Apocalipsa economică după Ponta – sau de ce strugurii n-ar trebui să fie acri nici pentru liberali

După ce s-a decis reducerea TVA la alimente, au urmat câteva zile în care spaţiul media a fost inundat de argumente, din cele mai diverse. Pe lângă concluzia cvasi-generală că măsură va ajuta economia şi pe cei cu venituri medii şi mici (doar liberalii s-au trezit să fie conservatori şi să plângă de soarta celor bogaţi, care nu beneficiază şi ei mai mult de pe urma deciziei), au apărut şi opiniile scepticilor.

Iar noua tendinţa, care va începe din această perioadă, va fi aceea de a spune că economia creşte, de fapt, fără nici o legătură cu Guvernul; ba, dimpotrivă, Guvernul este cel care a pus piedici unei economii care, altfel, ar fi duduit mai tare şi care n-are nevoie de un stat care să o reglementeze. 

Libertarienii români (o specie aparte de neoliberali, care continuă să spună că statul e mamă relelor, iar libera iniţiativă a mediului privat este singurul lucru care contează) vor dezvolta teorii prin care să arate că succesul încasărilor, creşterea economică, preţurile mai mici şi, implicit, consumul mai mare „sunt consecinţe ale unei „€œmâini invizibile” pe care noi, ca fraierii, încercam să o blocăm şi să o reglementăm“.

Înainte ca aceste teorii să prindă cheag (mă mir că liberalii Predoiu, Blaga, Ialomiteanu, Videanu şi ceilalţi nu le-au prezentat mai rapid), trec în revistă câteva mituri uşor de demontat de către cei care au o minima bună-credinţa: 

Mitul 1 – Economia crestea singura mai mult daca era lasata in pace de stat! Insa, Guvernul care a retras cel mai mult statul din economie a fost Guvernul Boc – prin blocarea investitiilor, demiteri in aparatul bugetar, taierea salariilor si stimularea angajatilor sa mearga de la stat la privat. A ajutat la ceva? Sigur, nu! In anii 2012-2014, Romania putea avea soarta unei Spanii sau a unei Portugalii (in care austeritatea a macinat si in care apropierea de scenariul grecesc a fost periculos de mare). In schimb, Romania a reusit crestere economica, deblocarea absorbtiei de fonduri europene (care au adus zeci de miliarde de euro in ultimii ani in economia reala), oprirea risipei din ministere (aici au scazut cheltuielile in ultimii ani, in timp ce investitiile publice au fost constante an de an – verificati statisticile oficiale, nu discursul opozitiei). In plus, Guvernul actual, in paralel cu neafectarea luptei impotriva coruptiei (banui ca acum nu mai crede nimeni ca Ponta s-a bagat peste Justitie), a dat drumul la masuri pro-mediul de afaceri: neimpozitare profit reinvestit, reducere CAS, reducere TVA paine etc. Adica, masurile pe care liberalii ar trebui sa le salute, nu sa le critice doar pentru ca nu le-au luat ei. Efectul? Dupa cativa ani de scadere economica – in ultimii 3 ani, PIB-ul a crescut constant cu cca 3%, inflatia e la minim istoric, salariile si pensiile cresc.

Mitul 2 - Guvernul actual ia masuri pentru cei saraci, dar nu face nimic pentru investitii si competitivitate. Si aici e gresit, iar recursul la istorie ajuta din nou. Cei care au blocat investitiile sunt cei din guvernele Boc-MRU, tot ei fiind cei care i-au saracit pe cei cu venituri mici si medii. In schimb, in ultimii 3 ani, Guvernul a redus cheltuielile cu bunuri si servicii, cu subventii si dobanzi, dar a mentinut constante cifrele de investitii publice, in paralel cu masurile sociale. Un exemplu dintr-o zona in care cu siguranta se putea mai mult – kilometrii de autostada. Aici, Guvernul Ponta a inaugurat in ultimii 3 ani aproape 300 de km de autostrada (adica, in 3 ani cat s-a inaugurat in 12 ani de dinainte). Nu e propaganda, ci sunt date certe, usor de verificat in orice statistica. Sigur ca se poate mai mult, dar comparatia Boc-Ponta trebuie facuta.

Mitul 3 – Guvernul nu face nimic sa ii ajute pe cei din clasa de mijloc, pe intreprinzatori! Vocile de dreapta nu sunt bucuroase sa admita, dar cele mai multe rezultate pro-afaceri au venit din guvernarea stangii. Conform Doing Business 2015 (facut de Banca Mondiala, nu de vreun ong local), Romania a crescut peste 20 de locuri la usurinta de a face afaceri, 30 de locuri la initierea unei afaceri si peste 80 de locuri la usurinta platii taxelor. Numarul mediu de taxe platite anual a ajuns la 14 (de la 113 in vremea guvernului Boc). Sunt cifre care, din cauza ca au fost facute publice de Banca Mondiala in octombrie anul trecut (deci, in plina campanie) nu au fost niciodata crezute si acceptate de presa noastra. Asta nu le face mai putin reale si, ce e cel mai important, nu inseamna ca ele nu constata o schimbare in bine in Romania.

Mitul 4 – Socialistii maresc taxele, in timp ce liberalii le scad! O fi asa in teorie, dar in Romania e taman invers! La noi, cei care sunt azi in noul PNL au marit taxele (in 2010 – au marit TVA si CAS), in timp ce social-democratii le-au scazut. Acest guvern a scazut taxele, nu le-a crescut.

