STUDIU Metodele staliniste prin care şcoala învaţă copiii români să urască... şcoala

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un studiu recent arată că şcoala încă îi tratează pe copii ca pe nişte roboţi puşi să tocească pentru discipline inadecvate, în timp ce materiile care stimulează creativitatea şi gândirea productivă lipsesc. Inexistentă este şi aplicarea legilor care ar trebui să îi protejeze pe elevi de abuzurile din învăţământul românesc.

Teme în exces şi programe şcolare încărcate de conţinut teoretic şi greoi. Acestea sunt principalele concluzii ale unui studiu realizat de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ cu ajutorul elevilor, părinţilor şi profesorilor.

„Copiii urăsc la propriu şcoala. De unde şi abandonul şcolar. Nemulţumirea şi respingerea elevilor sunt cauzate de conţinutul inadecvat şi irelevant al disciplinelor, elevii fiind extrem de atenţi şi receptivi la utilitatea materialului de învăţat. Ei trăiesc zilnic o realitate extrem de diferită de realitatea de la şcoală“, atrage atenţia psihologul Mihai Copăceanu.

Ce materii ar face şcoala mai atractivă

Concret, studiul publicat recent arată că 90,2% din respondenţi consideră că programele şcolare sunt încărcate şi nu sunt adaptate nevoilor celor mici. Astfel, participanţii la sondaj spun că ar trebui să se introducă discipline noi precum educaţia pentru sănătate, educaţia sexuală, antreprenoriatul, public speaking, educaţia financiară, dezvoltarea personală sau gestionarea emoţiilor.

De asemenea, actorii principali din sistemul de învăţământ reclamă lipsa de tehnologii moderne şi de viziune în procesul de învăţare la clasă. „Se predă TIC fără calculatoare, iar educaţia tehnologică nu are legătură cu activitatea practică“, reclamă unul dintre respondenţi.

Marian Staş: Sindicaliştii sunt ipocriţi

Specialistul în Educaţie Marian Staş reclamă că programele şcolare neconforme cu provocările realităţii din afara gardurilor şcolii sunt cauzate de sistem, care în loc să apere interesele elevilor, e preocupat să menţină posturile profesorilor.

„Totul pleacă de la planurile-cadru (ce discipline vor fi predate şi câte ore vor fi alocate pentru acestea pe săptămână - n.r. ). Or, dacă planurile-cadru au fost prost făcute, evident că nu vei avea discipline în interesul elevilor, care să aibă nişte programe atractive şi aplicabile. Planurile-cadru s-au realizat în interesul profesorilor, adică ei să aibă cât mai multe ore la clasă, deci cât mai mulţi bani în buzunar. Când au fost purtate discuţiile despre planurile-cadru au participat inclusiv sindicatele din Educaţie, însă au tăcut mâlc când s-a propus inovarea reală a acestora. Drept urmare, mi se pare o ipocrizie din partea sindicatelor să reclame acum că programele şcolare nu sunt bune pentru copii. Membrii sindicatelor au fost mereu preocupaţi numai de bunăstarea lor şi a celor care cotizează pentru structurile lor“, este de părere Marian Staş.

Stresul este indus de aşteptările părinţilor şi ale profesorilor

O altă problemă semnalată de aproape jumătate dintre respondenţii sondajului o reprezintă stresul provocat de teme. Copiii primesc prea multe teme, şi dificile, deşi legislaţia în vigoare interzice această practică. Concret, un ordin de ministru adoptat în urmă cu doi ani de Mircea Dumitru, fost ministru al Educaţiei, prevede că elevii nu ar trebui să petreacă mai mult de două ore pe zi pentru teme.

De asemenea, un ordin emis de Ministerul Sănătăţii în 1995 arată că un copil de 7-8 ani nu ar trebui să petreacă mai mult de patru ore şi 30 de minute pe zi pentru activităţi intelectuale. Totodată, elevii cu vârste între 9 şi10 ani nu ar trebui să depăşească cinci ore, iar cei între 11 şi 13 ani nu ar trebui să înveţe mai mult de şase ore. De asemenea, adolescenţii între 14 şi 15 ani sau de 16 -18 ani nu ar trebui să desfăşoare activităţi intectuale mai mult de şapte ore, respectiv opt ore.

Nu ne putem aştepta ca această generaţie să fie productivă, creativă, să aibă un aport pozitiv în societate. Vor fi nişte cetăţeni care vor gândi mecanic, care vor considera că este firesc să trăiască zilnic cu stres.

„Încă există convingerea veche a profesorilor că învăţarea se poate realiza doar prin efectuarea unor teme lungi, solicitante, cu grade ridicate de dificultate, cauzatoare de stres şi oboseală. În unele situaţii, temele sunt necesare pentru că au rolul de a fixa lecţia predată prin exersare, dar în majoritatea cazurilor constituie un factor de stres suplimentar nu atât prin timpul necesar efectuării lor, cât prin atitudinea profesorilor care au un comportament compulsiv de a verifica şi corecta zilnic şi implicit de a ameninţa şi pedepsi prin note mici neefectuarea lor. Aşadar, ce induce stres nu este efectuarea lor, ci aşteptările profesorilor şi ale părinţilor. Ceea ce a condus la un alt fenomen de adaptare, şi anume copierea temelor chiar în pauza dinaintea orei respective“, punctează psihologul Mihai Copăceanu.

În plus, Marian Staş afirmă că temele extenuante au un efect pentru copii şi în viitorul îndepărtat. „Problema cea mai gravă este în privinţa tipului de teme, în sensul că elevii sunt îndemnaţi doar să memoreze sau, uneori, chiar să copieze. Şi atunci, noi nu ne putem aştepta ca această generaţie să fie productivă, creativă, să aibă un aport pozitiv în societate. Vor fi nişte cetăţeni care vor gândi şi se vor comporta mecanic, care vor considera că este firesc să trăiască zilnic cu stres“, conchide specialistul în Educaţie Marian Staş.

50% din elevi, părinţi şi profesori consideră că temele reprezintă un factor de stres

Ce soluţie propun reprezentanţii părinţilor

Preşedintele Federaţiei Părinţilor, Iulian Cristache, spune că un prim pas în eliberarea elevilor de valul de teme este ca manualul şi caietul de lucru pentru acasă să fie făcute de acelaşi autor. „Dacă tot avem o editură unică, aceasta ar putea să vină cu propunerea de un manual şi caiet de lucru complementare, astfel încât să cuprindă un număr rezonabil de cerinţe. Problema, însă, este că Editura Didactică şi Pedagogică nu a fost capabilă să atragă autori buni de manuale, ei colaborând în continuare cu editurile private“, explică reprezentantul părinţilor.

În plus, Cristache spune că directorii şcolilor ar putea să asigure un management mai bun. „Elevii din ciclul gimnazial şi liceal sunt cei mai împovăraţi. Ei nu au un singur cadru didactic care dă toate temele pentru fiecare materie, cum e la ciclul primar. Aşadar, la copiii mai mari fiecare profesor vine cu propriile cerinţe, fără să se gândească ce teme au dat colegii din cancelarie. Problema ar putea fi rezolvată dacă ar interveni directorul prin asigurarea comunicării între profesori“, încheie reprezentantul părinţilor.

 

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite