OK! Jim Carrey, sub masca comediei: „Sunt fermecător, dar mă îndop cu Prozac“ - detalii din trecutul său apăsător
0Această replică simplă şi şocant de sinceră defineşte perfect întreaga viaţă a celui mai iubit actor de comedie, una îmbibată în simţ al umorului inedit şi episoade nevrotice.
Cine este Jim Carrey? Un star dedicat entertainingului de masă, care a transfigurat personaje ale societăţii în caricaturi lunatice, dar deloc amuzante pentru elita criticilor. O subestimare pe care nu o merită. Jim Carrey nu este un pilon al comediei, ci al tragicomediei. Şi-a ales orbeşte cele mai stupide personaje pe care le-a interpretat inedit, ca pe nişte măscărici moderni, atrâgându-şi eticheta de comediant comercial, lipsit de simţul umorului autentic, fin („Ace Ventura“, „Dumb and Dumber“, „Bruce Almighty“). Dar această alură de actor lipsit de geniu e lovită de forţa lui neprevăzută de a trece la extreme, lăsându-se absorbit de unele roluri marcate de dileme existenţialiste, sufocate de epifanii bizare („Eternal Sunshine of the Spotless Mind“, „The Truman Show“, „The Number 23“). Un paradox ce dovedeşte chiar… geniul său!
„Fac doar lucruri care nu s-au mai văzut sau făcut vreodată!“. Şi pe bună dreptate. Chiar şi banalul Dumb and Dumber, deşi pare a fi povestea a doi tăntălăi, Carrey insistă asupra substratului psihologic, existenţialist, despre inocenţa acelor oameni înainte de apariţia ego-ului.
Cel mai mult a empatizat, aşa cum am intui, cu Joel (Eternal Sunshine of the Spotless Mind, 2004), acest bărbat extrem de timid, care iubeşte şi nu este iubit, simţind adeseori la fel, atunci când nu este „on“, rol care l-a ajutat să înţeleagă multe dintre despărţirile prin care a trecut. În fond, mare parte din viaţa sa s-a luptat cu depresia pe care în copilărie a înăbuşit-o cu umor, singura lui cale de comunicare.
![image](http://www.okmagazine.ro/sites/default/files/jim_carrey_pet_detective_rexfeatures_1555108a.jpg)
Înainte de-a începe să facă stand-up la 15 ani, James Eugene Carrey, născut pe 17 ianuarie 1962, obişnuia să-ncalţe pantofii de tap şi să urce pe măsuţa de cafea, la miezul nopţii, în cazul în care părinţii lui, Kathleen Oram şi Percy Carrey, aveau nevoie să fie înveseliţi.