Examenul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Străbat holurile facultăţii cu gândul să întâlnesc un coleg. Dar holurile astea parcă nu seamănă cu cele ale unei facultăţi. Am zărit într-o sală de curs nişte tipi care spălau cearşafuri în lighean şi unii care găteau la reşou.

Am deschis o uşă şi un tip cu o tipă făceau sex pe duşumea. Erau goi. Am închis uşa. Parcă ar fi un cămin studenţesc sau un hotel cu closetul pe hol. Dar este o facultate. Sunt atâţia tineri! Şi eu sunt printre ei. Se bucură de viaţă. M-aş bucura şi eu, dar am un examen de dat. Examenul îmi atârnă ca un pietroi de suflet.

Ştiu unde se află sala. La ultimul etaj. Trebuie să urc trei etaje. Este o sală mică, cu un avizier la intrare şi pe o listă e numele meu. Numele meu de restanţier. Dacă aş întâlni un coleg, care a fost la examen, să-mi spună cum a fost! Dar eu mă duc degeaba, pentru că sunt bâtă, n-am să intru în examen. Am să-l sar. Pentru că n-am învăţat nimic. Nimic! Cum de-am ajuns în situaţia asta? Nu pot să-mi amintesc. Am fost inconştient, iresponsabil, indolent, nesimţit, am fost în toate felurile, o loază! N-am să intru, n-am să trag biletul! Şi undeva, numele meu va fi trecut de profesor pe lista repetenţilor, ba mai mult, pe lista exmatriculaţilor, şi hârtia va fi predată la secretariat. N-am să pot să împiedic circulaţia acestei hârtii prin care eu voi fi exmatriculat şi voi pierde facultatea. Voi pierde totul. Doamne, Dumnezeule, totul voi pierde! Cum să apar în faţa alor mei, care m-au ţinut în facultate să le spun că am pierdut totul? Cum? Cum să dau ochii cu colegii mei, care vor termina facultatea asta care seamănă cu un cămin...

Pe lista restanţierilor e numele meu. Ce-ar fi să-l şterg cu pixul! Dar n-am nici pix.

Uite-l şi pe ăsta care a venit într-un cărucior cu rotile! Ce bătrân este! A venit să dea examen. Du-te, moşule, acasă că te caută moartea! Sigur a învăţat şi-o să ia examenul şi va ajunge inginer. Eu n-am învăţat. Sunt un loser. Mă doare sufletul. Dar nu ştiu cum, dacă aş ieşi din clădirea asta voi simţi că voi fi liber. Asta îmi dă o stare de plutire. Ce mişto e să scapi de şcoală şi să fii liber! Voi fi liber cu un examen ratat. Asta nu e libertate! Cum, dracu’, am ajuns în halul ăsta? Uite că am ajuns în faţa sălii! Nişte studenţi coboară treptele. Nu-i cunosc, sunt de la altă secţie. Uite şi avizierul! Pe lista restanţierilor e numele meu. Ce-ar fi să-l şterg cu pixul! Dar n-am nici pix. Nu intru. N-am învăţat nimic. Sunt un ratat, un ratat, un ratat, mi-am distrus viaţa...“

Deschid ochii şi zăresc şifonierul în lumina chioară a dimineţii. Eu sunt inginer! Am diplomă! Am luat-o în urmă cu douăzeci şi... Sunt scriitor! De ce, dracu’, visez mereu tâmpenia asta? Poftim! Altceva nu pot să visez? Ceva colorat! Relaxant! Am terminat cu examenele demult! Acum sunt cineva! (Aiurea, sunt un scârţa-scârţa pe hârtie la ziar.) Dar am o diplomă! Trebuie să mă duc la un psihoterapeut să-mi scoată restanţa asta de vis din cap. O visez din ce în ce mai des. Chiar aşa, mâine noapte să-mi pun diploma de inginer sub pernă. Cum visez că am examen, să bag mâna sub pernă şi s-o scot, uite, dom’le!, am diplomă cu parafă! Ce caut eu în visul ăsta? Am îmbătrânit, la dracu’!

Opinii

Mai multe de la Petre Barbu


Ultimele știri
Cele mai citite