OK! Legende: Viaţa starului Cary Grant
0Ochii aceia mari căprui, frizura perfectă, virilitatea, aerul aristocratic şi eleganţa cu care-şi purta impecabil costumele! Şi ah, gropiţa aceea din bărbie… deasupra căreia buzele lui rosteau replici bine ticluite! Ce femeie îi putea rezista?! „Toată lumea vrea să fie Cary Grant.
Chiar şi eu vreau să fiu Cary Grant!“, i-a spus el unui reporter. Dar bărbatul acela fascinant, cu un umor fantastic, ascundea în el şi o mare suferinţă.
Poate fi greu să vi-l închipuiţi pe starul cu pielea bronzată – şi mult mai mult şarm decât un George Clooney de azi – drept un flăcău pe nume Archibald Leach, care a păşit pe tărâm american pe papainoage. Dar, la urma urmei, comedia a fost specialitatea lui şi se poate spune că, după ce-a fost exmatriculat de la şcoală la doar 14 ani, Cary a luat această artă de la bază, atunci când s-a înscris în trupa de circari a lui Bob Pender, unde, printre altele, era şi jonglor şi mergea pe monociclu. Cu Bob a plecat din Marea Britanie, tărâmul său natal, într-un turneu de doi ani, în SUA, unde a şi ales să rămână, motiv pentru care a făcut cam tot ce i-a stat în putinţă. A fost chiar şi escortă la evenimentele mondene, astfel cunoscându-i pe soprana Lucrezia Bori, dar şi pe producătorul Arthur Hammerstein. Şi, graţie carismei sale, prin ei a făcut pasul spre musicalurile de pe Broadway. Lesne remarcat, fostul artist de circ cu înfăţişare răpitoare a semnat imediat un contract cu Paramount, ocazie cu care şi-a schimbat şi numele Archibald Leach, deloc potrivit pentru un viitor sex simbol, în strălucitorul Cary Grant!
Apariţia în „Blonde Venus“, alături de Marlene Dietrich, a fost rampa lui de lansare. Iar după ce Mae West l-a plăcut atât de mult încât l-a ales să-i fie partener în două dintre cele mai de succes filme ale sale, ascensiunea lui Grant n-a mai putut fi oprită. Iar trecerea de la Paramount la Columbia Pictures a fost hotărâtoare. Cu ei a şi făcut „The Awful Truth“, cea dintâi peliculă care l-a consacrat drept starul sofisticat al comediilor romantice. Între timp, se-nţelege, succesul lui la femei era epidemic. Iar culmea e că Grant avea un fetiş pentru verighete…
Cea dintâi care i-a devenit soţie a fost Virginia Cherrill – angelica florăreasă de neuitat din pelicula lui Charlie Chaplin, „Luminile oraşului“ (1931). De neuitat a fost şi pentru Grant, care a remarcat-o la petrecerea de lansare a filmului său, „Blonde Venus“. Mariajul lor n-a apucat să prindă, însă, rădăcini. Căsătoriţi în 1934, au divorţat un an mai târziu, Virginia acuzându-l că ar fi bătut-o. Pare-se, însă, că eşecul celui dintâi mariaj şi mai tare l-a ambiţionat pe Cary. Mai aveau să treacă, însă, ce-i drept, şapte ani până să facă din nou acest pas. Şi nu cu oricine… Ci cu celebra „săraca fată bogată“, Barbara Hutton, una dintre cele mai avute femei la acea vreme, moştenitoarea imperiului Woolworth. Presa îi botezase „Cash & Cary“, iar mariajul lor, cumva neaşteptat, i-a şi atras starului o grămadă de bârfe despre iubirea lui pentru bani. Asta deşi nici el n-o ducea prea rău, iar la acel moment, în 1942, succesul lui la Hollywood era o certitudine, după alte câteva filme, precum „Bringing Up Baby“, „The Philadelphia Story“ şi „Suspicion“.
Se încarcă comentariile...
