Preţurile petrolului au ajuns la 130 de dolari pe baril, dar planul geopolitic ar putea împinge preţurile şi mai sus

Scenariul în care preţurile petrolului ajung la 100 dolari/baril părea foarte puţin probabil în 2021, dar acum a devenit realitate. Chiar pe măsură ce invazia Ucrainei de către Rusia a început să progreseze, mulţi credeau că preţurile nu vor depăşi 120 dolari/baril, potrivit XTB Polonia

Toate aceste scenarii improbabile s-au materializat, preţurile depăşind rapid previziunile iniţiale. Cu toate acestea, spre deosebire de multe alte mărfuri, preţurile ţiţeiului nu au atins încă maxime istorice. Întrebarea este - cât de sus vor creşte preţurile petrolului?

Ce volum de petrol este în pericol

Producţia de petrol a Rusiei se ridică la aproximativ 10 milioane de barili pe zi, jumătate din aceasta fiind exportată ca ţiţei şi aproximativ 3 milioane de barili pe zi ca produse derivate din petrol.

Piaţa petrolului trebuie să fie relativ echilibrată pentru a preveni volatilitatea preţurilor, rezultată din şocurile cererii şi ofertei.

Rusia exportă aproximativ 2 milioane barili pe zi prin conducte şi aproximativ 6 milioane de barili pe zi prin cisterne.Exporturile către UE se ridică la aproximativ 4 milioane de barili pe zi, aproximativ 1 milion de barili pe zi fiind exportat prin conducte.

Companiile occidentale încep să se autosancţioneze şi refuză să cumpere petrol rusesc pe piaţa spot. Acest lucru ar putea duce la îngheţarea a aproximativ 3 milioane de barili pe zi din exporturile ruseşti.

Aruncând o privire la evoluţia istorică, ar fi al cincilea cel mai mare şoc de aprovizionare pentru petrol. Şocul de aprovizionare care a venit după ce Irakul a invadat Kuweitul în anii 1990 a fost mai mare.

Situaţia nu este însoţită de un şoc al cererii deoarece cererea globală de petrol încă nu a revenit la nivelurile prepandemice.

Lumea, în special Europa, va încerca să reducă consumul de petrol şi, de asemenea, va căuta aprovizionare în altă parte.

Situaţia actuală este diferită de şocul cererii din 2007-2008, dar putem afla multe despre distrugerea cererii din acea perioadă.

Şocul petrolier din anii 90 faţă de situaţia actuală

Aproximativ 4,5 milioane de barili de petrol pe zi au fost „îngheţaţi” în urma invaziei irakiene a Kuweitului în anii 1990, ceea ce reprezenta aproximativ 7-8% din cererea globală pe atunci.

Teoretic, situaţia actuală este foarte asemănătoare. În timp ce cantitatea de petrol în pericol este mai mică, cel mai mare risc este ca majoritatea acestui petrol să fie exportată în Europa. Preţurile petrolului au crescut cu 140% după lansarea invaziei irakiene, dar au revenit la nivelurile dinaintea invaziei în mai puţin de un an.

Situaţia actuală este similară cu şocul petrolului din anii 1990 (războiul Irak-Kuweit). Presupunând că preţurile vor continua să se comporte similar, vârful poate fi atins aproape de 150 USD pe baril (noi maxime istorice). Desigur, trecutul nu poate fi tratat ca un indicator al viitorului. Sursa: Bloomberg, XTB

Şocul cererii din 2007-2008 vs situaţia actuală

După cum am explicat deja, factorii care au dus la creşterea preţului petrolului în 2007-2008 au fost diferiţi de factorii care au condus la creşterea preţului petrolului în prezent.

Cu toate acestea, pot fi găsite anumite asemănări - oferta a întâmpinat dificultăţi să ţină pasul cu cererea în creştere înainte de invazia Ucrainei de către Rusia. Cu toate acestea, o asemănare cheie este că situaţia actuală poate duce la distrugerea cererii, aşa cum a făcut-o în perioada 2007-2008.

Acţiunea preţului este în prezent similară cu cea din 2007-2008, dar există 2 mari excepţii. Creşterea preţurilor a accelerat în urma corecţiei din noiembrie 2021, ceea ce ar putea sugera supraîncălzirea pieţei. Totuşi, nu poate fi exclusă posibilitatea ca preţul petrolului să atingă 150 de dolari pe baril. Sursa: Bloomberg, XTB

Unde se poate observa distrugerea cererii

Goldman Sachs a lansat o analiză interesantă privind preţurile şi distrugerea cererii. Goldman Sachs consideră că preţuri ale petrolului de 200 de dolari pe baril ar duce la o piaţă echilibrată prin distrugerea cererii cu 5-6 milioane de barili pe zi (exporturi ruseşti). Banca se aşteaptă ca preţul petrolului să fie în medie de 135 dolari pe baril în 2022 şi să se comercializeze în intervalul de preţ de 115 - 175 dolari.

