VIDEO Prima zi de şcoală, două Românii paralele: de la maşini de lux la geamuri lipsă, ploaie în sala de clasă şi veceuri în curte

Prima zi de şcoală nu arată la fel pentru toţi elevii. Imaginile surprinse de corespondenţii „Adevărul” în Bucureşti şi în sate din judeţele Botoşani, Gorj şi Hunedoara scot la iveală lumi paralele. În timp ce elevii din Capitală se plictisesc la festivităţile de început de an şcolar, la sate, copiii fac ochii mari şi ascultă indicaţiile învăţătorilor în legătură cu condiţiile precare în care urmează să înveţe.

Ziua de 10 septembrie înseamnă două situaţii complet diferite în România. Dacă în unele şcoli din Capitală, prima zi de şcoală este dominată de imaginea părinţilor şi copiilor coborând din maşini de lux, în alte zone din ţară, imaginea este una dezolantă, cu şcoli cu săli de clase care au soba în colţ şi cu toalete în curte la care, pentru ca elevii să ajungă, trec pe lângă garduri unde latră câinii. Reporterii „Adevărul” au mers în şcoli din Bucureşti şi din alte zone ale României pentru a vedea diferenţele din interiorul sistemului de învăţământ românesc.

Dacă în Capitală, mulţi copii aflaţi la început de drum plâng pentru că nu sunt obişnuiţi cu schimbarea, în satele din ţară, aceştia, mult mai puţini ca număr, stau cuminţi în bănci şi ascultă indicaţiile învăţătorilor. 

„Un an şcolar cu o fărmâmă de normalitate”

La Şcoala Gimnazială „Elena Văcărescu” din Capitală, copiii stau organizaţi, de la primele ore ale dimineţii, în careu. Directorul vorbeşte despre integrarea elevilor într-o societate competitivă, în sensul „ca fiecare dintre noi să fie pregătit pentru viaţă”. 

Ideea conform căreia învăţăm pe parcursul întregii vieţi, continuă acesta, se aplică deopotrivă elevilor, părinţilor şi profesorilor. Totodată, profesorul explică faptul că „şcoala a încercat să fie primitoare”, dorindu-le tuturor „un an şcolar liniştit şi cu o fărâmă de normalitate”.

Doi preoţi ţin o scurtă ceremonie religioasă. Un copil îşi face cruce preţ de aproape un minut, în timp ce un altul îl priveşte confuz. Un alt colţ din curtea şcolii, un alt fel de raportare: o fetiţă îşi pierde răbdarea şi îşi trece mâinile încet, peste faţă. Se plictiseşte. E plin de flori şi de strigăte vesele- pentru cei care îşi reîntâlnesc colegii- sau de plânsete- pentru cei care se trezesc între străini.

Opulenţă şi ironii: „Fă-i loc, c-a venit valoarea noastră!”

La Liceul Teoretic „Jean Monnet”, e mai multă dezordine. Aproape întreaga curte e ocupată de cei mici, iar liceeni s-au retras în spate, unde stau de vorbă şi fac glume. Până ca părinţii şi elevii să se adune, la intrarea în liceu pare o paradă: maşini luxoase şi familii îmbrăcate la patru ace încărcaţi de flori.

Un grup de câţiva liceeni stau peste stradă. S-au adunat în jurul unui băiat îmbrăcat sport care şi-a adus noua achiziţie: o maşină sport albă. La un moment dat, trece o maşină economică albastră, de două persoane, iar protagonistul reacţionează.

„A, uite-l şi pe bărcuţă. Ce faci? Fă-i loc, fă-i loc, c-a venit valoarea noastră!”, strigă în timp ce râde urmărind puţin maşina. 

Aici, preotul invitat n-a ţinut o ceremonie, ci a spus „Tatăl nostru”, explicându-le copiilor în limbaj simplu: „Aţi învăţat o rugăciune, care spune <<totdeauna lucrul tau, să-l începi cu Dumnezeu/ Unde-i el şi harul Său, niciun lucru nu e rău>>”. 

La „Jean Monnet”, cei care intră în primul lor an şcolar urcă pe scenă, iar apoi trec prin tunelul de flori. Unii sunt speriaţi, alţii intră cu veselie sub corola de flori făcută de colegii lor mai mari. La capăt, părinţii care îi privesc mândri.

