Preţ de câteva ore, vineri, 15 septembrie, pe înserat, soprana de renume mondial, Angela Gheorghiu, a transformat Piaţa Constituţiei într-un templu dedicat muzicii clasice. Prin vocea unică, talentul, atitudinea, feminitatea, eleganţa şi prestanţa de o remarcabilă consideraţie şi mai ales prin sensibilitatea sufletului artistei, Rossini, Bizet şi Puccini au ajuns direct şi atent la inimile a peste 10.000 de persoane,  ceea ce cu mici excepţii rar se întâmplă în România. Invitaţi au fost dirijorul american Eugene Kohn, tenorul sucevean Teodor Ilincăi şi Filarmonica Enescu. Cine ar fi crezut că o tânără născută într-un orăşel din Vrancea o să cucerească Londra, Viena, Hamburg, Moscova sau New York, să transmită emoţii puternice milioanelor de oameni, printre care preşedinţi de stat?

Angela Gheorghiu deşi a început studiul la Bucureşti, de peste 26 de ani aparţine lumii întregi, din America până în Australia. Este mult mai prezentă la Londra decât la Bucureşti. Acolo, la Royal Opera House, în mod obişnuit, peste 2.200 de britanici participă la concertele sale. Şi probabil pentru că statul român, ca şi în alte cazuri de artişti de renume internaţional, nu acordă importanţa cuvenită ambasadorilor culturali care ar putea contribui semnificativ la promovarea intereselor României peste hotare. Diplomaţie nevalorificată. Că spectacolul a fost gratuit a contat pentru cei de pe scaune, altfel cred că numărul acestora ar fi fost mult diminuat. Că Televiziunea Română a transmis în direct acest concert a reprezentat un gest de reală onoare.

Ce a făcut doamna Angela Gheorghiu la Bucureşti pentru români cât şi pentru sutele de străini, pe care i-am întrezărit în mulţime, a însemnat un dar de suflet pentru tot ce înseamnă frumos şi onorabil în lumea noastră. Deseori şi poate mai mult în aceste zile avem nevoie de fugi din cotidian, de depărtări de tot ce ne provoacă amăgire şi suferinţă şi de însufleţiri spirituale. Iar acest concert ne-a arătat şi o altă faţă a lumii în care trăim şi a valorile eterne prin muzica clasică. În pauza concertului, un interviu oferit televiziunii naţionale, ne-a descoperit alte aspecte ale personalităţii artistei geniale. Personal, m-a impresionat modestia domniei sale. În iunie a jucat în Tosca în Japonia, peste câteva zile va concerta în Atena, apoi la Palermo şi în noiembrie în Aarhus. Ne vorbea cu o sinceritate şi o simplitate de necrezut. De fapt marii oameni sunt modeşti.

Şi a mai făcut ceva

A inclus în repertoriul din acea seară piese româneşti de demult uitate. Am aruncat privirea în jurul meu şi am observat cum oameni de diferite vârste fredonau, zâmbind, versurile pe care eu nu le recunoşteam.  

A luat microfonul şi ne-a transmis un mesaj, al datoriei de a nu uita vocile celor care au cântat muzică uşoară românească. Apelul acesta la conştiinţă şi datorie a avut impact pentru că a venit într-un moment de emoţie puternică. Nu l-am auzit la nimeni altcineva, la cei care au obligaţia aceasta. Ne-a pomenit şi a cântat din Marius Ţeicu, Vasile V. Vasilache şi Doina Badea. Când a interpretat Ilincăi piesa „Oameni“, au sărit scaunele. Mi-ar fi plăcut ca, la acest concert, cel puţin Ministrul Culturii să aprecieze contribuţia artistei prin prezenţa domniei sale (sau poate era în public şi nu l-am zărit, sau poate a avut o întâlnire cu doamna Gheorghiu la Minister, propunându-i proiecte de viitor pentru ţară şi noi nu am aflat). Camerele de filmat, care au redat imagini din public, au surprins în mod insistent prezenţa primarului Bucureştilor, pe maestrul Gheorghe Zamfir, violonistul Alexandru Tomescu sau fostul premier Cioloş.

După concert

Acum începe dezamăgirea şi trezirea la viaţa bucureşteană, românească. Dom'le, în Bucureşti de oriunde ai veni nu poţi rămâne conectat la acea trăire emoţionantă pentru că te confrunţi cu realitatea. Te loveşte puternic fix în mijlocul capului.

1. Hoţia taximetriştilor

Când era aproape de miezul nopţii miile de spectatori s-au îndreptat spre casă. Cu ce? Nu ştiu cum de într-o capitală europeană metroul nu mai circulă în astfel de situaţii. Ce faci cu 10.000 de oameni? În alte momente, în alte ţări în mod special cetăţenii sunt anunţaţi de prelungirea programului de circulaţie cu aceste prilejuri când mase de oameni aglomerează centrul capitalelor. De alte mijloace de transport în comun nu mai amintesc. Cine să aştepte tramvaiul la 12 noaptea? Către ce destinaţie? Îţi rămâne ori maşina personală (dacă o ai şi dacă i-ai găsit parcare), ori taxiul. De ani de zile, se cunoaşte practica hoţiei şi înşelăciunii taximetriştilor. Nu vorbesc de maşinile învechite, fără aer condiţionat, de scaunele jegoase, uşile care nu se închid sau de personajul care nu-şi stinge ţigareta tocmai aprinsă când ai urcat. Vorbesc de tupeul şi agresivitatea acestor infractori care produc înşelăciuni în fiecare zi şi noapte. Forumurile străine care comentează viaţa în Bucureşti atenţionează despre acest aspect al infracţionalităţii. Vă daţi seama că am căzut pradă şi eu supra-tarifelor. În alta capitale, taxiul este lux, da e adevărat, la alte costuri, dar reprezintă siguranţă şi respect. În România hoţie, nesimţire şi bătaie de joc. Primăria are însă o obligaţie urgentă de a stopa aceste practici infracţionale.

 2. prostituţia stradală

Cel mai jenant este că la doi paşi de Unirii mergând spre casă, cu un străin alături, te ruşinezi de faptul că trăieşti în acest oraş văzând fetele care practică prostituţia pe bulevarde. Cu zecile. De fapt şi onorabilul coleg străin se ruşinează, priveşte şi nu-ţi zice nimic. Pot să jur că unele dintre acestea sunt minore. Vis-à-vis sunt filtre de poliţie rutieră şi alţi zeci de cetăţeni plimbându-se nestingherit. Îţi dai seama că nu trăieşti într-o capitală europeană, ci într-un loc depărtat de civilizaţie şi respectarea legii.

Sunt convins că doamna primar nu a mers cu taxiul spre casă după concertul  Angelei Gheorghiu, să fie furată la bani sau agresată, dar cred că nu se poate să nu fi zărit vreodată tragedia victimelor reţelelor mafiote de prostituţie. În zadar investim în evenimente de promovare a capitalei cu milioane de euro, dacă concomitent nu rezolvăm aspectele care fac o mai puternică reclamă (negativă) aceluiaşi oraş. Poate ar fi timpul ca cei din subordinea primăriei şi alte servicii să-şi facă treaba (doar atât nu mai mult), să dea capitalei României onoarea pe care ar merita-o.