Anterior, am indicat aproximativ 3 milioane de barili pe zi din aprovizionarea îngheţată pentru Europa, care, dacă este răspândită în toată lumea (China importă mai mult din Rusia, Europa caută alte surse), ne oferă un preţ de aproximativ 165 USD pe baril.

Cu toate acestea, dacă oferta este limitată doar la ţările dezvoltate, distrugerea cererii ar putea să nu înceapă până când preţurile nu vor ajunge la 215 USD pe baril. Trebuie remarcat faptul că distrugerea cererii se termină în recesiune.

China

China este capabilă să cumpere tot petrolul rusesc pe care Europa nu-l doreşte. China importă în prezent aproximativ 10 milioane de barili de petrol pe zi. Cu toate acestea, a importat 12,7 milioane de barili pe zi în vârf. Creşterea importurilor ar putea permite reumplerea rezervelor care au scăzut cu aproximativ 100 de milioane de barili de la vârful din noiembrie 2020.

Rusia exportă cea mai mare parte a petrolului său prin cisterne LR (distanţă lungă) şi MR (distanţă medie). Exporturile ruseşti de petrol necesită aproximativ 10% din flota globală a unor astfel de nave. China deţine de două ori mai multe astfel de tancuri decât este necesar.Cu toate acestea, preţurile mari ale transportului ar putea reprezenta o problemă.

Europa

Acordul nuclear cu Iranul. Iranul deţine aproximativ 100 de milioane de barili de petrol în facilităţi de stocare în larg. Atingerea unui acord ar putea aduce 0,5 - 1,5% din acest volum.

SUA se află în discuţii avansate cu Venezuela pentru ridicarea sancţiunilor petroliere. Venezuela şi-ar putea dubla producţia, la aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi, dacă sancţiunile vor fi ridicate. SUA intenţionează ca petrolul venezuelean să fie livrat direct în Statele Unite, ceea ce ar permite ca 1 - 1,5 milioane de bari pe zi din aprovizionarea SUA să fie livrată în Europa.

Numărul de platforme petroliere active din Statele Unite este de aproximativ 500. În perioada prepandemică era de peste 800. Fiecare platformă activă reprezintă în medie 1.000 de barili pe zi de creştere a producţiei. Producătorii de şist din SUA ar putea creşte producţia cu aproximativ 300.000 de barili pe zi în acest an. EIA se aşteaptă să fie de 200.000 barili pe zi.

Producţia OPEC+ este cu aproximativ 700.000 barili pe zi mai mică decât s-a hotărât. Cu toate acestea, acest scenariu este rezultatul unor probleme legate de restabilirea producţiei.

OPEC are o capacitate liberă de producţie de aproximativ 5 milioane barili pe zi, jumătate din aceasta fiind în Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Irak.

Capacitatea de producţie neutilizată a OPEC se ridică la aproximativ 5 milioane bpd, dar doar jumătate din aceasta ar putea fi restabilită.

Cât vom plăti pentru petrol

Încă nu este sigur dacă Rusia va decide să interzică sau nu exporturile de mărfuri energetice. Cu toate acestea, companiile occidentale au început să se autosancţioneze şi au oprit achiziţiile de petrol rusesc pe piaţa spot. Dacă o aprovizionare de până la 3 milioane de barili pe zi este îngheţată, o creştere a preţului la 150-165 USD per baril este o posibilitate reală.

Cu toate acestea, dacă o aprovizionare de peste 3 milioane de barili pe zi este îngheţată, nu poate fi exclusă o creştere a preţului peste 200 de dolari pe baril. Pe de altă parte, în cazul în care China va stimula achiziţiile de petrol rusesc, în timp ce alţi producători vor creşte producţia şi vor începe să vândă mai mult în Europa, preţul petrolului ar putea scădea sub 100 de dolari chiar în acest an.

Preţurile petrolului au revenit spre maximele din 2012. Cu toate acestea, atingerea a noi maxime istorice sau chiar depăşirea zonei 165 USD este încă departe. Pe de altă parte, scenariul optimist indică o scădere sub 100 de dolari pe baril, zona de preţ în care petrolul se tranzacţiona înainte de invazia Ucrainei. Totuşi, piaţa rămâne restrânsă iar preţurile sunt predispuse la mişcări volatile.