Dar dacă am fi dat bani din buzunar pentru salvarea bancilor? Şi dacă ar fi dominat nesiguranţa şi corupţia?

In ultimele trei saptamani am constatat – fara a fi surprins – o intetire a atacurilor la unele dintre cele mai credibile institutii ale statului roman – Banca Nationala a Romaniei, SRI si DNA. Doctrina statului minimal – fara legi, fara reglementari, fara control, daca este posibil asezonat cu eutanasierea bolnavilor si a saracilor (vezi propunerea cinica din Lituania)– isi arata coltii.

Instrumentele folosite in lupta sunt zvonurile, lipsa de argumente rationale, manipularea indivizilor cu o educatie incompletă şi melanjul de franturi de informatii de tip barfa – am auzit că…, am inteles că trebuia să … , poate era mai bine să, ar fi putut face dacă… Nimic legal, nimic procedural,  nimic instituţional, nimic raţional, nimic logic.

Inconştient sau nu, aceste atacuri la credibilitatea instituţiilor strategice ale statului suprapuse contagiunii efectelor negative din cauza instabilităţii la nivel regional dar şi incertitudinii la nivel european ne arată cum apare în practică ceea ce se numeşte efectul de cauzalitate cumulativă – dezechilibre interne peste dezechilibre externe. Crearea de incertitudine, neîncredere … la nivelul a trei paliere – justiţie, siguranţă naţională şi posibile turbulenţe la nivel financiar este conditia sine qua non a instabilitatii institutionale, economice, politice si sociale.

Pare ca ne văicărim cam mult şi alunecăm prea uşor pe panta emoţionalului, proiectand prea adesea propriile noastre frustrari si nevroze.

Privind totuşi raţional, măsura eficacităţii instituţiilor din sistemul de justiţie şi de siguranţă naţională se vede cu ochiul liber. Nimeni nu (mai) este intangibil, capacitatea reactivă este puternică, slavă domnului nu ne-a fost dat să trăim vreun act terorist în România. O mână de oameni – nu ştiu dacă nu plătiţi total inechitabil în comparaţie cu valoarea adăugată adusă - a reuşit să pună pe picioare un sistem integrat în care numai fraierii s-ar apuca să mai comita ilegalitati.

Dinspre sistemul financiar, reglementarea este eficace din moment ce nu am văzut crize , nimeni nu şi-a pierdut niciun leu din depozite (deşi am văzut ţări dezvoltate unde s-a instalat panica bancară în ultimii ani, nu?) şi nu am scos niciun ban din buzunar pentru a contribui la salvarea băncilor.

Chiar aşa! Ce s-ar fi întâmplat dacă fiecare dintre noi ar fi băgat mâna în buzunar pentru a contribui la salvarea vreunei  bănci. Ce breaking news uri am mai fi contemplat atunci, ce văicăreli că s-au luat banii de pâine pentru a salva “cămătarii moderni”! (a nu se înţelege de aici că sunt de acord cu comisioanele ridicate, cu clauzele abusive sau alte manevre demne de contestare la tribunal sau la ANPC dar nici cu plimbarea persoanelor cu probleme de rambursare a creditelor de la interesele bancilor la interesele avocatilor).

Dar tot obiectiv privind, să vedem - de fapt - cât am plătit fiecare dintre noi pentru a salva vreo / sistemul din România? Este poate măsura cea mai bună a eficienţei reglementării de către BNR, nu? Datele statistice oficiale Eurostat arata asa. Dacă am fi scos noi / se vor scoate din buzunar pentru măsuri de recapitalizare a bâncilor (fără garanţii) câte 4561 euro aşa cum a făcut fiecare cetăţean belgian sau 2956 euro cum au făcut cei din Danemarca? Dacă am fi contribuit cu 2431 euro cum a făcut fiecare cetăţean german? Sau cu 50792 euro cum a scos/ va scoate fiecare cetăţean irlandez, 902 euro fiecare polonez sau 113 euro fiecare cetăţean maghiar?