Detalii din culisele filmului „Apocalypse Now“ dezvăluite după 35 de ani: Francis Ford Coppola, „beat şi disperat“ şi iresponsabilul Marlon Brando

În 1979 avea premiera unul dintre cele mai bune filme despre război: „Apocalypse Now/ Apocalipsul acum“. După 35 de ani, apreciatul regizor Francis Ford Coppola dezvăluie detalii interesante din culisele producţiei.

În cadrul Festivalului de Film Telluride, echipa din spatele producţiei – regizorul Francis Ford, criticul de film Scott Foundas, producătorul Fred Ross, editorul de imagine Walter Murch, directorul de imagine Vittorio Storaro şi scenaristul John Milius Coppola – a susţinut o conferinţă de presă pentru a marca 35 de ani de la lansarea clasicului film despre războiul din Vietnam, notează „The Hollywood Reporter“

Printre altele, au fost dezvăluite şi câteva detalii inedite de pe platourile de filmare: Marlon Brando era „ca un copil, foarte iresponsabil“ în timpul filmărilor, Dennis Hopper „duhnea din cauza consumului de cocaină“, iar Coppola însuşi era „beat şi disperat“.

Bazat pe romanul lui Joseph Conrad, „Inima Întunericului“, „Apocalypse Now“ spune povestea căpitanului Benjamin L. Willard (Martin Sheen) care are misiunea să îl lichideze pe colonelul Walter E. Kurtz (Marlon Brando), un fost ofiţer de rang înalt care înnebuneşte şi îşi creează propria lume în adâncul unei jungle din Vietnam. Din distribuţie au mai făcut parte actorii Robert Duvall (locotenent-colonelul Bill Kilgore), Frederic Forrest (Jay 'Chef' Hicks), Albert Hall (Chief Phillips), Sam Bottoms (Lance B. Johnson), Larry Fishburne (Tyrone 'Clean' Miller) şi Dennis Hoppern (fotojurnalistul).

Dennis Hopper consuma cocaină, iar Brandon nu putea memora replicile

Coppola a mărturisit că Brando, asemenea colegului de platou Dennis Hopper, care evita duşurile şi duhnea din cauza consumului de cocaină, nu putea memora nici măcar o singură replică (şi totuşi a oferit o interpretarea memorabilă). Regizorul l-a înregistrat cinci zile în timp ce improviza, a pus replicile pe o casetă şi i-a dat actorului o cască pentru a putea recita ceea ce auzea. „Nu avea o memorie bună, din acest motiv făcea pauze foarte lungi şi se bâlbâia“, a declarat Coppola, citat de „The Hollywood Reporter“. 

Francis era beat, era disperat şi scotocea în cutia cu părţile tăiate din film spunând «Trebuie să găsesc o scenă de deschidere pentru filmul meu!»

Ca şi scena finală a lui Brando, cea din deschidere a fost, de asemenea, o improvizaţie disperată. „Francis era beat, era disperat şi scotocea în cutia cu părţile tăiate din film spunând «Trebuie să găsesc o scenă de deschidere pentru filmul meu!»“, a dezvăluit, pentru „THR“, o sursă apropiată producţiei. În cele din urmă, scena de deschidere a fost punctată cu o explozie în junglă. „Asta a fost cea mai mare explozie făcută vreodată pentru un film“, a declarat editorul de imagine Walter Murch. „A fost cel mai mare şi cel mai scump film militar care a fost făcut fără niciun fel de ajutor din partea guvernului“, a continuat acesta. 

„Secretarul Apărării de atunci, Donald Rumsfeld, a refuzat categoric să ne permită să avem echipament şi personal militar“, a adăugat Coppola (foto Reuters). Cu toate acestea, spune Murch, „o mulţime de foşti soldaţi (din Vietnam – n.r.) ne-au sfătuit“.

