Câţi pensionari va avea România peste 50 de ani şi cu cât va creşte speranţa de viaţă

FOTO Shutterstock

România se confruntă cu o problemă demografică serioasă: populaţia va continua să scadă, numărul salariaţilor va descreşte, cel al pensionarilor va creşte şi, deci, raportul dintre salariaţi şi pensionari se va diminua.

„În aceste condiţii, sistemul de pensii trebuie să asigure un nivel de viaţă decent pensionarilor, în condiţiile menţinerii sustenabilităţii bugetare. În acest scop, sunt necesare intervenţii coordonate în întreg sistemul public cu privire la stimularea continuării activităţii, stagiul de cotizare, formula de calcul şi mecanismele de indexare”, se arată la capitolul „Reforma pensiilor” din Planul Naţional de Rezilienţă şi Redresare. 

Potrivit acestuia, sustenabilitatea este un subiect important pe agenda europeană, fiind analizată prin mai mulţi indicatori ce sunt monitorizati în diferite publicaţii periodice ale Comisiei Europene. Sustenabilitatea finanţelor publice are la bază o serie de factori determinanţi, atât factori cantitativi cât şi factori calitativi precum: poziţia bugetară iniţială din prisma deficitului bugetar în raport cu nivelul datoriei, costul îmbătrânirii populaţiei şi modificarea structurii demografice cu implicaţiile aferente, calitatea cheltuielilor publice precum şi destinaţia acestora, etc. 

Evaluarea situaţiei României a fost influenţată semnificativ de prevederile legii pensiilor care includeau o creştere de semnificativă a punctului de pensie şi modificări ale formulei de calcul a pensiilor. Estimările din Raportul de îmbătrânire a populatiei (Ageing Report 2021) indică o creştere a cheltuielilor cu pensiile comparativ cu evaluările anterioare.

Exerciţiul precedent (anul 2018) al Raportului privind îmbătrânirea populaţiei prezenta o evoluţie echilibrată a costurilor bugetare, media europeană a sporului cheltuielilor strict legate de îmbătrânirea populaţiei fiind de 1,7 pp. 

În runda de proiecţie 2021, două treimi din totalul statelor membre estimează, la orizontul anului 2070, o creştere mai pronunţată a ponderii în PIB a acestui tip de cheltuieli. Efortul general în rândul statelor membre se îndreaptă şi mai departe în direcţia ajustărilor şi reformelor din sectoarele pensiilor, sănătăţii şi asistenţei sociale. 

Creşterea cheltuielilor cu pensiile este determinată atât de indexările ad-hoc ale punctului de pensie, de formula de indexare mai generoasă pe termen lung dar şi de recalcularea pensiilor prin noua formulă de calcul, potrivit Legii nr.127/2019.

În perioada 2013-16 indexarea punctului de pensie a fost în medie de aproximativ 4% pe an, dar începând cu anul 2017 creşterile ad-hoc au inceput sa fie mai pronunţate (punctul de pensie a crescut cu 65% în perioada 2017-20).

Proiecţiile incluse în Raportul privind îmbătrânirea populaţiei, ediţia 2021, indică o creştere a ponderii cheltuielilor cu pensiile din pilonul 1, de la 8,1% din PIB în anul 2019 la circa 14% din PIB la finele decadei 2040-50, urmată de o scădere treptată, către finele perioadei de prognoză în 2070.  

România înregistrează un risc ridicat privind sustenabilitatea, determinat de creşterile mari ale cheltuielilor cu pensiile estimate, având în vedere legislaţia în vigoare (Legii nr.127/2019). În Raportul de monitorizare a sustenabilităţii datoriei publice, publicat la începutul anului 2021, comparativ cu raportul anterior, România înregistrează o creştere a riscului privind sustenabilitatea finanţelor publice pe termen scurt de la nivel scăzut la nivel ridicat. 

Astfel, Romania se alătură unui grup restrâns de state membre care înregistrează risc ridicat pe toate orizonturile de timp analizate. Raportul precizează că, în cazul României, clasificaţia de risc ridicat este determinată şi de creşterea cheltuielilor cu îmbătrânirea populaţiei. Comparativ cu evoluţiile la nivel european, ritmul de majorare a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populaţiei este caracterizat în România de o modificare accentuată a piramidei vârstelor.

Schimbările demografice vor modifica structura populaţiei României. Amploarea şi viteza îmbătrânirii populaţiei depind de tendinţele viitoare în ceea ce priveşte speranţa de viaţă, fertilitatea şi migraţia. Procesul de îmbătrânire va modifica raportul dintre populaţia la vârsta de pensionare şi populaţia activă, ceea ce va aduce schimbări în structura pe vârste şi implicaţii pe piaţa forţei de muncă.

Raportul dintre persoanele în vârstă de peste 65 de ani şi cele în vârstă de muncă (15-64 de ani) va creşte, ceea ce înseamnă că în perspectiva următorilor ani sistemul public de pensii va avea resurse mai diminuate în raport cu cheltuielile. 

Rezultatele previziunii demografice oferite de Eurostat pentru România, indică o scădere semnificativă a populaţiei, cu 5,7 milioane persoane mai puţin în 2070 comparativ cu anul 2019. Deşi populaţia tânără este în scădere ca urmare a numărului tot mai redus al femeilor aflate la vârsta de fertilitate, există totuşi o serie de semnale pozitive din creşterea ratei fertilităţii.

Pe de altă parte, conform estimărilor Eurostat (EUROPOP2019), în România, speranţa de viaţă la naştere pentru bărbaţi este estimată să crească cu aproximativ 12 ani pe parcursul perioadei de proiecţie, de la 71/9 în 2019 la 83/5 ani în 2070. 

Speranţa de viaţă la naştere este estimată să crească cu 9 ani pentru femei, de la 79/5 ani în 2019 la 88/5 în 2070, ceea ce indică o uşoară convergenţă a speranţei de viaţă între bărbaţi şi femei. Pe termen mediu şi lung, evoluţia sectorului de pensii va fi  influenţată de perspectivele demografice date de evoluţia ratei natalităţii şi a speranţei de viaţă şi de procesul natural de îmbătrânire a populaţiei.