Şcoala în care copiii se spală la lighean şi merg la o toaletă prin care suflă vântul

La Şcoala primară din satul gorjean Văcarea, comuna Dăneşti. 17 elevi învaţă simultan într-o singură clasă, cealaltă sală fiind ocupată de lemnele pentru alimentarea singurei sobe care asigură încălzirea şcolii.

Anul şcolar 2018-2019 pare să aibă perspective mai bune, în sensul de ameliorare a unor condiţii pe care copiii n-ar trebui să le îndure. Cei 17 elevi vor trebui să se spele la lighean, să treacă pe lângă doi câini în drumul spre toaleta din curte şi să îşi aducă apă de acasă.  

În iarna anului trecut, clasa în care învaţă s-a umplut de fum din cauza sobei şi doar prezenţa de spirit a învăţătoarei Lavinia Cernătoiu a făcut să nu aibă loc o tragedie.Între timp, soba a fost curăţată şi reparată, iar învăţătoarea speră că aceasta va fi toamna în care lucrările necesare de curăţire să înceapă pentru ca în clasă să fie mai cald. „Este o sală de clasă destul de mare, cu o înălţime foarte mare. Este posibil ca, în cazul unor temperaturi mai scăzute, de minus şapte sau opt grade, soba să nu facă faţă, dar încercăm să găsim soluţii alternative şi să suplimentăm cu surse electrice, pentru a asigura o temperatură optimă desfăşurării cursurilor. Avem suficiente lemne. Sper ca viitor să fie reabilitată şi sala de clasă“.

„Avem emoţii mari şi multe speranţe. Copiii care învaţă la şcoala din satul Văcarea sunt elevi cu perspectivă, pentru că au dorinţă de a învăţa. Condiţiile de la şcoală pot fi şi mai bune, pentru că aceşti copii merită. Iarna este mai dificil, pentru că în clasă nu este aşa de cald. Cred că trebuie făcute modificări, pentru îmbunătăţirea condiţiilor. Să sperăm că lucrările se vor schimba“, spune mama unei fetiţe din clasa I-a.

Cei mai mici trebuie să mai aştepte până când vor primi manualele, pentru că acestea au ajuns cu întârziere în judeţul Gorj. Copiii vor fi nevoiţi să mai meargă o perioadă la toaleta din spatele şcolii, la care uşile nu se închid prea bine, iar prin obloane suflă vântul. Mai grav este că elevii trebuie să treacă pe lângă dulăii unui vecin, care stau în spatele unui gard de sârmă. 

„Terenul pe care se află toaleta îi aparţine, dar ne-a lăsat în continuare să o folosim. Este o problemă cu câinii, dar copiii vor merge însoţiţi“, ne explică învăţătoarea.

Învăţătoarea îi avertizează pe copii: „mare atenţie la toaletă”. Îi instruieşte cum să meargă ca să fie în siguranţă. Vor merge doi câte doi: „Uşile se închid şi nu se prea închid... În general, îi trimit câte doi. Unul să ţină la uşă”.

Grădiniţa fără geam şi şcoala în care plouă

Dacă la şcolile şi liceele de elită din mediul urban, începutul anului şcolar e prilej de bucurie, manifestat prin diverse festivităţi, pe uliţele satelor româneşti, situaţia stă diferit. În judeţul Botoşani, spre exemplu, la Epureni, în comuna Ungureni, unde  în jur de 40 de copii (de grădiniţă şi din ciclul primar) învaţă într-un fost cămin cultural din anii 50. Are numai două camere, în care se înghesuie, în două schimburi, cei 40 de elevi. Este un loc unde cu greu se poate numi şcoală. Spaţiile sunt insalubre şi chiar periculoase pentru elevi şi cadrele didactice. În tot aceste timp, o şcoală începută acum un deceniu de Ministerul Educaţiei, pentru aceşti copii, zace în paragină. 

Mihaela Vezeteu este educatoare de o viaţă, şi de două decenii îndură  condiţii de coşmar: tavanul celor două camere este din placaj subţire, şi din loc în loc, din el ies fire cu bec la capăt. De multe ori, becurile fac scurt-circuit, dup cum a explicat educatoarea, adăugând că instalaţia este foarte veche şi defectă. De asemenea, de multe ori, în camera în care învaţă elevii din ciclul primar, plouă. Iar tabloul este completat de toalete, care se află în curte. 

