Ultimul buget pe stil vechi

Au început dezbaterile pentru bugetul României. La fel de gâfâit, în buza Crăciunului, la fel de neprofesionist redactat şi dezbatut, la fel de lipsit de finalitate ca în ultimii 25 de ani. Audierile în Comisii - o formalitate. Votul în Plen - o simplă suită de discursuri politice. Totul este de fapt agreat după „negocierile” cu FMI şi Comisia Europeană.

Într-un stat cu guvern performant, bugetul reprezintă cea mai importantă pârghie de politică economică, iar dezbaterea acestuia cel mai important moment politic al anului. Într-un stat performant, Parlamentul naţional are capacitatea tehnică şi politică de a-şi exercita dreptul constituţional de control asupra Executivului. Într-un stat performant, mediile asociative şi societatea civilă sunt implicate permanent în dezbaterea şi monitorizarea elaborării şi execuţiei bugetare. Rezultatul - o alocare mai eficientă a banului public, eliminarea clientelismului şi a arbitrariului, dezvoltare, bunăstare şi predictibilitate.

Într-o Europă încă sub impactul crizei, întărirea guvernanţei economice a fost una dintre primele măsuri. Semestrul economic european şi recomandările Consiliului European pentru statele membre cad pe urechi surde şi pe mâini nepricepute la Bucureşti. Opiniile avizate ale Consilului Fiscal sunt primite cu ostilitate şi suspiciune.

Construit ca în anii '80, Legea Bugetului nu include nici astăzi o Lege de Execuţie Bugetară, care să indice modalitatea de a cuantifica eficacitatea resurselor alocate în funcţie de obiectivele asumate. Deşi Acordul de Parteneriat cu UE privind Perspectiva Financiară 2014-2020 a fost, în sfârşit, semnat, nici în 2014 nu se aduc elementele de bugetare multianuală, invocate ritualistic în fiecare campanie şi de actualul, dar şi de precedentele guverne ale României (în acordul cu Banca Mondială se prevede în mod explicit introducerea bugetării multianuale pentru educaţie şi sănătate).

Nici măcar în domeniile infrastructurilor şi al apărării, unde există un Master Plan convenit cu finanţatorii internaţionali şi, respectiv, obiective clare pentru anii care vin, în baza concluziilor Summit-ului NATO din Ţara Galilor, nu putem vorbi de un început de programare multianuală. "Nu avem capacitatea administrativă" - revine obsedant corul impotenţei asumate ca scuză pentru un status-quo care sleieşte politicile publice de eficacitate şi credibilitate, sursa principală a corupţiei sufocante.

Nici măcar de lucruri elementare, cum ar fi prioritizarea investiţiilor publice sau de bugetare corectă a strategiilor naţionale sau sectoriale aprobate nu este capabilă actuala elită politică şi birocratică a unei ţări parcă condamnată la proastă guvernare şi abonată la poziţii codaşe în clasamentele de dezvoltare umană, guvernanţă şi de competitivitate.

Un sfert de veac de confuzie şi mediocritate trebuie să se încheie în acest decembrie aniversar. Există suficiente resurse de competenţă, integritate şi îndrăzneală intelectuală în elitele noastre pentru a schimba sensul devenirii naţionale. Pe lângă multă discreditare morală (şi penală), incompetenţă şi amatorism, există în toate partidele politice, în elita tehnocratică, în sfera administraţiei şi a instituţiilor statului, în societate, în diaspora românească, suficient de mult talent, competenţă şi patriotism pentru a începe un nou ciclu al istoriei naţionale cu oameni, idei şi metode proaspete.

Un nou început, bazat pe o regulă a jocului schimbată şi pe un nou consens naţional, este astăzi necesar şi posibil. Un Proiect Naţional, ambiţios şi realist în acelaşi timp, asumat de noul Preşedinte şi de marile partide, dezbătut şi consensualizat în societate şi cu partenerii noştri strategici este aşteptat de la noul preşedinte şi de la un nou Guvern construit pe criterii de integritate, competenţă, performanţă şi credibilitate.

Să nu ratăm şansa enormă a unui nou început, de "resetare" a modului în care facem politică şi administrăm ţara. Evadarea României de la periferia Europei şi a economiei mondiale poate să devină o realitate. Este în puterea noastră să facem primul pas în noua eră, iar actualul proiect de buget să fie ultimul "pe stil vechi".