Edouard Baer a fost iar Maestru de Ceremonii, şi a decis să-şi spună monologul acompaniat de un pianist, descriind cu măiestrie cum e să lucrezi cu pasiune la un proiect şi într-o bună zi să primeşti vestea cea bună că eşti selecţionat (din experienţa de la Sundance, cu Chuck Norris vs Communism, mărturisesc că a fost cel mai greu să nu-mi împărtăşesc bucuria decât la o anumită dată, cea oficială,  orice indiscreţie însemnând descalificarea, ceea ce e valabil şi la Cannes!).

A urmat, ca de fiecare dată, prezentarea juriului, unde numărasem prost! Sunt 4 femei şi 4 bărbaţi plus o preşedintă! Aşa e când faci literele şi nu cifrele, cum îmi găsesc eu circumstanţe atenuante în asemenea situaţii!

Cate Blanchett, foarte distinsă şi elegantă, în dantelă neagră, cu o prezentare într-un montaj bine ticluit din rolurile sale şi cu un discurs un pic în franceză, pe care şi-a exersat-o şi cu Martin Scorsese, ca să declare deschisă ediţia a 71-a! Genial regizor, căruia mâine i se va acorda La carosse d'or/Caleaşca de Aur (care aminteşte de titlul filmului semnat de Jean Renoir în 1952) şi care se decernează unui regizor (va fi al 17-lea, dar, iar, doar trei realizatoare au ajuns pe lista celor recunoscute de breaslă!) în prima seară a secţiunii Quinzaine des realisateurs! Cate s-a adresat cu subînţeles: Doamnelor, Doamnelor, Doamnelor şi... Domnilor, dar asta n-a împiedicat-o ca la întâlnirea şi interviul de la prânz să poarte un costum bărbătesc, stil Marlene Dietrich! Ca de altfel şi Lea Seydoux (care seara a ales o ţinută atât de transparentă încât camera a prins o privire dezaprobatoare a Penelopei Cruz, în sală, lipită de jumătatea sa, Javier Bardem, fanul lui Marlon Brando, pe care-l socoteşte un Mozart sau un Picasso, în felul său!), ca şi punkista Kristen Stewart, seara o văduvă neagră. Au făcut excepţie Ava Duvernay (autoarea nominalizatului Selma) şi burundeza, compozitoare şi cântăreaţă, Khadja Nin! Bărbaţii, 3 regizori: canadianul Villeneuve, rusul Zviaginţiev şi franco-armeanul Guediguian şi un actor, Chang Chen, şi-au demonstrat decenţa şi probabil s-au liniştit că şefa nu vrea să fie dictatoare, că admiră creaţia şi imensul efort al confraţilor! (Vorba rudei celebre a Leei, din familia primilor cineaşti Pathe: place sau nu place, totul e hazard!) Juraţii sunt de pe diverse continente! Politically correct? Estul Europei parcă nu l-am regăsit! 

Momentul cel mai înduioşător: Isabelle Armanet a cântat melodia dintr-un film de acum 50 de ani, compusă de Michel Legrand pentru pelicula Thomas Crown Affair, prima variantă, cu Steve McQueen şi Faye Dunaway, Les Moulins de mon Coeur! (Oare o aluzie fără voie la titlul de final, Bărbatul care l-a ucis pe Don Quijote al lui Terry Gilliam?)

În sală fata din afiş, septuagenară acum, Anna Karina (cu o pălăriuţă şic pe cap), pupăcioasa din mers şi fără atingere, ca să fie cât mai puţin hărţuitoare scena! Singura, de altfel, prezentă din povestea lui Pierrot Le Fou, nici Belmondo, nici Goddard n-au venit! 

Fremaux i-a salutat din nou pe cei care stau în ultimele rânduri, la cucurigu, pentru ediţia reînnoirilor (deşi, în ciuda interdicţiei, nişte asiatice îşi făceau de zor selfie pe covorul roşu, deşi pedeapsa era că n-ar mai fi intrat la proiecţie, dar cred că era valabil doar pentru VIP-uri!), Lescure a băut un whiskey sau un cidru de mere (?) în onoarea serii şi a Sărbătorii celei de-a 7-a arte şi a cerut aplauze în picioare pentru autorul lui Taxi Driver! Deja a pornit numărătoarea inversă!