„Love Building“, premiera toamnei

Atenţie! Această postare poate conţine păreri teribil de subiective! Ieşiţi de la film? Da. Cum e? Românesc. Aşa sună dialogul nespus de realist transcris, sub formă de banc, de scriitorul Nicuţa Tănase, într-unul din volumele sale de umor publicat, redundantă deliberată!, pe vremea în care se publicau volume de umor.

Filmul pe care doresc să vi-l recomand e românesc, dar agreabil! Nu tratează morţi zguduitoare provocate de nepăsarea din sistemul medical, nici exorcizări, nici drama unor adulţi care rămân nişte băieţei la cheremul mamelor. E o producţie la care râzi sănătos şi care aduce în sala de cinema de la noi o reală deconectare. În egală măsură, percepţia mea, când am văzut „Love Buiding”€œ la proiecţia din cadrul unui festival bucureştean de film a€“ a luat Premiul Publicului la Festivalul B-EST, şi cu votul dat de mine! -“ a fost că în România ies rar comedii de calitate, dar bine că ies. N-am o explicaţie şi nici n-o s-o găsiţi aici, fiindcă acum nu vă scrie un respectat cronicar de cinema, fie iertat, ci nepotul său, un cinefil amator care aşterne nişte rânduleţe când şi  când pe blogul personal. Bănuiesc însă măcar două motive pentru care comediile româneşti sunt în general (şi ştiu ce păcat e să generalizezia€¦) slabe: ori sunt făcute în mod deliberat ca să satisfacă un număr cât mai mare de oameni, şi atunci sunt extrem de populare, dar lamentabile calitativ, ori sunt încă destui cineaşti care cred că umorul e o chestiune prea neserioasă pentru a merita ecranizată. Or, aşa scrie în cărţile bune!, umorul e o chestiune nespus de serioasă şi nu trebuie luat în glumă.
 
Echipa profesionistă a€“ de la regizoarea Iulia Rugină, care e şi coscenarista,  şi scenaristele Ana Agopian şi Oana Rasuceanu până la deliciosii actori Dragoş Bucur, Dorian Boguta, Alexandru Papadopol şi 31 de debutanţi, absolvenţi ai şcolii Actoriedefilm.ro a€“ care a născut acest film tineresc reuşeşte să surprindă comicul în nenumărate ipostaze. Cumva, mi-a amintit de o succesiune de desene ale regretatului Gopo în nu mai puţin regretata revistă „Cinemaa€œ, în care erau surprinse vreo douăzeci de modalităţi distincte de a râde: râsul sănătos, homeric, cavernos, timid, cu lacrimi etc. Dacă veţi vedea „Love Building”€œ, veţi râde în toate felurile. Iar dacă sunteţi bărbaţi, aţi trecut de 30 de ani şi vă mai jucaţi „Angry Birds€”, chiar dacă nu sunteţi practicanţi de trei stele ca  Salman Rushdie, veţi râde chiar de voi!
 
Uitam: e o producţie independentă, realizată cu sprijin financiar privat. Cam asta aveam să vă spun despre filmul a cărui premieră va fi la toamnă, mai precis aflaţi din finalul postării, şi căruia îi urez o frumoasă carieră pe ecranele patriei, nu înainte de a prelua din comunicatul de presă declaraţia simpatică a Iuliei Rugină, aflată la debut în regia de lungmetraj: ,,Love Building nu îşi propune să vină cu nimic nou în materie de limbaj cinematografic, nu e un film de autor şi nu reprezintă vreo piatră de hotar în evoluţia mea regizorală. E doar un film simplu, cald, sincer, care vorbeşte despre lucruri pe care le-am trăit cu toţii şi pe care o să le tot trăim cât o sÄă existe universul. E genul de film care ar putea să te facă să râzi, să plângi, să ai gol în stomac şi un zâmbet amar pe buze când se termină. Cam ca o relatiea€¦”. Din 13 septembrie, Love Building va putea fi vizionat în cinematografele din toată ţara, fiind distribuit de MediaPro Distribution.

Acest text a fost publicat şi pe blogul personal: horiaghibutiu.wordpress.com