Pe scurt. În urma unei întâlniri avută luni, 5 februarie, la Bucureşti, cu ministrul de Externe Teodor Meleşcanu, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, ministrul de Externe maghiar Péter Szijjártó a afirmat că firmele ungare sunt pregătite să achiziţioneze întregul volum de gaze, adică 4.4 de miliarde de metri cubi, care va ajunge la vecinii noştri prin gazoductul BRUA. La doua zile distanţă, foarte târziu, MAE de la Bucureşti a negat existenţa vreunei înţelegeri semnate în acest sens, invocând directivele europene care împiedică clauzele de destinaţie. Vineri, 9 februarie, premierul maghiar Viktor Orban a întărit spusele ministrului de Externe de la Budapesta, afirmând că Ungaria îşi va spori securitatea energetică cu gaz românesc extras din Marea Neagră.

„Epoca monopolului gazului rusesc va ajunge la final în Ungaria, în condiţiile în care ne vom putea acoperi peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din surse româneşti.“

Viktor Orban, premierul Ungariei

Tot acest melanj de declaraţii stârneşte câteva întrebări.

  1. Reacţia târzie a Ministerului român de Externe s-a datorat faptului că cineva a vrut ca, în spaţiul public să pătrundă mai bine şi mai puternic mesajul maghiar, sau oficiali MAE şi cei doi şefi ai Parlamentului au avut nevoie de două zile până să se pună de-acord pentru o poziţie comună care să fie exprimată printr-un comunicat de presă? Este interesant faptul că Péter Szijjártó ar fi avut nevoie de multă muncă de convingere ca să se vadă cu ministrul român de Externe...
     
  2. Încearcă cineva să cumpere bunăvoinţa şi influenţa lui Viktor Orban din PPE oferind gazul românesc pe tavă pentru ca, în eventualitatea unei poziţii de forţă a Comisiei Europene, grupul de la Vişegrad să apere România în chestiunea privitoare la  legile justiţiei, de exemplu?
     
  3. Are guvernarea PSD-ALDE un plan serios de reconstrucţie a industriei româneşti, sau cineva încearcă, profitând de sentimentele de neîncredere ale românilor faţă de intenţiile guvernului maghiar, să blocheze investiţia din Marea Neagră?

De ce poftesc maghiarii să oprească pentru ei ce vine prin gazoductul BRUA

Guvernul de la Budapesta este cu vreo patru paşi în faţa noastră atunci când vine vorba de politica energetică, dând dovadă de un pragmatism pe care aş vrea să-l văd şi la guvernul României, indiferent de ce partid este el susţinut.

Mai întâi, Budapesta s-a opus pentru moment prelungirii acestui gazoduct până la hub-ul din Baumgarten (Austria). Adică, maghiarii vor să vămuiască ei cantitatea de gaze ce va curge prin BRUA, vrând să pună stop fluxului în Ungaria şi să construiască ei pieţe de desfacere. Aici, ţine de diplomaţia Comisiei Europene pentru a rezolva acest impas şi mai puţin de autorităţile de la Bucureşti.

Pasul doi a fost făcut rapid de autorităţile maghiare care şi-au perfecţionat legislaţia care reglementează tranzacţiile de gaze naturale pe burse. Ca sa vă dau un exemplu: la Budapesta există o casă de clearing care intervine şi îl compensează pe furnizor în situaţia în care gazul cumpărat de la un producător nu mai poate fi livrat şi trebuie să cumpere de la un altul, mai scump. La noi nu există aşa ceva. Treaba asta îl protejează pe consumator, care nu resimte creşterea de preţ.

Pasul trei: bursa maghiară şi cea sârbă pe care se tranzacţionează gazele au fuzionat, pentru a crea o piaţă regională puternică. Noi, fluierăm a pagubă. De ce au procedat aşa Ungaria şi Serbia? Pentru că ştiu că, în România, direcţia nu este spre dezvoltarea acestui domeniu, ci spre naţionalizarea singurului operator bursier privat. S-au pregătit temeinic pentru a avea un cadru tehnic şi juridic pus la punct. Mai au nevoie doar de lichiditate, adică de gaz, pentru a-l revinde mai departe.

