Cât de pregătiţi sunt copiii pentru creşă şi grădiniţă, în opinia specialiştilor: Lipsiţi de independenţă şi întârziaţi la nivelul abilităţilor de bază

Cât de pregătiţi sunt copiii pentru creşă şi grădiniţă, în opinia specialiştilor: Lipsiţi de independenţă şi întârziaţi la nivelul abilităţilor de bază

Copiii sunt tot mai neîndemânatici FOTO Adevărul

Singuratici, furioşi, hiperactivi şi fără abilităţi de bază. Astfel intră copiii în creşă şi grădiniţă, arată educatorii şi psihologii. Expunerea masivă la tabletă, televizor sau calculator, pe de o parte, şi tendinţa părinţilor de a hiperproteja, pe de altă parte, le reduc copiilor la minimum experienţa, autonomia şi, până la urmă, abilităţile motrice, cognitive şi sociale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Primii ani de viaţă sunt cei mai importanţi pentru formarea viitorului adult. Interacţiunea cu lumea înconjurătoare, cu adultul, experimentarea, sunt modurile în care copiii îşi dezvoltă capacităţile native.  În lipsa acestora, intervin întârzierea la nivel motric, cognitiv, social, verbal, dar şi emoţional, arată specialiştii. 

În ultimii 6-10 ani, educatorii şi psihologii au observat că din ce în ce mai puţini copii de vârstă antepreşcoalară şi preşcolară îşi pot lega şireturile, pot merge singuri la baie, pot vorbi sau socializa. 

„Sunt mai nepricepuţi motric, se vede clar. Unii dintre ei nu pot plimba un obiect dintr-un punct în altul. De exemplu, nu pot prinde mingea, care este cea cea mai simplă cerinţă. Aproape niciunul dintre copiii de 3 - 4 ani nu-şi poate lega şireturile, dar asta ţine şi de părinţi. Copiii au devenit pasivi, pentru că părinţii îi hrănesc în timp ce aceştia se uită la televizor. Nu mai vorbesc pentru că li se oferă totul. Nu li se dau cerinţe. Îşi coordonează mai greu mişcările. Sunt copii de 4 ani care nu poţi ţine creionul în mână”,  a spus Adina Costea, educator la o şcoală privată din Capitală.

Totodată, un alt educator, de astă dată de la o grădiniţă de stat, spune că, pur şi simplu, copiii nu mai sunt educaţi în spiritul autonomiei de către părinţi.

„Copiii nu mai au autonomie. Este vorba de formarea deprinderilor de bază, să ştie să mănânce singur, să se spele pe mâini, să îşi lege şireturile. Copiii stau pe băncuţe şi părinţii şi bunicii le leg şireturile şi îi îmbracă. Toate aceste lucruri contribuie la dezvoltarea personală, la independenţă şi responsabilizare”, a explicat profesorul preşcolar.

Tableta şi înstrăinarea 

Limitarea jocului copiilor doar la dispozitivele electronice produc mai mult rău decât ne-ar putea face să credem în primă instanţă. Chiar dacă, potrivit specialiştilor, mânuirea tabletelor şi a calculatorului are beneficii, acestea ar trebui introduse în viaţa copilului abia după ce îşi dezvoltă abilităţile de bază.

Potrivit psihologului Mihai Copăceanu, contactul cu tableta creează abilităţi, dar toate sunt statice şi în niciun caz nu îl face mai deştept pe copil, ci mai degrabă îl îndepărtează de lume. 

„Nu poţi spune că aceste dispozitive nu au niciun rol în dezvoltarea copilului, dar în primul rând el trebuie să experimenteze relaţiile sociale. Este foarte bine că ştie să îşi caute singur o melodie pe internet, dar asta nu îl face mai deştept. Putem compara învăţarea lucrului cu aceste dispozitive cu învăţatul condusului. Un adolescent învaţă să conducă, dar asta nu îl  face mai responsabil sau mai deştept”, a  spus psihologul. 

Copiii nu se mai pot concentra şi sunt introvertiţi pentru că pierd interacţiunea cu părintele, cu copiii, mai spun educatorii.

„Părinţii îşi lasă în faţa tabeletei şi a televizorului, iar el este pasiv stând în faţa unui ecran. I se perindă prin faţă stimuli vizuali şi auditivi, sunt încântaţi, dar sunt pasivi. Astfel nu li se mai dezvoltă partea de comunicare. Copilul se înstrăinează, devine introvertit. În condiţiile acestea, el nu se mai poate concentra pe anumite activităţi intelectuale, dar nici nu îşi mai dezvoltă deprinderi practice de lucru. Dar vreau să subliniez că nu toţi se confruntă cu aceste probleme, sunt mulţi, dar nu toţi”, a observat profesoara O.N.

O lume ca în desene animate

Educatoarea mai precizează că statul la televizor îi transformă pe copii hiperactivi. „Nu mai au stare, nu mai au răbdare în a începe şi a finaliza o activitate, fie că e desen sau o altă activitate. Eu lucrez în învăţământul preşcolar, dar hiperactivitatea are urmări până în şcoală, când va trebui să stea pe scaun, în clasă, 50 de minute şi să fie atent în timpul lecţie”, a spus profesorul preşcolar.

Corina Lupu, educator la o grădiniţă privată, susţine că după un desen animat, copiii se aşteaptă ca lumea să se deruleze la fel de repede şi în realitate. „După un desen animat, copiii se aşteaptă ca realitatea să fie la fel de agitată, însă când se lovesc de realitate, devin agitaţi”, a explicat Corina Lupu

Vârsta propice pentru calculator

Educatoarea mai spune că trebuie să existe o etapizare în viaţa copilului, iar că în primul rând el trebuie să interacţioneze cu adultul şi abia apoi să înveţe secretele dispozitivelor electronice.

„Cu tehnologia, copilul trebuie să se întâlnească abia după 5 ani. Este foarte important ca în perioada 0-3 ani, când se  formează schema pentru conexiunile ce urmează sa fie consolidate, să creezi oportunităţi de a interacţiona direct cu mediul înconjurător. Ei învaţă multe lucruri în primii ani de viaţă prin interacţiunea cu adultul, cu lumea, cu lucrurile”, a spus educatorul.

Sunt pregătiţi pentru creşă şi grădiniţă?

În acest punct, părerile sunt împărţite. Copii nu sunt pregătiţi pentru acest pas, consideră unii, dar înscrierea acestora la creşă sau grădiniţă este necesară.

„Pentru că nu experimentează relaţiile directe, nu sunt pregătiţi, pentru că sunt mai introvertiţi, mai ruşinoşi, singuratici. Nu se integrează în activităţi de grup. Au o deficienţă la acest nivel. Nu mai au la fel de dezvoltate abilităţile sociale, sunt mai nervoşi. Refuză sarcinile date de părinţi sau educatori. Tocmai pentru că sunt obişnuiţi să li se dea totul”,  a explicat psihologul Mihai Copăceanu.

Pe de altă parte, educatoarea Corina Lupu spune că, deşi sunt copii la 4-5 ani, care vin încă în pampers sau încă nu vorbesc, aceştia pot avea alte dimensiuni dezvoltate. 

„La noi vin copiii de 4 sau 5 ani cu pampers şi care încă nu vorbesc, dar au alte dimensiuni dezvoltate. Este datoria noastră, cu blândeţe, să le dezvoltăm abilităţile la care au lacune”, a explicat aceasta.
citeste totul despre: