ANALIZĂ 2016, anul majorării redevenţelor la petrol şi gaze

România va avea un nou sistem de taxare a resurselor din acest an, după mai mulţi ani de amânări şi tergiversări. Statul vrea să impună un supraimpozit de 35% pe câştigurile din activităţile de extracţie.

Guvernul Cioloş este forţat de împrejurări să facă în acest an ceea ce nu au făcut Cabinetul Ponta în ultimii doi ani: să introducă un nou sistem de taxare a resurselor de petrol şi gaze, în contextul în care deficitul bugetar se apropie periculos de limita de 3% din Produsul Intern Brut (PIB) stabilită prin tratatele europene.

Noul sistem de taxare în domeniul petrolului şi gazelor va fi pus în dezbatere publică în primul trimestru al anului 2016 şi se va aplica din 2017, declara recent Anca Dragu, ministrul Finantelor. Victor Grigorescu, ministrul Energiei, a cerut, la Adevărul Live, punerea în dezbatere publică a proiectului pentru că este necesară predictibilitatea. Anterior, Eugen Teodorovici, fost ministru al Finanţelor în Guvernul Ponta, a afirmat că legea va fi discutată cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). România nu mai are un acord cu FMI, dar vrea altul nou, iar semnarea altuia este complicată de alegerile parlamentare din acest an.

Cât plătesc petroliştii

În acest moment, statul colectează de la producătorii de hidrocarburi atât redevenţe, cât şi o serie de taxe suplimentare, precum taxa de 60% pe veniturile din liberalizare şi taxa de 0,5% pe extracţie.

Redevenţele variază între 3,5% şi 13,5% din valoarea producţiei, în funcţie de mărimea zăcământului. Statul a colectat din redevenţele la petrol şi gaze doar 1,38 miliarde de lei în anul 2014, nivelul mic al acestora fiind subiect continuu de scandaluri de la privatizarea Petrom, din 2004, până acum. 

În ultimii ani au avut loc mai multe proteste ale şoferilor la benzinării, nemulţumiţi de preţul carburanţilor, în vreme ce unii oameni de afaceri cereau impunerea unei „taxe Robin Hood“ pe profitul petroliştilor.

Astfel, pentru a aduce venituri suplimentare la buget, Guvernul Ponta a introdus taxele suplimentare în anul 2013, iar în 2014 Executivul a introdus taxa pe stâlp.

Statul putea introduce un nou sistem de taxare din 2015, odată cu expirarea unei restricţii din contractul de privatizare al Petrom cu OMV. Aceasta bloca majorarea redevenţelor pentru zece ani şi a fost valabilă în perioada 2004-2014.

Unele facilităţi, pe cale de dispariţie

Autorităţile vor să prelungească sistemul de redevenţe, dar să introducă şi un supraimpozit de 35% pe profiturile obţinute din activităţile de extracţie. Potrivit Profit.ro, în negocierile cu FMI, variantele luate în calcul au fost de 35%, 40% şi 45%, însă reprezentanţii statului român au susţinut cota de 35%.

De asemenea, în noul sistem de taxare petroliştii vor beneficia de deduceri de 15% pentru investiţiile noi, însă, concomitent, Guvernul va elimina o serie de facilităţi introduse în 1999, care le permit în prezent să nu achite impozit pe ţiţei şi gaze naturale şi nici comisioane vamale la export.

Noul sistem de impozitare trebuie să găsească atât o formulă de creştere a veniturilor la buget, cât şi să nu descurajeze investiţiile în zăcămintele din Marea Neagră, unde mai multe companii au anunţat descoperiri semnificative.

Exxon şi Petrom au anunţat în anul 2012 descoperirea unui zăcământ estimat a conţine între 43 şi 84 de miliarde de metri cubi de gaze, în vreme ce Lukoil şi Romgaz au găsit recent un alt zăcământ, de 30 de miliarde de metri cubi.

Barilul de ţiţei, la 35 de dolari

Preţul ţiţeiului a coborât miercuri cu 3,6%, până la 35,58 dolari pe baril, minimul ultimilor 11 ani, întrucât investitorii consideră că tensiunile dintre Arabia Saudită şi Iran elimină orice posibilitate ca marii producători să colaboreze pentru o eventuală reducere a producţiei, potrivit Reuters.

Iranul se pregăteşte să crească masiv producţia, după eliminarea sancţiunilor privind programul său nuclear. În acest moment, Iranul extrage un milion de barili pe zi, iar Arabia Saudită zece milioane de barili. Iranul vrea să crească producţia cu încă un milion de barili, în contextul în care în 2011, înainte de impunerea sancţiunilor internaţionale, avea o producţie de trei milioane de barili pe zi.