Atenţie la preţurile de transfer!

Având în vedere faptul că suntem în plin sezon estival, ca un început de lună „a lui cuptor”, gândul mă duce la un film de comedie intitulat „Atenţie la pana de vultur”, cu îndrăgitul actorul Bud Spencer, ce joacă rolul unui aventurier şi care face echipă cu un indian Girolamo (Amidou) ce supravieţuiesc în Vestul Sălbatic.

Indianul este capturat, dar pe drum aventurierul îl salvează de oamenii legii după ce simulează un atac al indienilor, ne relatează Wikipedia.

Dar, să revenim la lucruri mai serioase abordând o temă de actualitate pentru corporaţii, ce se poate poziţiona în oglindă cu filmul de comedie amintit ce ne va arăta că filmul bate realitatea.

Totul a pornit de la o inspecţie fiscală la o Societate, ce s-a finalizat cu stabilirea în sarcina sa a unor obligaţii fiscale suplimentare, un impozit pe profit suplimentar, ca urmare a ajustării preţurilor de transfer practicate în relaţie cu o entitate afiliată din Coreea de Sud, în cadrul tranzacţiei privind bunurile achiziţionate de la agentul economic indicat.

Nedumerirea este legată de modul de stabilire al acestor obligaţii şi impactul financiar şi bugetar asupra lui, cu privire la modul de tratarea acestui mecanism imprevizibil contabil şi fiscal, al preţurilor de transfer între societăţii afiliate.

Pentru a înţelege acest malaxor pe termen lung, vom efectua o descriere punctuală, păstrând discreţia necesară şi pentru a trage un semnal de alarmă pentru cei avizaţi.

Prezentăm în cele ce urmează: tranzacţia analizată în cadrul inspecţiei fiscale; modalitatea de documentare a tranzacţiei de către Societate, în cadrul preţului de transfer; precum şi abordarea organului fiscal cu privire la schimbarea părţii testate, care a dus la ajustarea preţului de transfer.

Scurtă descriere.

Societatea face parte ca unitate de producţie a unui grup cu sediul în Coreea de Sud, ce produce piese şi accesorii pentru motoare de autovehicule (prin asamblarea părţilor componente), utilizate în industria auto, care sunt livrate către entităţi terţe, în special către entităţi membre ale grupului Renault.

În activitatea sa de producţie, Societatea desfăşoară tranzacţii cu societatea – mamă din Coreea de Sud, şi anume, achiziţii de sub-ansamble de la aceasta din urmă. Acestea sunt la rândul lor achiziţionate de societatea – mamă de la furnizori neafiliaţi de pe piaţa coreeană. Societatea - mamă achiziţionează sub-ansamblele, se împachetează şi le trimite printr-un port din Coreea de Sud, suportând cheltuielile cu transportul şi asigurarea până la portul din Constanţa.

Societatea suportă costurile cu descărcarea mărfurilor în portul din Constanţa, vămuire şi transport până la sediul din România.

Societatea a întocmit preţul de transfer pentru a documenta şi justifica preţurile de transfer asociate achiziţiilor de bunuri de la societatea – mamă. Întrucât tranzacţiile desfăşurate între entităţii afiliate priveşte achiziţia de bunuri, Societatea a procedat la verificarea şi documentarea faptului că preţul practicat de entitatea mamă pentru vânzările de bunuri către Societate corespund unor preţuri de piaţă, respectiv nivelul unor preţuri pe care Societatea le-ar fi practicat pentru a achiziţiona bunurile în mod direct de la furnizorii neafiliaţi.

Metoda marjei nete.

Metoda aplicată în dosarul pentru evaluarea preţurilor de transfer şi pentru a concluziona cu privire la respectarea principiului valorii de piaţă în cadrul tranzacţiilor analizate a fost metoda marjei nete.

Deşi iniţial Societatea a aplicat metoda comparaţiei preţurilor, aceasta din urmă a generat rezultate care au variat în perioada analizată, în condiţiile, în care preţul mediu la care s-a raportat societatea – mamă şi la care s-a aprovizionat cu sub-ansamble de la entităţi terţe s-a situat fie peste, fie sub sub nivelul preţului la care societatea – mamă a vândut mai departe sub-ansamblele către firma din România.

Din acest motiv, Societatea a considerat că este prudent aplicarea metodei marjei nete prin prisma testării profitabilităţii înregistrată de entitatea afiliată societăţii – mamă.

În acest sens, în cadrul dosarului a fost prezentată analiza funcţională a tranzacţiilor în urma căreia s-a constat că entitatea mamă îndeplineşte rolul unui intermediar în aprovizionare, deci este entitatea care are profilul funcţional şi de risc mai redus în cadrul tranzacţiilor analizate. În acest motiv, societatea – mamă a fost selecţionată ca entitate testată în cadrul acestei tranzacţii.

Aplicarea metodei a implicat mai departe realizarea unui studiu de comparabilitate prin selectarea unui eşantion de companii comparabile din baza de date Amadeus care cuprind date publice.

Mai departe, în vederea formulării unei concluzii cu privire la respectarea principiului valorii de piaţă, Societatea a realizat o comparaţie între indicatorul de profitabilitate testat al societăţii – mame în cadrul tranzacţiei analizate şi indicatorul de profitabilitate obţinut de societăţii independente comparabile.

Concluzia analizei de preţuri de transfer a fost că societatea – mamă nu a reuşit să îşi acopere costurile directe şi a înregistrat pierderi din vânzarea bunurilor către Societate, în contextul în care societăţile incluse în eşantionul de comparabilitate prezintă indicatori de profitabilitate pozitivi, de valori superioare, acestea obţinând profit după ce şi-au acoperit atât costul direct, cât şi costurile indirecte şi generale – administrative.

Opinia inspecţiei fiscale.

Urmare a analizei dosarului preţurilor de transfer prezentat de Societate în data de 05.08.2019, s-a constat faptul că, pe anii 2015 - 2018, substanţa economică prevalează cadrul juridic al acesteia.

Partea testată aleasă a fost societatea - mamă din Coreea de Sud, pentru care informaţiile verificabile şi publice nu sunt disponibile pe baza de date Amadeus, analiza este bazată pe tabele, fără a se porni de la bilanţul contabil al societăţii – mame, fără a exista o segmentare a datelor pentru România, fără să fie organizată pe centre de cost, care să permită analiza funcţională a tranzacţiilor cu Societate din România, în funcţie de regiunile geografice, (se reţine că vânzările grupului în Europa reprezintă un procent de 8,21 % din cifra de afaceri pe anul 2017).

În condiţiile acestea, datele utilizate nu sunt publice şi verificabile, ele provin dintr-o bază privată accesibilă numai societăţii – mamă. Chiar dacă echipa de inspecţie fiscală a avut acces la baza de date Orbis, bază în care pot fi editate date financiare ale societăţii – mamă, acestea sunt disponibile pentru întreaga sa activitate.

În esenţă, Societatea din România, poate fi caracterizată prin prisma activităţii pe care o desfăşoară ca un producător pe bază de comandă care achiziţionează materii prime de la furnizori afiliaţi, în proporţie de 70 % ca medie în anii 2016 – 2018, şi de la furnizori de pe piaţa locală Română şi vinde către clientul unic al acestuia Renault.

Analiza funcţională realizată de Societate prin folosirea de date tabelare în dosarul preţurilor de transfer prezentate, cu privire la societăţile comparate, nu respectă prevederile din Ordinul nr. 442 din 2016, (Anexa nr. 3, Secţiunea A, Informaţii despre grup), având în vedere că aceste date nu au disponibilitate ca şi informaţii publice, nu sunt date din documente oficiale, precum, bilanţul contabil şi declaraţiile depuse la organele fiscale competente şi preluate în baza de date Orbis, având în vedere că societatea mamă – afiliată nu are sediul în Europa.

Astfel, folosirea de date comerciale, date ce se obţin din calcule tabelare, nu respectă caracteristicile de date publice prevăzute de textul de lege. În condiţiile, în care contribuabilul a utilizat în cadrul analizei de comparabilitate, baze de date private şi comerciale, pentru întocmirea studiilor de analiză comparativă prezente în dosarul preţurilor de transfer.

În condiţiile, în care A.N.A.F. are acces la baza de date Orbis / Amadeus, în care Amadeus oferă informaţii doar despre societăţile din Europa, respectiv, Orbis unde sunt prezentate societăţile din întreaga lume, într-o formă standardizată, unitară, a situaţiile financiare depuse de către acestea.

În absenţa posibilităţii de a certifica informaţiile prezentate de către contribuabil întrucât nu este prezentată sursa, modul de colectare şi prelucrare a acestora, se poate genera o situaţie în care contribuabilul a utilizat comparabile comerciale, şi nu oferă informaţii suficiente de detaliate pentru a susţine metoda preţurilor de transfer utilizată, aspect care nu este conform O.P.A.N.A.F. nr. 442 din 22.01.2016, art. 10, O.P.A.N.A.F. nr. 222 din 08.02.2018, art. 6 şi Codul de conduită privind documentaţia preţurilor de transfer, publicat în Jurnalul Oficiului al U.E. nr. C176/1 din 28.07.2006, paragraful 3.31, 3.34 şi 5.3.

În concluzie, partea testată a fost modificată de echipa de inspecţie fiscală prin înlocuirea societăţii – mamă din Coreea de Sud cu Societate din România. Astfel, au fost retratate în oglindă tranzacţiile cu afiliaţi, analizându-se în loc de vânzările societăţii-mamă, achiziţiile de bunuri ale Societăţii din România.

Studiul de caz.

A fost aleasă în acest sens ca şi metodă de analiză marja tranzacţională netă, respectiv un indicator de profitabilitate în concordanţă cu partea testată, respectiv achiziţiile de la afiliaţi şi este aleasă ca indicator rata rentabilităţii veniturilor ROS, în oglindă faţă de indicatorul prezentat în dosar, rata de rentabilitate al costurilor RTTC.