​Cand cauti pe net, vezi ca abunda in stiri (initiate de tot felul de agentii de stiri si de surse de media aflate in insolventa sau in diverse faze de razboi cu institutiile statului) in care Guvernul de stanga e acuzat de mariri de taxe. Daca verifici nivelul real de taxe si il compari cu cel din urma cu 3 ani, constanti cat de mult difera realitatea de propaganda – TVA si CAS au scazut, cota unica e bine-mersi, numarul de taxe parafiscale au scazut major (cca 100 desfiintate sau comasate), iar procedurile incep sa fie tot mai simple (depunerea online de declaratii de venit este ceva ce parea o idee SF acum cativa ani). Pentru un partid de stanga, o astfel de statistica nu este neaparat una demna de lauda, pentru ca rolul stangii este sa induca mai multa echitate in societate. Aici actioneaza insa reducerea majora a TVA la alimente – pentru ca aceasta va produce economii importante pentru cei cu venituri mici si mijlocii. In momentul in care masurile de relaxare fiscala pe munca si consum vor fi continuate cu masuri de crestere a fiscalitatii pe exces, averi mari si speculatii financiare – atunci se va putea vorbi si de mai multa echitate in societate, nu dupa un model socialist, ci dupa un model european autentic (Germania, Franta, Anglia – toate au impozitare diferentiata, in care cei bogati platesc semnificativ mai mult, si procentual, decat cei saraci). Pana atunci, insa, trebuie notat efectul pe capitalul intern – cei care l-au ajutat sunt cei din PSD (in perspectiva intrarii in spatiul Euro, cand competitia va fi dura si cand producatorii nostri vor avea nevoie de orice sprijin), si nu cei din PNL (care sunt gata si acum sa ii abandoneze pe producatorii interni, daca ne spune un comisar baltic scortos ca o scadere de taxe nu face bine economiei).

Mitul 5 – Guvernul actual ia masuri electoraliste, fara a avea in spate un plan coerent, totul e facut in pripa si in urma presiunilor diverselor categorii de lobby. Si acest discurs este clar de contrazis de realitate, daca punem pe hartie masurile importante luate in acesti ani, si le vedem in ansamblul lor, capabili sa dam la o parte patimile politice si sa vedem negru pe alb cine ce a facut. Planul de scadere de taxe, cumulat cu cresterea salariului minim, a pensiilor si a salariilor unor categorii cheie (profesori si medici), impreuna cu actiunile de stimulare a ocuparii in randul tinerilor – sunt masuri legate de agenda reala si cu scopul de a stimula munca si de a aduce mai multa echitate in sistem. In acesti ani, s-au stimulat sectoare industriale importante, care aduc valoare adaugata Romaniei (industria IT, energia, agricultura, industrii precum auto, farma sau alimentara). Deblocarea fondurilor europene este directionata spre zonele in care s-a facut mai putin in anii trecuti (dezvoltarea regionala a zonelor sarace, de ex; inceperea unor spitale regionale, ca alt exemplu). Dupa 3 ani de plata a datoriilor din trecut (FMI, decizii judecatoresti, plata salariilor si pensiilor taiate), dupa 3 ani de crestere economica si incepere a reducerii evaziunii (bravo ANAF pentru rezistenta in fata presiunii publice), acum e un moment bun pentru directionarea acestor fonduri in actiuni care au drept scop cresterea consumului si stimularea muncii. Somajul scade (inca insuficient de puternic, dar scade), numarul de firme creste, iar masurile economice incep sa protejeze mai mult producatorii interni in fata competitiei din spatiul Euro. Principalul esec al Guvernului este ca, in paralel cu aceste masuri, nu a reusit sa isi atraga de partea sa suficiente voci credibile din zona formatorilor de opinie care sa prezinte aceste actiuni, sa le explice si sa le apere in fata atacurilor. Dar asta nu inseamna ca nu face bine ce face…

Il vor ajuta aceste actiuni pe Ponta in vederea alegerilor de anul viitor? Cu siguranta, da, daca efectul real va fi scaderea preturilor, cresterea veniturilor pentru populatie si a profiturilor pentru firmele autohtone. Si nu vad de ce nu si-ar propune asta. Ce guvern vine la putere cu scopul de a nu lua masuri prin care sa creasca veniturile si economia? Banui ca si Guvernul Boc isi dorea acelasi lucru, chiar daca nu s-a descurcat mai mult. Inseamna insa ca aceste masuri, doar pentru ca pot avea si un efect electoral, nu sunt bune pentru economie? In nici un caz! 

Cata vreme ele sunt sustenabile (si cifrele din ultimii  3 ani arata ca sunt – datoriile statului scad, deficitele la fel, bugetele cresc, evaziunea si coruptia – sunt in plina combatere), nu vad nici un motiv pentru care un Guvern (indiferent de cine e condus) sa-si propuna sa faca altceva. Si, chiar daca exista o logica politica interna in ceea ce fac liberalii (pana la urma, ei trebuie sa critice Guvernul in orice face pentru a da impresia ca sunt gata sa ii ia locul in orice clipa), nu exista nici o logica economica in a refuza reducerile de taxe. 

Liberalii n-ar trebui sa se comporte ca vulpea din fabula si sa strige ca strugurii sunt acri doar pentru ca ei n-au legatura cu ei – o scadere de taxe este buna pentru economie, daca sunt bani pentru ea, si sunt. Cand vor invata sa treaca peste calcule meschine si sa aplaude si ei fara rezerva o masura pe care au cerut-o si ei ani de zile, vor deveni un partid mai matur si mai pregatit de guvernare.