Lecţia de macroeconomie. 6 mituri privind rectificarea bugetară. Ce soluţii pentru o execuţie bugetară optimă?

Zilele trecute s-a realizat a doua rectificare bugetară din acest an. In fapt, nu este decât o acomodare a estimărilor iniţiale la realitatea economică. Circulă câteva mituri privind rectificarea bugetară, evoluţii ce trebuie analizate în detaliu.

Primul mit. Prin rectificarea bugetară s-a tăiat de la investiţiile din ultimele două luni ale anului. În teorie, aşa o fi, dimi­nua­rea investiţiilor are im­plicaţii negative asupra creşterii econo­mice. Este adevărat că România are nevoie de măsuri de încu­ra­jare a creşterii PIB, în special de investiţii pu­blice cu valoare adăugată mare. De acord, aşa scrie la manual. Dar aceste afirmaţii sunt corecte în condiţiile unei economii în care investiţiile publice sunt prioritizate efectiv, în care instituţiile publice vin cu proiecte fezabile, care să aducă valoare adăugată consistentă. În practică, aruncatul cu bani publici în ultimele două luni ale anului nu reprezintă investiţie publică, nu are decât efecte de multiplicare reduse, nu este decât o potenţială risipă. A te plânge de lipsa unor astfel de investiţii făcute în ultimele două luni ale anului este cel puţin ciudat şi nu cred că vrem să ne aducem aminte de cele 40.000 proiecte de „investiţii publice“ pornite majoritatea în ultimele două luni ale anului, cheltuieli făcute pe construcţia unor patinoare în pantă, săli de sport pentru persoanele în vârstă, bazine de înot plătite dar neîncepute sau pe locuri de joacă pentru „copiii“ de peste 80 de ani. Am avut timp de 12 ani cea mai mare pondere a investiţiilor publice în PIB dintre ţările UE şi cu toate acestea efectele de multiplicare în economie au fost aproape nule. Impactul asupra creşterii economice, încasărilor bugetare sau creării locurilor de muncă este marginal. Infrastructura a rămas precară. De aceea, cred că este de preferat raţionalizarea cheltuielilor publice (oricare ar fi destinaţia lor), menţinerea în angajamentul de deficit bugetar efectiv de până în 3% din PIB şi finanţarea predictibilă a unor proiecte cu valoare adăugată consistentă.

Al doilea mit. S-a tăiat de la infrastructură, de la investiţii şi se dau în plus la salarii şi la protecţie socială (inclusiv pensii). La cheltuieli de investiţii 2018, faţă de realizările 2017, există o creştere de 40%, de la 26,7 miliarde lei (realizări 2017) la 37,3 miliarde lei (estimarea pentru 2018). Deci nu se taie, ci se stopează o eventuală cheltuire ineficientă pe ultima sută de metri asa cum s-a întâmplat în anul 2016 când în 20 de zile din decembrie s-au cheltuit 30 miliarde lei. La Protecţie socială (inclusiv pensii) România are un procent alocat de 11,5% din PIB în 2017 iar media UE28 este de 19,1% din PIB. La cheltuielile cu personalul bugetar, ponderea în PIB a acestora în România este a treia cea mai redusă din UE – 8,3% în 2017, comparativ cu 10% media europeană din 2016. Ponderea în PIB a salariilor bugetarilor din România este cea mai redusă dintre ţările din Europa Centrală şi de Est – Bulgaria (9%), Polonia (10,3%), Ungaria (10,9%), Estonia (11,8%)

Al treilea mit. Rectificarea bugetară este negativă şi nu pozitivă. Dacă la rectificarea din aceste zile sunt 9,5 miliarde lei în plus la veniturile faţă de bugetul initial şi 10,7 miliarde lei în plus la cheltuieli faţă de prevederile bugetare iniţiale, cheltuieli pentru investiţii mai mari cu 40% fata de realizările anului 2017, menţinerea ponderii datoriei guvernamentale la 35% (a patra cea mai mică datorie din UE) şi se consolidează rezerva din Trezorerie (bufferul) la 31 miliarde lei echivalent (acoperă astfel peste 5 luni din necesarul curent de finanţare, peste recomandarea FMI de 4 luni), nu stiu ce ar putea fi negativ în toate aceste evoluţii. Mai mult, menţinerea angajamentului de deficit bugetar efectiv de 3% din PIB se face respectând şi toate măsurile de stimulare a mediului de afaceri şi a investiţiilor #newdevelopmentalism şi a măsurilor de creşteri de venituri #wageledgrowth, planul de cheltuieli privind înzestrarea militară precum şi cheltuielile angajate privind preluarea Presedinţiei Consiliului UE şi sărbătorirea Centenarului. Şi mai mult, maximizarea sub constrângeri în ceea ce priveşte potenţialul economic este ok. Prin creşterea PIB potential la 4,6% din PIB (cf estimarii Comisiei Europene) vom ajunge la o reducere a deficitului bugetar structural aproape de 3% (de la prognoza din primavara a CE de 3,8% din PIB deficit structural).

