Bullyingul, un fenomen care capătă amploare în Romania: Copii hărţuiţi încă din grădiniţă

Foto: Arhivă

Fenomenele de violenţă fizică şi psihică sunt, de mulţi ani, o problemă în şcolile din România. Specialiştii atrag însă atenţia că avem cazuri de hărţuire chiar şi la grădiniţă. La rândul lor, elevii cer să fie luate urgent măsuri şi vin şi cu propuneri în acest sens.

Aproape fiecare elev care a trecut prin şcoală a fost măcar martorul, dacă nu chiar victima unei violenţe fizice sau psihice care se încadrează în definiţia bullyingului. Un fenomen prezent la noi, chiar şi în rândurile preşcolarilor, afirmă psihologul Mihai Copăceanu. Iar măsurile care trebuie luate pentru a-l combate sunt întotdeauna complexe şi multidisciplinare, adaugă specialistul. 

„Nu suntem atenţi la primele semne“

Un simplu caz de agresiune de oricare fel ar fi ea nu se încadrează la definiţia bullyingului. Pentru că hărţuirea este un fenomen de grup, în care agresorii sunt întotdeauna mai mulţi. „De cele mai multe ori, şcoala acţionează după ce faptul este consumat, iar lucrul acesta ar trebui schimbat. Nu suntem atenţi la primele semne şi lucrurile ajung să degenereze. Noi trebuie să prevenim acţiunile de hărţuire învăţând în primul rând dascălii, educatorii cum să recunoască semnele acestuia. Iar semnele sunt emoţionale, comportamentale şi fiziologice. Un semn clar de hărţuire este acela că elevul nu mai vrea să meargă la şcoală şi nu spune de ce”, atrage atenţia psihologul. 

Teama, nesiguranţa, confuzia, evitarea unor locuri publice, scăderea rezultatelor la învăţătură sunt tot atâtea semne că hărţuirea este prezentă în viaţa elevului. Victimele sunt întotdeauna ameninţate să nu spună ce li se întâmplă, aşa că pe lângă profesori instruiţi în identificarea semnelor, ar mai trebui aplicate în şcoli chestionare cu această tematică şi chiar apelat un specialist psiholog care să le explice elevilor cum să identifice astfel de situaţii. „Deci, pe de o parte, să avem profesori instruiţi, iar pe de alta, să avem metode alternative de a identifica cazurile. Părinţii, la rândul lor, pot fi instruiţi prin diferite tehnici şi metode online. Mulţi dintre copiii pe care i-am întâlnit nu în cazul agresiunilor fizice, ci în cazul hărţuirii repetate, verbale, nu conştientizau ce impact avea pentru victimă ceea ce ei făceau. Şi atunci trebuie să lucrezi şi cu agresorul, şi cu victima”, recomandă Mihai Copăceanu. 

Care este tipologia victimei

Altă categorie de hărţuitori sunt cei care vor să fie apreciaţi. „Avem în cultura română acest lucru, că persoana care agresează este apreciată, aplaudată, susţinută, îşi creează o anumită imagine, un anumit rol”, punctează psihologul. 

Ceea ce se întâmplă în România, mai spune Mihai Copăceanu, şi anume că în cazuri de bullying este chemată poliţia este complet fals. „N-are niciun efect, nici educativ, nici pedagogic. Bullyingul n-are legătură cu Poliţia. Nu cred în eficienţa acestor intervenţii în care vine poliţistul o oră, cumva îi ameninţă şi pleacă. Agresorul nu se va opri. Trebuie mers la acele cauze ale hărţuirii”, mai spune specialistul. 

Copilul care este agresor este, el însuşi, o victimă, adaugă psihologul: „Noi avem o serie de studii cu copiii agresori, cât de vulnerabili sunt, cât de instabili emoţional. Nu vii să sperii un copil sau să-l ameninţi. Ce faci? Îi pui cătuşe?”.

Cât priveşte tipologia victimelor, aceasta este diversă. Poate fi vorba de copii care sunt fie prea plăpânzi, comparativ cu ceilalţi, sau care au probleme de obezitate, cei care poartă ochelari şi până la copii cu cerinţe educative speciale sau cu statut economic defavorizat. 

Ce propun copiii

100 de copii participanţi la Forumul Copiilor au cerut la începutul lunii iunie autorităţilor măsuri concrete anti-bullying în şcoli. Ameninţarea cu violenţa fizică şi umilirea, violenţa fizică şi distrugerea bunurilor personale, interdicţia de a vorbi/interacţiona cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator, excluderea din grup, izolarea socială sunt situaţii cu care copiii se confruntă frecvent în şcolile din România, au spus reprezentanţii copiilor. 

Copiii au cerut preîntâmpinarea situaţiilor în care ei sunt educaţi sau supravegheaţi de persoane care au comportamente nepotrivite pe care ei le-ar putea prelua sau care îi pot afecta. „De aceea credem că recrutarea profesorilor trebuie să se facă având la bază inclusiv criterii care ţin de sănătatea emoţională. Considerăm că şi profesorii au nevoie de serviciile unui specialist, cu un rol asemănător cu cel pe care îl are consilierul şcolar în relaţie cu copiii. Ne dorim ca profesorii să aibă posibilitatea de a apela gratuit la un psiholog pentru un număr de câteva şedinţe pe perioada unui an şcolar”, se arată în seria de propuneri a celor mici. Copiii mai cer evaluări periodice ale profesorilor care să nu fie legate de gradele didactice şi mai mulţi consilieri şcolari, fără alte atribuţii administrative şi fără normă didactică. Totodată, mai spun reprezentanţii copiilor, ar trebui să existe sisteme de raportare anonimă a abuzurilor sau situaţiilor de bullying „Pentru că experienţa ne-a arătat că modul actual de raportare duce la etichetare, victimizare şi uneori la noi abuzuri”, conchid aceştia.