Indicatorul de profitabilitate măsoară relaţia dintre profit şi următoarele elemente: vânzări, costuri înregistrate sau resursele implicate. Utilizarea unui indicator dat depinde de natura activităţilor părţilor testate, precum şi de acurateţea datelor disponibile. Acesta reflectă o măsură a remuneraţiei pe care compania testată ar fi primit-o în cazul în care ar fi tranzacţionat cu o parte afiliată. Mai mult, liniile directoare OCDE descriu ca ROS ca pe un indicator de eficienţă folosit în aplicarea metodei marjei nete, adecvat pentru activitatea de producţie.

Metoda marjei nete tranzacţionale testează caracterul concurenţial depline a preţului de transfer într-o tranzacţie controlată prin compararea profiturilor obţinute de una dintre părţile implicate în tranzacţii controlate cu profiturile obţinute de părţile necontrolate implicate în activităţi comerciale similare.

Având în vedere ponderea anuală a achiziţiilor de la afiliaţi conform dosarului de preţ de transfer, între 60 – 90 % din achiziţiile de bunuri, s-a luat în calcul valoarea veniturilor anuale, stabilite ca şi rentabilitate globală a Societăţii, şi a profiturilor operaţionale anuale, stabilind ulterior indicatorul financiar utilizat în analiză de rata rentabilităţii vânzărilor = profit operaţional / venituri din exploatare, din tranzacţiile derulate de Societate.

Pe anul 2015, la venituri de 40.000.000 lei şi pierderi operaţionale de – 5.500.000 lei, indicator de profit ROS este de – 13,75 %. Pe anul 2016, la venituri de 60.000.000 lei şi profit operaţional de 1.500.000 lei, indicator de profit ROS este de 2,50 %. Pe anul 2017, la venituri de 55.000.000 lei şi profit operaţional de 1.000.000 lei, indicator de profit ROS este de 1,818 %. Pe anul 2018, la venituri de 50.000.000 lei şi profit operaţional de 900.000 lei, indicator de profit ROS este de 1,80 %.

Urmare a verificării asupra modului de întocmire a dosarului de preţ de transfer, s-a recalculat intervalele intercuartile pe perioada 2015 – 2018: cuartila inferioară: 1,89 %; 2,59 %; 2,56 %; 2,82 %; cuartila superioară: 8,88 %; 6,48 %; 6,20 %; 6,98 %.

Astfel, s-au diminuat cheltuielile aferente achiziţiilor de bunuri de la filială: Pe anul 2015, de 6.256.250 lei = (40.000.000 lei + 5.500.000 lei) x 13,75 %, în condiţiile, în care nu se încadrează în intervalul între (1,89 % şi 8,88 %); Pe anul 2016, de 1.462.500 lei = (60.000.000 lei - 1.500.000 lei) x 2,50 %, în condiţiile, în care nu se încadrează în intervalul între (2,59 % şi 6,48 %); Pe anul 2017, de 981.720 lei = (55.000.000 lei - 1.000.000 lei) x 1,818 %, în condiţiile, în care nu se încadrează în intervalul între (2,56 % şi 6,20 %); Pe anul 2018, de 883.800 lei = (50.000.000 lei - 900.000 lei) x 1,80 %, în condiţiile, în care nu se încadrează în intervalul între (2,82 % şi 6,98 %).

Împlicit impozitul pe profit suplimentar; pe anul 2015, de 121.000 lei = [(6.256.250 lei – 5.500.00 lei) x 16 %]; pe anul 2016, de 234.000 lei = [(1.462.500 lei) x 16 %]; pe anul 2017, de 157.075 lei = [(981.720 lei) x 16 %]; pe anul 2018, de 141.408 lei = [(883.800 lei) x 16 %].

Concluzii.

1.Inspecţia fiscală nu a solicitat informaţii pentru a verifica acurateţea datelor financiare puse la dispoziţie de Societate.

2.Nu s-a respectat principiul prevăzut la pct. 3.18 din Ghidul OECD, ce precizează: alegerea părţii testate ar trebui să fie în concordanţă cu analiza funcţională a trazacţiei. Ca regulă generală, partea testată, (....) va fi cel mai adesea cea care are funcţionalitatea mai puţin complexă analizată.

3.Modul ideal, pentru a ajunge la cea mai precisă aproximare a condiţiilor de piaţă, principiul valorii de piaţă ar trebui aplicat tranzacţie cu tranzacţie, pct. 3.9 din Ghidul OECD.

4.Atunci când metoda de preţuri de transfer ce se potriveşte cel mai bine circumstanţelor cazului, (….) mai sunt necesare informaţiile financiare ale părţii testate, indiferent dacă partea testată este o entitate naţională sau una din străinătate, (…..) sunt necesare informaţii suficiente pentru a aplica în mod fiabil metoda selectată părţii străine şi a permite examinarea de către administraţia fiscală din ţară părţii netestate a modului în care a fost aplicabilă metoda, pct. 3.22 din Ghidul OECD.