Pasul patru: premierul Viktor Orban şi ministerul de Externe maghiar deconspiră discuţiile avute cu reprezentanţii Parlamentului şi diplomaţiei române, anunţând că firmele lor sunt gata să cumpere un volum de 4.4 miliarde de metri cubi de gaz românesc. 

În mod normal, cât gaz românesc poate să ajungă, de fapt, prin BRUA, în Ungaria?

Una dintre mizele regionale din următorii ani este gazoductul BRUA, acronimul de la Bulgaria – România – Ungaria – Austria. Prin această conductă finanţată de Comisia Europeană, de la Sud şi Est spre Vest, va curge gaz azer, gaz lichefiat american procesat în porturile greceşti şi, posibil, gaz din Marea Neagră. De la Vest spre Est şi Sud va veni gaz rusesc redirectat prin Germania (Nord Stream 1 şi probabil 2) şi Austria (hubul de la Baumgarten), gaz din Marea Nordului şi gaz din Olanda (de la Groeningen). 

Capacitatea anuală, în prima fază (anul 2019), va fi de 1.75 de miliarde de metri cubi anual, urmând ca, abia în a doua fază (~2022), să crească la 4.4 miliarde de metri cubi. 

Aşadar, prin BRUA, va curge gaz natural din mai multe surse, printre care, probabil, şi gaz românesc din Marea Neagră. Dar BRUA a fost conceput în primul rând pentru a se conecta cu conducta TAP-TANAP, pentru a aduce în Europa Centrală gaz azer din Marea Caspică!

În plus, firmele producătoare din Marea Neagră vor căuta să vândă gazul natural, în primul rând, pentru satisfacerea celei mai apropiate pieţe, cea internă. Asta a spus-o şi Rainer Seele, CEO-ul OMV, într-un interviu acordat hotnews.ro: „Volumele care nu pot fi consumate de piaţa românească vor fi exportate!” Deci, ţine de guvernul României să profite de această ocazie şi să relanseze industria românească şi să conecteze cât mai multe localităţi la magistralele de gaze naturale.

Un alt aspect important. Agenţia Naţională a Resurselor Minerale are pe listă vreo 30 de perimetre pe listă ca să le concesioneze, dar nu face acest lucru din cauza fapului că de ani de zile nu s-a adoptat o nouă Lege a Redevenţelor. O parte din aceste concesiuni sunt perimetre noi în Marea Neagră. Concesiunile din prezent nu reprezintă tot potenţialul de gaze naturale pe care îl poate avea Marea Neagră care, până acum, a fost prea puţin explorată. 

România şi Ungaria concurează pe trei mari pieţe din cinci

Poziţia geografică a celor două ţări le pune într-o competiţie directă în zona de export a gazelor naturale pe trei mari pieţe: cea din Serbia, cea din Ucraina şi cea din Austria, dacă gazoductul BRUA va fi construit conform planului. În plus, România mai poate exporta în Republica Moldova şi, ocazional, în Bulgaria, asta dacă toate celelalte surse de gaze care trec prin BRUA vor fi mai scumpe decât gazul românesc, de exemplu. 

De reţinut este că Gazprom i-a livrat Ungariei în anul 2016 aproximativ 5.5 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Aşa că substratul declaraţiei premierului Viktor Orban este altul. Daţi-ne nouă gazul, vă dăm 2 lei pe el şi îl vindem noi cu 4 lei acolo unde l-aţi putea vinde voi cu 4 lei! Pentru că gazul românesc va servi doar în parte la securitatea energetică a Ungariei. Practic, dacă o înţelegere de acest gen s-ar prefigura, noi îi vom ajuta pe vecinii noştri să negocieze mult mai bine preţul gazului rusesc pentru consumatorii maghiari şi le vom uşura misiunea de a deschide pieţe de desfacere cu o resursă naturală de care ei nu prea beneficiază! Adică, în loc să modernizăm România cu gaz românesc, i-am ajuta pe maghiari să-şi întărească statul lor!

