Coface: După creşterea economică uriaşă va urma o recesiune pentru care România nu este pregătită. Déjà vu 2009?

Coface: După creşterea economică uriaşă va urma o recesiune pentru care România nu este pregătită. Déjà vu 2009?

Creşterea economică de anul trecut, de aproape 7%, va fi urmată inevitabil de o perioadă de stagnare sau chiar de declin a afacerilor (recesiune economică) pentru care România nu este pregătită, a afirmat Eugen Anicescu, country manager Coface România.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Cred că ne-am atins anumite limite la creşterea economică. Cum vă simţiţi cu o creştere economică de 7% ? Este ca şi cum ne-am fi dopat, pentru că este o creştere peste potenţialul nostru. Ar trebui să plutim, dar eu nu simt asta şi cred că nici dumneavoastră. (...) Este o certitudine că, la un moment dat, ne vom confrunta şi cu o recesiune. Atunci cred că ar trebui să vorbim şi despre ce se va întâmpla dacă acest lucru se va produce şi cum ar trebui să ne pregătim”, a declarat Anicescu.
 
Potrivit datelor prezentate de specialiştii Coface în cadrul Conferinţei de Risc de Ţară, companiile din România nu arată mai bine decât în 2007, încasând (în 2016) creanţele şi la 104 zile, faţă de 60 zile. În ce priveşte gradul de capitalizare, în 2016 acestea aveau un grad mai redus - de 28%, comparativ cu 35% în 2007.
 
„Practic, în acest moment, per ansamblu, companiile româneşti au un capital circulant negativ. Acest lucru arată că, în ansamblu, companiile au slăbit, dar nu voi spune că nu sunt şi companii care, de-a lungul acestor ani, s-au consolidat”, a adăugat Anicescu.
 
Déjà vu 2009: nici atunci politicienii nu recunoşteau criza
 
Trebuie amintit că, în 2009, când şi România intrase în plin în criza economică mondială declanşată de falimentul Lehman Brothers (15 septembrie 2008), politicienii români nu recunoşteau dificultăţile în care se afla România: economia „duduia“, premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, spunea că românii vor profita de criză ca să îşi cumpere apartamente ieftine în SUA, bugetul pe 2009 era construit pornind de la premisa că economia o să crească cu 6,5%, iar guvernatorul BNR Mugur Isărescu ne spunea în mai 2009 că ţara noastră „a trecut de punctul cel mai de jos al crizei“.
În 2010, România a trebuit să ia unele dintre cele mai dure măsuri de austeritate: salariile bugetarilor s-au tăiat cu 25%, beneficiile sociale au scăzut cu 15%, iar TVA a fost majorat de la 19% la 24%.
 
Pe scurt, în primii ani ai crizei economia României a scăzut dramatic, după care revenirea a fost greoaie.
 
Cum (nu prea) s-au descurcat companiile româneşti
 
Sectorul industrial a fost unul dintre cele mai greu încercate de criza economică. Dacia a oprit în toamna lui 2008 producţia pentru o perioadă, dar în anii următori a dezvoltat o strategie bazată pe exporturi, profitând de programele de tip Rabla din Vestul Europei, devenind în prezent cel mai mare exportator şi cea mai mare companie din România.
 
În metalurgie, ArcelorMittal şi-au redus capacitatea de producţie la combinatele pe care le deţine în România. Din 2011, compania a înregistrat mari probleme cu certificatele verzi prin care statul susţine sectorul energiei regenerabile, aceeaşi problemă înregistrând-o şi producătorul de aluminiu Alro. Tot din domeniul metalurgic, grupul rus Mechel s-a retras din România în anul 2012, iar combinatele de la Târgovişte, Brăila, Buzău, Câmpia Turzii şi Oţelul Roşu au intrat, rând pe rând, în insolvenţă. 
 
În industria chimică, Oltchim înregistra deja probleme în 2008, totul culminând cu privatizarea ratată din anul 2012 cu „investitorul“ Dan Diaconescu. În 2013, Oltchim a intrat în insolvenţă, statul scoţând de mai multe ori combinatul la licitaţie, dar fără succes. 
 
Tot în sectorul industriei chimice, grupul InterAgro – patronat de omul de afaceri Ioan Niculae – a primit câţiva ani gaze ieftine de producţie internă, alături de Azomureş. Din 2014 însă, InterAgro a închis producţia la toate cele şase combinate de îngrăşăminte chimice deţinute, din cauza scumpirii accelerate a gazelor. 
 
În domeniul mineritului, statul a ratat privatizarea Cupru Min în 2012, după ce nu s-a mai înţeles asupra clauzelor contractuale cu canadienii de la Roman Copper, în vreme ce Guvernul Ponta a dorit să resusciteze proiectul aurifer de la Roşia Montană în 2013, dar proiectul a fost abandonat după protestele masive ale populaţiei.
 
Criza a adus mari probleme şi în sectorul energetic. Petrom a închis în anul 2009 combinatul chimic Doljchim, iar din 2011 a anunţat că închide şi rafinăria Arpechim Piteşti. În domeniul electricităţii, Strategia Energetică din 2007 estima creşteri puternice ale consumului în România, dar s-a întâmplat fix pe dos din cauza scăderii activităţii industriale.
 
Hidroelectrica a intrat în insolvenţă în anul 2012 din cauza contractelor cu „băieţii deştepţi“ şi a secetei, iar Regia Autonomă de Activităţi Nucleare (RAAN) a urmat aceeaşi cale în 2013. 
 
Din cauza crizei, investitorii au abandonat rând pe rând marile proiecte energetice susţinute de stat, precum reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, Tarniţa sau termocentralele de la Borzeşti, Doiceşti, Brăila şi Galaţi.
citeste totul despre: