„Din culisele cinematografiei“. Cum a luat foc stadionul „23 August“, transformând spectacolul „Stelele Filmului“ într-o tragedie. Nicolae Ceauşescu a muşamalizat repede cazul

„Din culisele cinematografiei“. Cum a luat foc stadionul „23 August“, transformând spectacolul „Stelele Filmului“ într-o tragedie. Nicolae Ceauşescu a muşamalizat repede cazul

Cascadorii pregătiseră un spectacol de zile mari

În vara anului 1977, pe stadionul „23 August“ a avut loc un incident cu zeci de răniţi, provocând anularea spectacolului „Stelele Filmului“, organizat pentru ca Asociaţia Cineaştilor din Republica Socialistă România să-şi poată vărsa cota de 200.000 de lei în „Contul solidarităţii şi omeniei“, deschis de Nicolae Ceauşescu în urma cutremurului devastator din 4 martie 1977.

Ştiri pe aceeaşi temă

În seara zilei de 4 martie 1977, România a fost zguduită de un cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter. Capitala a fost victima cel mai grav afectată de seism: dintre cele 1.578 de victime înregistrate la nivel naţional, 1.424 au fost numai în Bucureşti. În toată ţara au fost 11.300 de răniţi şi 32.900 de locuinţe prăbuşite şi grav afectate. Imediat după cutremur, preşedintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a hotărât să deschidă „Contul solidarităţii şi omeniei“, cunoscut sub numele de „Omenia“, unde toţi oamenii muncii trebuiau să doneze bani pentru reconstrucţia ţării.

Bineînţeles, în ecuaţie a intrat şi cinematografia. Asociaţia Cineaştilor a primit „sarcina“ de a contribui cu suma de 200.000 de lei în contul „omeniei“. În urma unei şedinţe din 17 martie 1977, la care au luat parte, printre alţii, regizorii Ion Popescu Gopo, Mircea Mureşan şi Sergiu Nicolaescu, s-a decis organizarea unor spectacole de anvergură, în Bucureşti şi în provincie, programul artistic incluzând atât cascadorii de efect, cât şi prestaţii ale actorilor şi cântăreţilor în vogă.

Autorităţile au trecut repede povestea sub tăcere

Regia evenimentului „Stelele Filmului“, din Capitală, i-a fost încredinţată lui Cezar Grigoriu, fostul ginere al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care cochetase atât cu filmul, cât şi cu muzica. În data de 8 aprilie s-a încheiat o convenţie între Asociaţia Cineaştilor şi Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică. Cineaştii şi-au asumat realizarea spectacolului, cu durata de trei ore, din punct de vedere artistic şi tehnic, în timp ce partenerii s-au angajat să se ocupe de difuzarea biletelor, confecţionarea afişelor, publicitatea, precum şi prezenţa colectivului tehnic în provincie. Programat iniţial să aibă loc pe 23 mai, spectacolul din Bucureşti, de pe stadionul „23 August“ a fost amânat mai întâi pentru 30 mai, iar ulterior pentru 6 şi 13 iunie 1977. A urmat atunci o seară de coşmar. Pe lângă faptul că s-au vândut mai multe bilete decât numărul locurilor din tribune, interesul publicului a depăşit toate aşteptările organizatorilor, iar martorii oculari vorbesc despre minimum 40.000 de persoane care au forţat pur şi simplu intrarea, rupând porţile de acces. Îmbulzeala creată a degenerat într-o încăierare violentă. Spectatorii care plătiseră bilet s-au revoltat împotriva celor care escaladaseră gardurile, s-a dat foc la tribune şi s-au aruncat sticle înspre gazon, provocând rănirea câtorva zeci de persoane. Autorităţile au trecut repede povestea sub tăcere, însă „Weekend Adevărul“ a putut reconstitui filmul acelei seri prin intermediul martorilor oculari, dar şi al documentelor existente în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

„Nu ies afară, acum eşti primar, mâine poate nu mai eşti!“

„Ion Dincă era în 1977 primarul Capitalei. După cutremur, în sprijinul sinistraţilor, Asociaţia Cineaştilor a organizat un spectacol cu actori şi cascadori pe stadionul «23 August». Au venit peste 200.000 de spectatori care au intrat cu forţa pe stadion. Din ordinul lui Dincă, un colonel de Miliţie a anulat spectacolul. Dezastru. Furioşi, spectatorii au distrus tribunele şi au răsturnat maşinile de pe bulevarde. Total neputincioşi, securiştii şi miliţienii s-au lăsat depăşiţi. În glumă, apreciam cu Amza că, dacă am fi vrut, am fi putut să-l răsturnăm pe Ceauşescu. A doua zi, Ion Popescu Gopo, Mircea Mureşan şi eu eram chemat la Dincă, împreună cu Miu Dobrescu, care era membru în Biroul Executiv, deci mai mare în grad decât primarul. Cu un tupeu şi o violenţă de nedescris în vorbe, Dincă ne învinuia de cele întâmplate. Mai erau prezenţi doi generali, unul de Securitate şi unul de Miliţie, care au fost schimbaţi cu această ocazie. Niciodată în viaţa mea cineva nu a strigat la mine în acest fel, nu aveam de ce să suport, mai ales că aveam toate aprobările luate din vreme. Neaşteptând să-şi termine numărul i-am întins hârtiile care probau faptul că am avut toate documentele în regulă. Surprins de gestul meu, îmi aruncă: «Dumneata cine eşti?». Bineînţeles că atât mi-a trebuit, după ce mai ştiam că din ordinul lui nu s-a mai ţinut spectacolul, fapt ce a determinat scandalul. «Dar cine eşti dumneata de ţipi la noi?» «Sunt primarul Capitalei», a urlat el la mine. «Ei, şi!», i-am răspuns eu ferm. «Ieşi afară din biroul meu! Te arestez!» «Nu ies afară, ăsta nu-i birou personal, acum eşti primar, mâine poate nu mai eşti!» «Ieşi afară!» şi s-a dus să dea un telefon. M-am adresat lui Miu Dobrescu, de care noi, cinematografia, ţineam direct. «Dumneavoastră ce spuneţi?» Laş, acesta a plecat ochii în jos şi nu mi-a răspuns. M-am ridicat şi am plecat trântind uşa“, povestea Sergiu Nicolaescu în memoriile sale.

„Un tur de pistă al Margaretei Pâslaru, în Cadillac-ul de la Buftea“

„Cezar Grigoriu a venit într-o zi la Asociaţia Cineaştilor cu ideea organizării unui mare spectacol de binefacere în ajutorul păgubiţilor la cutremur, pe stadionul «23 August». Programul era variat, cu muzică uşoară, cascadorii spectaculoase, dar şi numere actoriceşti. Ne-am exprimat imediat acordul. Cezar avea o echipă de organizare solidă, cu echipa de cascadori a lui Szoby Cseh, mari actori, solişti cunoscuţi. S-au lipit afişe prin tot oraşul, iar biletele s-au vândut ca pâinea caldă. Nu mai ştiu de ce, dar data iniţială s-a decalat, iar buhul spectacolului era în creştere. Seara de gală trebuia să înceapă cu un tur de pistă al Margaretei Pâslaru, în Cadillac-ul de la Buftea, care urma să interpreteze două melodii, la cerere şi o a treia. M-am dus şi eu spectator. Tribunele erau burduşite deja, iar la porţi am văzut cu ochii mei o masă uriaşă de oameni. Unii aveau bilete, alţii nu. Controlorii n-au mai făcut faţă şi lumea a dat năvală! S-au încărcat inclusiv stâlpii nocturnei, erau oameni chiar şi printre reflectoare. Când nu s-a mai găsit niciun colţişor liber, mulţimea a inundat pur şi simplu pista de atletism. Margareta era deja în maşină, gata să înceapă turul, dar Cadillac-ul era complet blocat! De groază să nu se prăbuşească vreunul dintre stâlpii nocturnei, cu sute de posibile victime, am luat microfonul şi m-am adresat, cu calm, mulţimii: «Dragi spectatori, vă rugăm să coborâţi în ordine, se mai găsesc locuri în tribune!» Un tip de lângă mine, probabil securist, mi-a smuls microfonul şi a început să urle: «Jos de pe stâlpi! Veţi fi aspru amendaţi». Pe cale de consecinţă, au început huiduieli generale. Cineva a întrerupt iluminarea, iar apoi s-a anunţat amânarea spectacolului pentru o dată ce va fi comunicată ulterior. A doua zi, am fost scoşi, Sergiu Nicolaescu şi cu mine, vinovaţii de serviciu de la Asociaţia Cineaştilor pentru haosul generat. La Dincă-«Teleagă». Primul luat la rost drastic a fost Sergiu, secretarul de partid. Când încerca să deschidă gura, «Teleagă» îl repezea: «Iresponsabilule! Se putea produce un masacru!» L-a şi dat afară din şedinţă! Am încercat să-i iau apărarea: «Nu e vinovat, un concurs nefericit de împrejurări...» «Pe dracu’...să vă ia pe toţi! Hai, plecaţi de aici, iresponsabili ce sunteţi!»“, şi-a reamintit şi Mircea Mureşan, cel care era, la vremea respectivă, vicepreşedintele Asociaţiei Cineaştilor.

