

Internetul este atât de plin de site-uri porno, videoclipuri muzicale cu tentă sexuală şi selfieuri vulgare, încât scenele de sex nu mai pot fi privite ca subiecte tabu în cinematografie   Henry Fitzherbert, critic de film

Şi lista poate continua la fel cum acest trend continuă şi în anul pe care îl avem în faţă: „Concussion“, în regia lui Stacie Passon, este o dramă despre o mamă care devine prostituată, iar „Fading Gigolo“ este o comedie presărată cu scene explicite de sex. 

Filmul al cărui subiect a stat pe buzele tutoror este cu siguranţă  noua capodoperă a regizorului danez Lars Von Trier, „Nymphomaniac“ - o serie excentrică, experimentală, într-un cuvânt: patru ore de aventuri carnale. 

Poate că nu ar trebui să fim atât de surprinşi de faptul că acţiunea atâtor filme se petrece mai mult în dormitor sau, în cazul „Nymphomaniac“, scenele de sex se petrec peste tot. Henry Fitzherbert, critic de film la cotidianul britanic „Sunday Express“, crede că apetitul regizorilor pentru scenele de sex a fost stârnit de „normalizarea pornografiei“. „Internetul este atât de plin de site-uri porno, videoclipuri muzicale cu tentă sexuală şi selfie-uri vulgare, încât scenele de sex nu mai pot fi privite ca subiecte tabu în cinematografie. În mod ironic, răspândirea acestora pe internet înseamnă că este puţin probabil ca oamenii să plătească pentru a vedea asemenea lucruri la cinema“.

„În timp ce mulţi pot fi influenţaţi de promisiunea unor astfel de scene picante, cred că sunt puţini cei care plătesc un bilet la cinema, asta pentru că la fel de bine pot urmări astfel de filme pe Internet. Filmele porno sunt disponibile on-line, aşa că cei care deţin un calculator sau un telefon nu vor merge să vadă «Nymphomaniac» pentru scenele de sex“, este de părere Anna Smith, critic de film la Time Out London. 

Ceea ce vedem nu este doar un simplu val de filme despre sex, ci un nou val de filme care tratează sexul ca o parte normală a vieţii noastre   Nicholas Barber, jurnalist BBC

Jonathan Romney, un alt critic de film, împărtăşeşte aceeaşi părere: „Rapoartele recente sugerează că filmele al căror conţinut este sexual garantează succesul la box-office. Publicul tradiţional nu este interesat, nu de a le vedea pe un ecran mare, cel puţin“.

Ceea ce au în comun filmele menţionate mai sus, cu excepţia aşa numitelor „scene naturale de sex“, este intenţia de a provoca şi de a maturiza personajele. „Scenele de sex au ca menire ilustrarea stării de spirit a protagoniştilor şi nu excitarea cinefililor. Ceea ce vedem nu este doar un simplu val de filme despre sex, ci un nou val de filme care tratează sexul ca o parte normală a vieţii noastre“, notează bbc.com.