România are nevoie de o nouă dictatură

De obicei, la cumpăna dintre ani este vremea bilanţurilor. Analizăm ce a mers bine, ce a mers prost, ce trebuie să facem în viitor, cum putem îndrepta lucrurile. După cum se arată încă de pe acum, 2013 va fi un an dificil pentru România. Vom avea mult de muncă pentru a aşeza România pe făgaşul normal al unei ţări membre a Uniunii Europene.

Mediul de afaceri este încă îngheţat şi aşteaptă măsuri fiscale proactive şi stabilitate legislativă. Creditorii externi stau cu baierele pungilor deschise pentru a le ramburasa datoriile. Guvernul trebuie să se mişte rapid pentru a face rost de bani, pentru a recâştiga încrederea investitorilor străini şi pentru a scăpa de statutul de “lanternă roşie” în clasamentul european al atragerii fondurilor europene. Şi, colac peste pupăză, cele două mari tumori ale societăţii noastre, corupţia şi birocraţia, sufocă aproape totul. 

Iată aşadar, probleme structurale extrem de serioase cărora va trebui să le facem faţă în anul ce tocmai a început. Pentru a le rezolva cât mai repede şi cât mai eficient, cred cu tărie ca avem nevoie, astăzi mai mult ca oricând, de o nouă dictatură: dictatura legii. 

Deşi pare o sintagmă goală de conţinut, legea bine făcută şi aplicată cu simţ de răspundere reprezintă singura soluţie pentru a ieşi din noroiul tot mai dens în care ne-am afundat de ceva vreme încoace.

Iar cel mai la îndemână exemplu, că frica de lege chiar rezolvă problemele, este chiar unul de sezon. Ţineţi minte câţi răniţi ajungeau în noaptea de Revelion în spitale din cauza materialelor pirotehnice folosite necorespunzător? Câţi copii au rămas cu sechele pe viaţă din cauza faptului că se jucau cu rachete şi pocnitori care trebuiau folosite doar de profesionişti? Ei bine, odată cu adoptarea legii care interzice comercializarea materialelor pirotehnice periculoase, numărul celor care au de suferit din această cauză a scăzut simţitor. Este clar că frica de amenzile usturătoare sau chiar de închisoare le-a tăiat comercianţilor cheful de a mai vinde astfel de produse şi de a se umple repede de bani. Sigur că pe la câte un colţ de stradă mai găseai şi pocnitori interzise, dar evident vânzarea în masă a dispărut.  Dictatura legii şi-a spus cuvântul!

Dacă Guvernul ar pune mâine în dezbatere publică un proiect de lege cu privire la combaterea marii evaziuni fiscale, care ar avea stipulate şi următoarele prevederi: inspectorii ANAF vor putea ajunge la venituri şi de 5.000 de euro pe lună, în funcţie performanţe, iar pedepsele pentru cei prinşi că iau mită pleacă de la 15 ani de închisoare, aş fi primul care l-aş susţine. (am expus lucrurile extrem de simplist, tocmai pentru a evidenţia principiul). 

Sunt convins că un corp de elită al Fiscului format din profesionişti foarte bine plătiţi va scoate la suprafaţă o bună parte din economia neagră. Iar bugetul poate suporta în aceste condiţii plata acestor angajaţi. 

Aceeaşi rezolvare o văd şi în cazul instituţiilor care se ocupă de gestionarea fondurilor europene, şi în direcţiile din ministere care se ocupă de licitaţii, şi în companiile de stat care sunt adevărate găuri negre pentru buget. Niciodată nu vei putea combate corupţia şi evaziunea fiscală cu slujbaşi prost plătiţi care sunt automat coruptibili. 

Principiul - recompensă mare-pedeapsă aspră - poate schimba multe din paradigmele după care se ghidează astăzi instituţiile statului. Este nevoie doar de stabilirea priorităţilor, de voinţă politică şi de oameni profesionişti care să aplice dictatura legii. Cred că a asemenea abordare înseamnă de fapt reforma statului.