Din nou despre Şcoala Profesională

A aflat şi ministrul Pricopie ce ştia toată lumea: 60% dintre licee sunt teoretice, iar restul tehnice, când procentul ar trebui să fie invers, dacă ţinem cont de piaţa muncii. Declaraţia a fost făcută la Romanian Business Leaders Summit Bucureşti, adică în inima mediului de afaceri.

De fapt lucrurile sunt şi mai grave. Abandonul şcolar de 30% înregistrat anul trecut, la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a, goleşte exact liceele tehnice, părinţii cu dare de mâna preferă să-şi trimită copiii la licee teoretice, chiar dacă nu au resursele şi înclinaţiile necesare acestui traseu educaţional pretenţios.

Dacă socotim an de an părăsirea şcolii de către elevi, putem aprecia la sute de mii numărul tinerilor fără nicio calificare, în căutare de lucru, fără prea mari sorţi de izbândă. Aceasta este explicaţia şomajului ridicat în rândul tinerilor.

Formarea profesională stă la baza unei pieţe a muncii de calitate, cu meseriaşi în proporţie de 70-80%, iar piaţa muncii este fundamentul unei economii competitive şi atractive, generatoarea unui nivel de trai decent.

Iată cum experimentele dnei Ecaterina Andronescu, de desfiinţare a Şcolii Profesionale în 2003, înfiinţare a Şcolii de Arte şi Meserii, desfiinţată şi aceasta în 2009, a lăsat România fără meseriaşi. De 10 ani România nu mai „produce” meseriaşi, pentru că aşa a vrut un ministru PSD, ascultată de Năstase, Tariceanu şi Ponta.

Toţi elevii trebuiau să ajungă printr-un bacalaureat fraudat în învăţământul superior, pentru a îmbogăţi universitarii dnei Andronescu. Nu se găsesc sudori, instalatori, mecanici, să-i cauţi cu lumânarea.

Până şi Ministerul Muncii a criticat recent desfiinţarea Şcolii Profesionale, să nu mai zică dna Ecaterina Andronescu că doar cârcotaşii o critică.

Refacerea Şcolii Profesionale prin Legea Educaţiei Naţionale (LEN) a ţinut un an, pentru că urmaşii lui Funeriu la cârma Ministerului Educaţiei au răsturnat toată arhitectura concepută de LEN.

În ce constă această arhitectură?

Gimnaziul de 10 ani (prin trecerea clasei a IX-a la gimnaziu), obţinerea în gimnaziu a unei culturi generale de supravieţuire socială, apoi specializarea de scurtă sau medie durată, în şcoli profesionale, licee tehnice sau teoretice, după împlinirea vârstei de 16 ani.

Începerea şcolii profesionale la 14 ani, aşa cum propune actuala legislaţie, o face neatractivă pentru mediul de afaceri, tinerii sunt fără resurse fizice şi intelectuale pentru învăţarea unor meserii ce au în spate tehnologii sofisticate (electrician-electronist auto, mecanic auto, mecanic întreţinere şi reparaţii utilaje şi maşini, etc.)

Soluţia este simplă:

• Transformarea liceelor tehnice cu procent de promovare la bacalaureat de sub 15% în şcoli profesionale.
• Readucerea clasei a IX-a la gimnaziu.
• Alocarea cifrei de şcolarizare pentru licee teoretice de 30-35% din total locuri la clasa a X-a, prima clasă de liceu, cu concurs de admitere.
• Reluarea programului de campusuri şcolare pentru mediul rural.
• Un set de măsuri fiscale care să cointereseze patronatele, mediul de afaceri, să se implice în formarea profesională a tinerilor.
• Burse substanţiale pentru elevii şcolii profesionale, pentru a o face atractivă şi sub aspectul sprijinirii elevilor fără resurse materiale suficiente.
• Acceptarea în legislaţie a formării profesionale de scurtă şi medie durată, la cererea agenţilor economici, în meserii nepretenţioase (îngrijirea corpului, turism, servicii diverse, etc.)
• O filieră profesională a liceului, preponderentă fiind instruirea practică, finalizată cu bacalaureat profesional, fără acces la facultate, pentru meserii extrem de pretenţioase.

Miza este enormă.

Fără o formare profesională de calitate nu vom avea investitori, România nu-şi va reface industria, nu va profita de perspectiva de a deveni o importantă sursa de produse agroalimentare pentru toată Uniunea Europeană.