Am ştiut că este şansa mea de a-mi lua toate principiile şi de a le pune în această frescă incredibilă care a fost «Apocalypse Now», bine şi rău, întuneric şi lumină, o cultură care se impune în faţa alteia   Francis Ford Coppola, regizor

Un început nebunesc şi un vis

Coppola l-a lăudat pe Murch pentru tranziţia genială de la explozia din deschidere la scena în care Martin Sheen este beat într-o cameră de hotel, iar sunetul produs de ventilatorul din tavan este asemănător cu cel al elicopterului din prima scenă. „Francis mi-a spus «Filmul trebuie să devină din ce în ce mai nebunesc pe măsură ce se desfăşoară, şi dacă lucrezi la el, indiferent cât de mult sau puţin, devii la rândul tău nebun»“, a explicat Murch. „Aşa că ai cea mai normală scenă, începutul, pentru că nu ai lucrat încă la film. Ironia este că începutul e, fără urmă de îndoială, partea cea mai nebunească din acest film“, consideră acesta.

Pentru a face personajul lui Sheen mai puternic, Coppola s-a bazat pe un vis: „Am avut un vis în care cheia pentru a împinge un actor să scoată la suprafaţă tot ce are înăuntrul lui era vanitatea. Martin era o persoană atât de bună, un bărbat chipeş, foarte deschis, dar îţi lăsa impresia că are şi părţi nebănuite, ascunse. Aşa că am început să-i gâdil vanitatea: «Priveşte-te în oglindă, eşti atât de frumos, uită-te la chipul tău, uită-te cât de frumos eşti»“, şi-a amintit Coppola. „A început să se comporte foarte ciudat. Şi-a lovit propria imagine din oglindă şi toate cioburile s-au revărsat asupra lui. Inclusiv sângele“, a mai completat cineastul.

Am avut un vis în care cheia pentru a împinge un actor să scoată la suprafaţă tot ce are înăuntrul lui era vanitatea   Francis Ford Coppola, regizor

Scena a fost una majoră, crede Coppola, deoarece Sheen şi-a petrecut restul filmului uitându-se pasiv la ororile războiului, iar publicul trebuia să pătrundă în mintea lui încă de la început. „Nu este un om obişnuit, este un om complicat care a văzut anumite lucruri, are ceva în sufletul şi în mintea lui care nu este uşor de înţeles“.

Vittorio Storaro a declarat că a fost reticent în privinţa colaborării cu Francis Ford Coppola, deoarece el făcuse doar filme filosofice, psihologice, precum „The Conformist“, şi niciodată filme despre război. „I-am spus: «Nu-ţi face griji, acesta nu este un film despre război»“, a explicat Coppola cum l-a convins pe Storaro să accepte. „Am ştiut că este şansa mea de a-mi lua toate principiile şi de a le pune în această frescă incredibilă care a fost «Apocalypse Now», bine şi rău, întuneric şi lumină, o cultură care se impune în faţa alteia“, a mai declarat Francis Ford Coppola. 

„Apocalypse Now“ a fost îndelung aplaudat de criticii de specialitate, impactul cultural şi temele filosofice regăsite în film fiind discutate mult timp după ce a avut premiera în cinematografe. Totodată, a fost recompensat cu Palme d'Or la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes şi a fost nominalizat la categoria Cel mai bun film atât la premiile Oscar, cât şi la Globul de Aur. 

Printre multele trofee primite se numără două premii Oscar – Cea mai bună imagine (Vittoria Storaro) şi Cea mai bună melodie (Walter Murch, Mark Berger, Richard Beggs, Nathan Boxer) –, trei Globuri de Aur – Cel mai bună regie (Francis Ford Coppola), Cel mai bun actor în rol principal (Robert Duvall) şi Cea mai bună muzică (Carmine şi Francis Ford Coppola) –, şi două premii BAFTA – Cea mai bună regie (Francis Ford Coppola) şi Cel mai bun actor în rol secundar (Robert Duvall).