Analiza statistică a rezultatelor de la Evaluarea Naţională

Continuăm să prezentăm analiza statistică a rezultatelor la examenele naţionale, fiind mult mai relevantă comparativ cu prezentarea seacă a cifrelor de promovare.

Promovarea, pe judeţe, la nivel de ţară, demonstrează o mai mare omogenitate comparativ cu anii trecuţi.

Sar totuşi cu mult din medie judeţele Brăila, Cluj, cu +18,9%, respectiv +18,5%, şi cad cu mult sub medie judeţele Giurgiu cu -26,5% şi Teleorman cu -20%.

Ce se întâmplă în aceste judeţe? De unde salturi aşa de mari, de 45 de puncte procentuale, între ele? Iată, comparativ, evoluţia mediilor între trei judeţe: Brăila, Giurgiu, Teleorman.

Judeţele sunt apropiate geografic, economic, social, n-ar trebui să existe diferenţe aşa de mari. Doar nu s-au adunat în Brăila cei mai buni şi harnici elevi şi profesori, iar în celelalte judeţe, cei mai slabi şi puturoşi.

În cele două judeţe „slabe”, maximul mediilor de 4 e mai mult decât dublu, în comparaţie cu judeţul Brăila. În schimb, în dreptul mediei de 8,5, Brăila are un maxim de aproape 14%, iar în judeţele vecine, Giurgiu şi Teleorman nu există nici un maxim, procentul este de 6% pe o curbă descendentă  spre media 10.

Relevantă este şi prezentarea evoluţiei mediilor - judeţe ”slabe” (Giurgiu, Teleorman) versus judeţe „bune” (Brăila, Cluj), raportat la evoluţia mediilor pe ţară.

Reprezentarea grafică arată imagini ce par „rotite simetric”, cele două „cocoaşe” de la nota 4 şi nota 8,5 inversându-şi practic valorile ponderilor (ex. Procentul notei 4 de la Giurgiu şi Teleorman (14,5 şi 15,3%) este aproximativ egal cu cel al notei 8,5 din Brăila şi Cluj (13,3 şi 12,7%)). Putem spune că pe cât de bine pregătiţi sunt cei din judeţele „bune” pe atât de puţin pregătiţi sunt cei din judeţele „slabe”? Aşa s-ar traduce şi diferenţele obţinute la procentul de promovare: -26,5% (GR) şi -20% (TR) şi, respectiv +18,9% (BR) şi +18,5% (CJ) faţă de media pe ţară de 75%.

Şi aici cei cu media 6,5 sunt în ambele cazuri (judeţe „slabe” şi „bune”) în jur de 6-8%, la fel cu cei din urban, rural şi Bucureşti şi la fel cu media pe ţară. Este, de altfel, singurul „punct comun” al tuturor situaţiilor luate în analiză.

Ce„ miracole” se întâmplă aici?

Sunt două posibilităţi. Fie Brăila a descoperit reţeta succesului în educaţie şi n-o poate ţine secretă, trebuie să devină un exemplu de bune practici şi împărtăşită tuturor judeţelor.

Fie, a doua variantă, sper nereală, în Brăila s-a fraudat masiv examenul. Această a doua variantă poate fi eliminată prin recorectarea tezelor din acest judeţ, de către o comisie independentă, la nivelul Ministerului Educaţiei, teze grupate pe centre de examen şi în ordine alfabetică.

La proba de Limba şi Literatura Română, unde au existat subiecte care presupuneau contribuţii personale, dacă a fost fraudat examenul există multe, sau foarte multe teze identice, nu se puteau „dicta” rezolvări distincte pentru fiecare elev.

Pentru că tezele sunt amestecate când ajung în centrele de corectare, n-au fost identificate ca identice de către corectori. Doar aşezate pe centre de examen, în ordine alfabetică, aşa cum au stat elevii în clase, pot fi identificate. Va face ministerul această verificare minimă? Mă îndoiesc, n-a făcut-o nici în anii anteriori.

Iată graficele notelor de promovare, comparativ pe ţară şi pe Bucureşti şi pe ţară, urban şi rural.

Ambele grafice au „cocoaşe” la nota 4 (6,3% pentru Bucureşti, faţă de 12,5% media pe ţară) şi la nota 8,5 (amplitudinea se inversează şi avem 13,6% pentru Bucureşti şi 8,9% media pe ţară). Situaţia este oarecum normală, la graficul „pe ţară” se adăugă şi mediul rural.

Diferenţa între urban şi rural este, însă, dramatică. Dacă în rural „cocoaşa” din dreptul mediei 4 se ridică la 19% din elevi, în urban ea este de 7%, o diferenţă uriaşă.

La nota 8,5 situaţia e inversată. În urban „cocoaşa” este la 12%, iar în rural nu există nici o „cocoaşă”, curba este descrescătoare de la nota 4 spre 10.

Aşadar, maximul notelor în rural este în dreptul notei 4, o situaţie absolut scandaloasă, care trebuie analizată.

Situaţia aceasta alarmantă este consecinţa absenţei mai multor trasee educaţionale, dintre care elevii, parinţii, psihologii şcolari, sa-l aleagă pe acela care se potriveşte cel mai bine personalitaţii elevului.

Interesant este faptul că mediile de 6,5 sunt atribuite unui procent egal de elevi (aprox. 7,8%). Ştiind că nota minimă de admitere este 5 şi cea maximă 10, nota de 6,5 poate fi considerată a fi a celor cu „cunoştinţe medii”, însă chiar dacă ea corespunde ambelor categorii de copii (urban/rural), procentul celor care iau notă 6,5 este relativ mic. Pe clopotul lui Gauss, media de 6,5 ar fi reprezentat un maxim, dar la noi nu se „potriveşte”.

În concluzie

Toate aceste grafice ilustrează anomalii evidente între judeţele „bune” şi cele „slabe”, care n-ar trebui să fie aşa de mari, fiind vorba de mii de elevi si sute de profesori, şi diferenţa absolut dramatică între rural şi urban.

Toate aceste constatări au existat şi în anii anteriori, şi ar fi trebuit să fie urmate de măsuri şi politici publice care să lămurească cauzele, iar apoi să furnizeze măsurile necesare pentru corectarea lor. Aşa s-ar fi întâmplat într-o ţară normală.

Este România o ţară „normală”?

Notă. Graficele de analiză statistică sunt realizate de dna Dr. Oana Lupu, căreia îi mulţumesc şi pe această cale.