„Toaleta este în curte şi este destul de precară”, mai spune Mihaela Vezeteu.

Astăzi i-a întâmpinat în camera de 4/3 metri pe cei 18 copii de la grădiniţă. Micuţii sunt curaţi, respectuoşi, unii chiar timizi. Vezeteu este cea care le oferă cărţile de colorat disponibile şi cele câteva jucării. Apoi începe să ne arate clasa în care cei mici vor petrece cei trei ani de viaţă preşcolară. Camera în care funcţionează grădiniţa nu are un geam. 

„Lipseşte geamul. La partea de sus nu avem geamul. Intră frigul. Avem însă un geam pe care să-l punem. Dar geamurile sunt foarte vechi, nu sunt pentru o instituţie şcolară. Nu asigură căldura, nu se închid etanş. Aici sunt copii de 4-5 ani. Eu fac focul în sobă iarna, dat tot intră frigul”, spune educatoarea. 

Cât despre şcoala nefinalizată, aflată la o aruncătură de băţ de căminul cultural transformat în şcoală, a fost începută în urmă 10 ani. Proiectul a fost abandonat după ce ministerul a cheltuit deja peste 300.000 de lei. Edilul comunei Ungureni, din care face parte Epureniul spune că a trimis adrese ministerului dar nu a primit niciun răspuns. Primarul spune că investiţia i-ar ajuta pe copii să înveţe în condiţii mai bune. 

„Noi avem o creştere a natalităţii la Epureni. Creşte numărul de elevi. Avem nevoie de această şcoală”, spune edilul din Ungureni.

Pentru şase elevi: Învăţătoarea care merge zilnic 100 de kilometri până la şcoală

În Lelese, un sat pitoresc din Ţinutul Pădurenilor, înfiinţat pe dealurile de la poalele Munţilor Poiana Ruscă, prima zi de şcoală a fost o adevărată sărbătoare pentru copii. Cei şase elevi care sunt mândria localnicilor au venit la şcoală, unii pentru prima dată, ceilalţi pentru al doilea sau al treilea an. 

Copiii de clasele I – IV sunt cu toţii din satul Lelese, singurul al comunei în care mai sunt elevi, în timp ce în Sohodol, Runcu Mare şi Cerişor şcolile au rămas doar o amintire. Şcoala primară din Lelese funcţionează în clădirea Primăriei, unde se mai află şi sediul Poliţiei, astfel că elevii au parte atât de confort cât şi de siguranţă. Cea mai mare grijă le-o poartă învăţătoarea Dorina Onesc, care pentru a fi alături de copii, parcurge zilnic un drum dus-întors de 100 de kilometri. 

„Din 2010 sunt învăţătoare la Şcoala primară din Lelese. Pornesc la drum dimineaţa din satul Chitid al comunei Boşorod, aflat la circa 50 de kilometri. Vin cu o colegă până în Hunedoara, de unde de obicei îmi continui drumul cu cei de la primărie. Este o distanţă mare, dar mă bucur că sunt învăţătoare aici, pentru că sunt copii deosebiţi şi părinţii lor şi oamenii de aici sunt la fel”, a relatat Carmen Dorina Onesc. 

Primii 20 de kilometri, până la Furnalul de la Govâjdia, sunt degradaţi, cu excepţia unui sector reparat recent. De la furnal, drumul judeţean rămâne acoperit de piatră şi pământ, până la intrarea în Lelese, unde şoseaua recent construită transformă cei câţiva kilometri de urcuş abrupt prin pădure într-un loc primitor. 

Subfinanţarea educaţiei plasează multe şcolil din România într-un alt secol. Lipsa dotărilor  în cele mai multe dintre unităţile de învăţământ accentuează starea precară a sistemului de educaţie. În multe dintre şcoli există potenţiale pericole pentru elevi, unele dintre ele neavând nici autorizaţie de funcţionare din partea ISU.  

Dacă în şcolile din marile oraşe, problemele din unităţile de învăţământ ţin mai degrabă de felul în care este folosit fondul clasei, sau de a oferi sau nu cadouri cadrelor didactice, în zonele rurale problemele devin unele care pot afecta în mod direct atât nivelul de educaţie al copiilor, cât şi sănătatea acestora. 

Au contribuit corespondenţii „Adevărul” Alin Ion, Cosmin Pătraşcu Zamfirache şi Daniel Guţă.