„Am rămas acolo încremenit, cu mama ghemuită sub scenă“

„Taică, îmi amintesc perfect că a fost un scandal imens atunci, au căzut multe capete. Noi am fost în «linia întâi» şi cu ocazia operaţiunilor de salvare a victimelor cutremurului, aşa că am primit cu entuziasm ideea de a da o mână de ajutor şi prin acest spectacol, pe care noi îl făceam efectiv din solidaritate, nefiind plătiţi. Pregătisem câteva momente de efect, ne-am bucurat când am văzut sunt oameni ca la balamuc în tribune, numai că se apropia ora de începere şi tot curgea lume. Deja tribunele nu mai făceau faţă, s-au rupt gardurile, s-a intrat şi pe pistă, s-au umplut şi stâlpii nocturnei. La un moment dat, au început să arunce cu sticle din tribune! S-au rupt băncile, s-a dat foc! Eram cu mama, care s-a ascuns sub scena pe care o instalasem pe gazon: «Aoleu, ţi-am zis să mă laşi acasă, Adriane!». O groază totală! Am rămas acolo încremenit, cu mama ghemuită, multă vreme, până s-a potolit iureşul pe care-l stârnise de fapt un singur dobitoc fără creier. Nu se poate să iei microfonul şi să spui: «Din cauza lu’ ăştia care a invadat nu se mai ţine spectacolul!» Până la urmă, «Stelele Filmului» s-a ţinut peste vreo două săptămâni, dar cu mult mai puţină consistenţă şi fără un public atât de numeros. Eu unul n-am mai participat“, şi-a reamintit cascadorul Adrian Ştefănescu.

Ilie Verdeţ: „Te ţii bine în şa! Mâine reiei?“

Printre actorii care au luat parte la spectacolul caritabil din 1977, care s-a ţinut până la urmă timp de două zile consecutive, sâmbăta şi duminica, s-a numărat şi Papil Panduru, cel care l-a interpretat atunci pe regele Decebal. Acesta trebuia să traverseze un pod construit anume pentru un decor de epocă. Calul s-a cabrat, dând naştere unui moment de suspans, însă Panduru, care era un călăreţ experimentat, a reuşit să se menţină în şa. Impresionat, Ilie Verdeţ, secretar al Comitetului Central la momentul respectiv, l-a chemat la o discuţie: „Te ţii bine în şa! Mâine reiei?“. „Spectacolul e spectacol“, a venit răspunsul lui Papil Panduru, cel care-l mai interpretase pe Decebal cu ocazia unui spectacol susţinut în cinstea vizitei lui Nicolae Ceauşescu la Orăştie. 
 

citeste totul despre: