CHESTIONAR Mihaela Rădulescu: „Fiul meu îmi spune că sunt cea mai bună mamă din lume şi nu mai poate veni nimeni cu nimic mai ameţitor“

Mihaela Rădulescu este o vedetă de televiziune, realizatoare şi moderatoare de emisiuni.

Mihaela e una dintre cele mai mişto persoane pe care le cunosc şi cu care am lucrat vreodată. Ne-am revăzut spre sfârşitul anului trecut, la prezentarea ultramaratonului Wings for Life, şi mi-a spus ca primise chestionarul, dar n-apucase să răspundă.

Am mai bătut-o la cap cu vreo două mailuri, dar, ştiind-o parolistă, am aşteptat răbdător să îmi scrie. A făcut-o, iată, anul acesta, semnând, simplu, la finele mesajului, Mihaela Schwartzenberg.

Mihaela… Mărturisesc că mi-a făcut, cândva, cel mai frumos compliment profesional: mi-a zis că îi pusesem cea mai bună întrebare dintre toate interviurile pe care le acordase. Întrebarea era extrem de simplă, „cum te mai simţi, Mihaela?“, deoarece traversase o perioadă dificilă…

Îi mulţumesc pentru răspunsuri şi îi sărut mâna aia muncită, mâna aia lucrată, mâna aia de mamă, mâna aia de femeie care a inspirat generaţii de fete pentru care a fost şi e un model de emancipare. Prieteni, Mihaela!

De ce te temi cel mai tare?

De oamenii care-mi fac rău, care mi-ar putea răni copilul sau familia, fără să le fi greşit cu nimic, ci din simplă pornire de a ataca ceea ce ei nu pot fi sau nu pot avea. Într-un astfel de context, am luat decizia de a pleca din ţară, spre a-mi proteja măcar copilul de astfel de ticăloşi.

Care e prima ta amintire?

O serbare de la grădiniţă, când trebuia să spun o poezie şi lumea vorbea în sală. Refuzam să încep să vorbesc şi educatoarea îmi tot făcea semn să mă grăbesc. Am aşteptat câteva minute să se facă linişte şi când am văzut că tot vorbeau, am strigat cât am putut de tare „Linişteeeee !“. A amuţit toată lumea şi atunci am început să-mi spun poezia. A fost primul meu moment de îndrazneală şi de luare de atitudine, cred!

Pe cine admiri cel mai mult şi de ce?

Pe cei care trăiesc cu un handicap şi reuşesc să facă lucruri memorabile, nu doar să supravieţuiască. Apoi, pe cei care fac sporturi periculoase, extreme, unde nu-s de-ajuns doar abilităţile fizice, ci şi un psihic bine antrenat.  Pe cei care-s cei mai buni din lume la ceva, la orice. Pe cei care îndrăznesc să-şi depăşească limitele, în orice domeniu şi care devin deschizători de drumuri. Pe cei care sunt generoşi necondiţionat. Pe cei care au talente uluitoare, în orice formă de expresie artistică.

Ce-ţi place la înfăţişarea ta?

Armonia dintre datele genetice şi modul meu sportiv de viaţă. Degeaba ai un trup de invidiat, daca nu-l menţii şi dacă nu-l aduci la forma cea mai bună prin mişcare, regim alimentar sănătos şi echilibrat, energie pozitivă….  Sunt un om cu o disciplină constantă, nu fac abuzuri de niciun fel şi ador să fac orice tip de mişcare, mai ales sporturi îndrăzneţe (kite surf, parapantă, enduro etc).

Care e cel mai preţios lucru pe care îl deţii?

Lucru, adică obiect? Maşina, ca valoare strict financiară. Dar, cele mai preţioase ca valoare afectivă  sunt niste brăţări pe care le port de ani de zile şi-mi spun câte o poveste foarte frumoasă, ba despre vreun copil căruia i-am salvat viaţa, ba despre vreo acţiune umanitară care m-a marcat, ba despre oameni care nu mai sunt.

Cine ar juca rolul tău într-un film?

Ar fi un casting greu, gandeşte-te numai câte abilităţi sportive ar trebui sa aibă! Nu ştiu s-o numesc, dar ştiu că ar putea fi o actriţă care ar trebui să-şi petreacă multă vreme cu mine, ca să mă înţeleagă şi să mă poata interpreta natural, pentru că nu-s chiar aşa de uşor descifrabilă, oricâte aprecieri au făcut alţii despre mine doar din ceea ce au văzut la TV sau au citit în ziare. Partea cea mai interesantă a unei vieţi publice e, totuşi, cea privată, la care au prea puţini acces….

Ce-ţi reproşezi cel mai des?

Naivitatea de a crede că toţi oamenii pot gândi pozitiv, că pot fi buni şi generoşi fara miză.  Apoi, neputinţa de a mă răzbuna pe cei care-mi fac rău, câteodată cred că mi-ar prinde bine o victorie stupidă, prin care să-i fac să mai şi regrete mizeriile pe care le-au generat în viaţa mea.

Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?

Comunicare, PR, image-maker – am ceva abilitîţi native, dar am şi aprofundat teoria, mi-ar fi plăcut să pun pe direcţia bună nişte persoane publice, atât în zona artistică, dar şi în politică sau sport.

Cum ţi se spunea când erai mică?

Raşela – eram pistruiată, grăsuţă, cu ceva reflexe roşiatice în păr, mă rog, aveau ei nişte explicaţii!…. În momentele de tandreţe, mama îmi spunea şi „piersicuţă“ sau „pişcotel“. N-au exagerat cu diminutivele, nici cu alintul, aşa că doar despre astea-mi amintesc.

Care e cea mai mare realizare a ta?

Copilul, cu tot ceea ce înseamnă educaţia lui, de care m-am ocupat atât cu iubire, dar şi cu grijă constantă de a citi cărţi de psihologia copilului, de a fi lângă el, de a învăţa de la el şi despre el, de a fi mama cea mai potrivită pentru fiinţa pe care am născut-o.  Apoi, toate realizările mele profesionale, care m-au construit ca un brand puternic, influent şi încă de actualitate.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?

Că sunt cea mai bună mamă din lume. Nu s-a stabilit la vreo întâlnire publică, ci-mi spune fiul meu, câteodată, treaba asta şi nu mai poate veni nimeni, cu nimic mai ameţitor.

Cum ai dori să-şi amintească posteritatea de tine?

Acei câţiva oameni care-şi vor aminti de mine sunt cei care mi-au văzut munca umanitară, cu toate realizările ei concrete. Restul, îşi vor aminti vag că am fost o vedetă TV importantă, că am scris câteva cărţi, că am făcut câteva interviuri grozave… Aşa sper eu, dar e posibil ca unii să fi fost atenţi doar la detalii mult mai mondene…
 

Acest material a fost publicat şi pe blogul personal.