Al patrulea mit. Nu se poate obţine un PIB nominal mai mare dacă rata de creştere economică reală este mai mică. Este fals. România s-a confruntat cu o creştere de preţuri în anul 2018 deci este normal ca deflatorul PIB să fie mai mare faţă de estimări. Pe de altă parte se acuză faptul că se va obţine o creştere economică de 4,5%, mai mică decât estimarea iniţială de 5,5%. Da, anul acesta se estimează o creştere de 4,5%, dar este o creştere dublă faţă de prognoza privind media UE28 de 2,2%. În trimestrul 3, România a avut cea mai mare creştere dintre ţările UE28, când apostolii spuneau că intrăm în criză. Dacă vă veţi uita comparativ în Prognoza de Primăvară a CE 2018 şi Prognoza de Toamnă a CE 2018 o să observaţi că pentru 17 ţări din UE28 s-a redus estimarea de creştere economică pentru acest an.

Al cincilea mit. Prin încasarea de dividende la bugetul de stat se diminuează capacitatea de investiţii a companiilor de stat. Fals, puteam afirma acest lucru doar în condiţiile în care planurile de investiţii în respectivele companii erau executate integral şi sume semnificative nu zăceau în conturi bancare curente pe dobânzi de nimic. Pe de alta parte, statul român este acţionar majoritar în acele companii deci poate decide cum este mai bine să orienteze resursele financiare pe proiecte, analog acţionarilor privaţi.

Al şaselea mit. Puteau fi prevăzute cheltuieli mai mari cu dobânzile, având în vedere volatilitatea pieţelor financiare internaţionale. Da, s-a prevăzut o anumită tendinţă de acest fel, dar cine putea estima comportamentul volatil al pieţelor financiare, cine putea estima exact ce se va intampla cand FED si BCE au luat măsuri pentru reversarea relaxării monetare (Quantitative Easing)? Nimeni nu poate estima exact aceste efecte. Pe de altă parte, dacă mai avem în fiecare săptămână câteva declaraţii inconştiente privind criza din România (de 5 ani ni se tot spune că vine criza, zilnic) este posibil să mai avem creşteri ale cheltuielilor cu dobânzile. Totuşi, nici aici nu este cazul să exagerăm. Cheltuielile cu dobânzile s-au majorat la 9 luni cu numai 0,1% din PIB, Comisia Europeană anticipează o majorare de 0,1% din PIB pentru întregul an 2018 – conform AMECO, ponderea în PIB a cheltuielilor cu dobânzile va creşte de la 1,3% din PIB în 2017 la 1,4% din PIB în 2018, urmând a se stabiliza la acest procent şi în anul 2019. Pentru comparaţie, Ungaria a avut în 2017 cheltuieli cu dobânzile de 2,8% din PIB, iar Polonia de 1,6% din PIB.

Dar ce se poate face pentru a avea o mai bună programare şi execuţie bugetară în următorii ani? Sunt câteva soluţii de implementat urgent: în primul trimestru al anului 2019 introducerea contractelor şi a criteriilor de performanţă pentru instituţiile publice (cu două criterii importante, unul pentru realizarea integrală a planului de investiţii şi al doilea pentru absorbţia de fonduri europene); în al doilea rând, contract şi criterii de performanţă foarte stricte pentru ANAF, CNAS, ITM s.a; în al treilea rând, contract şi criterii de performanţă pentru managementul companiilor de stat (principalul criteriu după acela al obţinerii de profit va fi acela al execuţiei integrale a planurilor de investiţii); nu în ultimul rând ca importanţă, un audit al funcţiilor guvernamentale si al programelor de implementat, bugetele vor fi acordate in funcţie de proiecte.