Acum, serios? Dar de ce oficialii statului român ar trebui să negocieze de pe poziţii de inferioritate cu omologii din Ungaria? Avem vreo datorie în faţa cuiva?

Ba din contră, guvernul de la Palatul Victoria ar fi trebuit să negocieze la greu, deja, cu Serbia şi Ucraina. O mare piaţă a gazelor naturale şi a îngrăşămintelor se va deschide în Ucraina, de exemplu, atunci când va expira în anul 2019 contractul dintre Naftogaz şi Gazprom. România, ce face?

Se vorbeşte, de exemplu, despre un interconector între România şi Serbia încă din anul 2011. Această magistrală ar transporta gaze naturale între cele două state pe o distanţă de 84 de kilometri şi ar putea să se conecteze la gazoductul BRUA! Dar pentru asta e nevoie de bani alocaţi investiţiilor şi de voinţă politică, nu?

Care este, de fapt, miza declaraţiei făcută de premierul Viktor Orban?

Când premierul Viktor Orban spune că Ungaria va scăpa cu gazul românesc de monopolul rusesc el trimite, de fapt, nişte bezele către Bruxelles pentru a câştiga bunăvoinţa Comisiei Europene iar oficialii UE să nu se opună planurilor maghiare de a opri gazoductul BRUA în Ungaria. Apoi, el mai încearcă să testeze opinia publică din România, ştiind că este sensibilă la discuţiile despre amestecul Rusiei în politica din regiune la fel cum este şi la amestecul Ungariei. Adică, e ceva de genul, dacă ar trebui să alegem între Ungaria şi Rusia, pe cine am pune degetul?

Totodată, Viktor Orban încearcă să mai facă ceva. Pe de-o parte, vrea să se lipească mai bine de acest proiect energetic promovat de Comisia Europeană, pe de altă parte continuă liniştit cu ruşii construcţia centralei nucleare de la Paks şi încearcă să deschidă şi noi pieţe regionale cu gazul românesc. E ca şi când ai călători pe o autostradă cu mai multe benzi, o raritate în România. 

Faptul că Viktor Orban a ieşit la declaraţii la două zile după ce MAE român a cam contrazis spusele ministrului de Externe ungur demonstrează că premierul Ungariei a vrut să arate cine este şeful în tot acest aranjament. Acest lucru este probat şi de faptul că guvernul României nu a mai reacţionat absolut deloc la spusele lui Orban. În plus, se pare că nu cu Guvernul şi cu premierul României se mai discută înţelegeri de acest gen, ceea ce este extrem de grav pentru ţara noastră.

Premierul Ungariei este conştient că nu i-a făcut României o ofertă de nerefuzat dar ştie că, în aceste zile, statul nostru de drept se clatină iar centrul atenţiei este poziţionat în altă direcţie. Prioritatea sunt legile justiţiei, subiectul gazelor naturale din Marea Neagră fiind tratat marginal în spaţiul public, deşi este vorba la mijloc de miliarde de euro cu care ţara noastră ar putea să îşi reînvie industria şi ar putea să le asigure consumatorilor casnici din provincie care se încălzesc cu lemne un trai mai bun.     

Declaraţiile premierului Viktor Orban vor mai servi intereselor celor din ţară care se opun exporturilor de gaze naturale din Marea Neagră, unele voci apărând prin Comisia de Industrii din Camera Deputaţilor. Să vezi acum discursuri naţionaliste. Cum, în anul Centenarului, România îşi vinde gazele ungurilor?

Nu! România ar trebui să-şi dezvolte pieţele centralizate de tranzacţionare a gazului pentru ca preţul să fie pentru consumator unul corect şi transparent, să creeze locuri de muncă în jurul acestui sector, să-i seducă pe inginerii români plecaţi peste hotare să se întoarcă acasă, să folosească banii obţinuţi pentru a construi şcoli, spitale şi drumuri, să revitalizeze industria, să investească în cercetare în acest domeniu şi să exporte produse cu valoare adăugată.

Oare de ce ne-am dori să transformăm Ungaria într-o mare putere regională?