Să ne iubim tinerii!

Tinerii sunt cea mai de preţ resursă a unei naţiuni, iar grija pentru educarea, şlefuirea, îndrumarea acestora trebuie să se regăsească între priorităţile strategice ale oricărui stat.

Una din preocuparile majore la nivel mondial, în special pentru ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, este rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor, numărul extraordinar de mare al celor care nu au un loc de muncă, care nu sunt angrenaţi nici în procesul educaţional sau de training (Not in employment, education or training – NEET). Aceasta zonă cu profunde implicaţii sociale şi de securitate pentru un stat este numită „gaura neagră”, o zonă care formează deja de câţiva ani buni prăpăstii în societate.

Raportul OCDE realizat pe tema abilităţilor profesionale ale tinerilor, lansat la Conferinţa anuală a OCDE care a avut loc la Paris în luna iunie, estimează că un număr de 35 milioane de tineri, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 29 de ani, se află în această „gaură neagră”. *

Allan Päll, Secretarul general al Forumului Tineretului European, a sintetizat foarte bine o realitate şi în acelaşi timp un semnal de alarmă: ”Creăm o lume artificială în şcoală, care apoi este replicată în societate.” Ceea ce vedem în societăţi este exact ceea ce sistemul educaţional produce. Iar dacă ne aflăm în situaţia în care tinerii se pierd într-o zonă gri, putem considera că am ajuns la punctul extrem în care deja este prea târziu să mai întârziem.

Se vorbeşte tot mai des despre o generaţie pierdută şi foarte rar despre cum să reparăm şi să redăm încrederea tinerilor care trebuie să construiască lumea de mâine. Aşa cum am mai susţinut, tinerii sunt şi partenerii prezentului, nu doar liderii viitorului. Grija pentru aceştia se traduce prin preocuparea pentru dezvoltare, progres şi bunăstare. Toate acestea înseamnă viziune şi maturitate.

Ne aflăm într-un moment de reaşezare, într-o perioadă în care rescriem sisteme, valori, principii, în care reinventăm simplitatea unor procese şi redesenăm viitorul.

Reuşim de câţiva ani să ne perpetuăm existenţa într-o criză, cum a fost ea unanim definită. Eu aş îndrăzni să folosesc mai curând termenul de „blocaj”. Suntem blocaţi într-o sumă de probleme a căror rezolvare va întârzia să apară în condiţiile unei agende politice încărcate cu subiecte şi politici populiste.

La nivelul Uniunii Europene s-au lansat iniţiative precum ”Garanţia pentru tineret” prin intermediul căruia s-au alocat 6,4 miliarde de euro, proiect destinat să furnizeze cât mai rapid sprijin direct celor defavorizaţi: tinerii care nu sunt încadraţi în muncă, învăţământ sau formare profesională. Rezultatele întârzie să apară, statele membre întâmpinând dificultăţi în asigurarea plăţilor necesare pentru a se începe finanţarea activităţilor şi a măsurilor. În mare parte statele cele mai afectate de şomajul în rândul tinerilor se confruntă şi cu cele mai mari constrângeri bugetare, şi astfel se intră într-un blocaj, într-un cerc vicios.

Chiar dacă de curând s-a propus mărirea bugetului cu încă un miliard de euro, putem lesne observa că nu finanţarea în sine este problema. Modul de abordare a acestei probleme sociale, lipsa unei strategii, a unui plan de implementare a unor măsuri croite pe profilul fiecărei ţări sunt câteva dintre punctele care ar merita mai multă atenţie.

Practic, stabilirea unei sume de bani pentru rezolvarea unei probleme este o soluţie la îndemână pentru liderii politici care nu îşi asumă responsabilitatea unui plan şi nu depun eforturile necesare pentru a identifica cât mai concret acele soluţii potrivite. A face ceva de dragul de a face, sau pentru că trebuie să se facă devine o capcană în care regăsim întreaga Europă şi nu numai.

Astfel că, după o scurtă radiografie a problematicii şomajului care afectează în special tinerii, nu pot să nu manifest indignare!

”De la iluminism încoace, în marea tensiune dintre raţionalism (cum am dori noi să fielucrurile ca să aibă sens pentru noi) şi empirism (cum sunt lucrurile), am dat vina pe lumefiindcă nu e pe măsura modelelor ‘raţionale’, am încercat să-i schimbăm pe oamenica să fie pe măsura tehnologiei, ne-am născocit etica în aşa fel încât să se potrivească nevoilornoastre de a avea o slujbă, am cerut vieţii economice să se potrivească teoriilor economiştilorşi am obligat viaţa omenească să se înghesuie într-o schemă.”(Taleb, N. Nassim, „Patul lui Procust”,2011, p. 131).

Aşadar, ce vrem să creăm de această dată? Şi cum?

*Raportul poate fi consultat la linkul: http://www.keepeek.com/Digital-Asset-Management/oecd/education/oecd-skills-outlook-2015_9789264234178-en#page9